Un scriitor de science fiction, pe nume Cory Doctorow (in acelasi timp si blogger si jurnalist, care isi lanseaza scrierile „la liber“ pe internet si militeaza pentru liberalizarea copyright-ului) crede, intr-una din cartile sale, ca societatea umana va atinge in curand un soi de varf tehnologic, dupa care corporatiile se vor prabusi. Din gunoaiele societatii de consum tipi intreprinzatori vor incepe sa creeze noua lume, lipsita de ierarhiile actuale, dar mai aplecata spre pragmatic: obiecte folositoare sunt create nu fabricand, ci combinand, folosind componente existente deja.

Mai pe romaneste, Doctorow crede ca vom incepe, in scurt timp, sa batem cuie cu microscopul. Si daca microscopul se va dovedi ineficient, nu vom apuca un ciocan, ci vom lua, vorba lui Murphy, un microscop electronic. O idee cu care sunt in mare parte de acord, in special pentru ca, la nevoie, un ciocan este mult mai greu de gasit decat un microscop electronic. Intre eficienta caznita a taximetristilor si extremismul tehnic al lui Doctorow as aseza subiectul acestui text, viitorul presei.

O banalitate: societatea se schimba si presa odata cu societatea. O banalitate si mai mare: ziarele vor disparea, inlocuite de internet, unde utilizatorul va beneficia de informatie specializata, rapida. Este adevarat ca se inregistreaza o reducere a circulatiei ziarelor si revistelor, nevoite sa recurga la tot soiul de artificii, de genul oferirii de cadouri - carti, filme, papuci de plaja - pentru a rezista pe piata. In Romania fenomenul este insotit de un soi de polarizare, rezultata, cred, dintr-o prea indelungata vizionare si gresit interpretare a filmului „Cetateanul Kane“, regizat de Orson Welles. Si da, probabil ca in timp oamenii vor decide ca nu mai au nevoie de ziare, asa cum au decis ca nu mai sunt necesare discul de vinil sau filmul fotografic sau caseta VHS.

Se cheama progres.

Momentul de speculat acum este chiar schimbarea ce va sa vina; in acelasi timp trebuie identificate pericolele. Cel mai bun exemplu pentru schimbarea ce va sa vina este ceva ce s-a petrecut deja: este vorba de un individ numit Matt Drudge. El conduce Drudge Report (www.drudgereport.com) un site specializat in stiri. Daca nu ati facut-o deja, vizitati-l; este locul de unde a inceput scandalul Lewinsky, unde Barack Obama a aparut imbracat conform traditiei musulmane si de unde englezii au aflat ca printul Harry lupta in Afganistan. Chiar daca a dat si ceea ce jurnalistii numesc „dume“, de genul fiului nelegitim al lui Bill Clinton, Drudge este un exemplu al reusitei tocmai bun de imortalizat hollywoodian: tanarul de 31 de ani cu un laptop amarat intr-o camera neprimitoare, fara studii superioare, obosit de tot soiul de slujbe ocazionale. Computerul, pe care tatal sau i-l ofera in 1994, il ajuta sa porneasca refdesk.com, un index de site-uri „free and family-friendly“ folosit de fostul secretar de stat Colin Powell drept homepage. Drudge incepe sa produca un newsletter furnizat in schimbul a 10 dolari pe an, numarul abonatilor crescand de la 1.000 in '95 la 85.000 in 1997.

Drudge Report contabilizeaza astazi 600 de milioane de vizite lunar, iar Matt Drudge a fost desemnat de cotidianul britanic Telegraph, de unde am luat si istoria sa, drept cel mai puternic jurnalist independent al lumii; a mai fost unul din cei 100 cei mai influenti oameni ai lumii in 2006 in clasamentul Time Magazine si cel mai important furnizor de trafic pentru Washington Post, lucru recunoscut chiar de conducerea ziarului. Castiga peste un milion de dolari anual.

Matt Drudge a fost taximetristul aflat la trei minute de client, iar microscopul sau cu care a batut cuie a fost presa traditionala. Simbioza in care traieste Matt Drudge cu presa pe hartie este un interimat in evolutia comertului cu informatie.

De aici intram in zona nisipurilor miscatoare: exista un numar de drudgeri pe piata, chiar si in Romania, dar nici un furnizor real de informatie, la prima mana, creat de new media, concurent cu agentiile clasice de presa. Internetul este, in aceasta zona, o simpla masina de multiplicat, unde o stire este repetata cumva la nesfarsit, cumva fara rost.

Urmatorul Matt Drudge poate aparea oriunde; dar nu va mai fi unic, se va specializa, si va trebui sa se miste din fata tastaturii, sa isi culeaga, sa prelucreze si sa posteze informatiile. Va trebui sa combine relatarea seaca, de agentie, cu dramul de culoare oferit de blog.

Se cheama progres.