Mai exact, pentru A&D Pharma a fost un an cand profitul a scazut dramatic (minus 90%), iar actiunile grupului s-au prabusit la Londra, saracindu-i pe actionarii principali cu 250 de milioane de euro (nu de lei, ci de euro!!!). Daca acum un an toti actionarii aveau in buzunar peste 500 de milioane de euro, acum mai au 75-80 de milioane de euro.

Oau!! Sa dispara toti acesti bani subit, peste noapte? Cine sa mai inteleaga Bursa?!! Dragos Dinu, personal, avea un pachet ce valora 10 milioane de euro, iar astazi face numai 1,5 mil. euro. Intr-un an de zile pentru el situatia s-a schimbat dramatic. Era extrem de bogat pentru un executiv local, era invidiat, era pe val, era cel mai important director din toata industria farmaceutica locala, era ravnit de alti proprietari de companii.

Toate acestea au disparut. A ramas consultant al companiei pentru care a lucrat 13 ani si ii ureaza succesorului sau sa obtina mai mult decat a realizat el. Cazul lui Dragos Dinu este cel mai dramatic prin prisma pozitiei lui si a banilor care sunt implicati. Dar in lumea corporatista locala astfel de schimbari/ demiteri au inceput sa se intample din ce in ce mai des. Competitia este mult mai dura, iar numarul celor care se bat pe aceeasi piata este tot mai mare.

Timp de 15 ani a fost practic de ajuns sa existi, sa oferi ceva indiferent cum si erai dus inainte de cerere. Multi manageri credeau ca este numai meritul lor. Nu mai este asa. Am avut si avem antreprenori si executivi pentru perioadele de tranzitie, de capitalism salbatic, dar avem lideri pentru vremurile de competitie dura, cand concurenta iti ia angajatii si vine peste tine investind mai mult? Pot ei sa faca fata multinationalelor, care desi sunt birocratice si se misca greu, dispun de resurse financiare nelimitate ce pot sa faca diferenta?

Cati executivi romani se pot reinventa si pot face fata noilor vremuri care nu le mai apartin lor, ci cumparatorilor, care sunt din ce in ce mai pretentiosi? Si mai mult decat atat, mai au ei energia de a lua totul de la capat la peste 40-45 de ani? Multi sau chiar toti isi pun intrebarea cand este bine sa plece din functie si sa accepte o alta oferta (se spune provocare) astfel incat sa nu ajunga in situatia de a fi schimbati. Exact ca la Bursa - cand trebuie sa cumperi o actiune care va creste si cand trebuie sa o vinzi, chiar inainte sa scada. Pentru ca nu poate creste continuu.

Probabil ca asta nu a stiut Dragos Dinu. Cred ca in companii se petrece o schimbare dramatica de generatie la nivel de executivi. Va veni randul celor ce pot gestiona stagnarile si restructurarile, adica cei care se ocupa de partea de cheltuieli si pot obtine profit din reduceri de costuri. Ce este interesant e ca si aceasta scoala va fi invatata la locul de munca, pentru ca Romania nu a mai trecut prin aceasta situatie (perioada 1990-1996 nu se pune, pentru ca atunci a cazut o economie intreaga).

Ce se va intampla cu cei care vor renunta sau vor fi schimbati din functie? Care-i viitorul lor? Vor cauta sa isi gaseasca o pozitie similara pentru a-si mentine adrenalina si a ramane in top, in lumina reflectoarelor? Vor deveni consultanti, mici antreprenori sau se vor bucura sa cheltuiasca ce au agonist, fara sa mai faca nimic? Poate ca “Romania, tara consultantei” ar fi un bun brand de tara.

Cineva imi spunea ca a descoperit ca viata este frumoasa dupa ce nu a mai fost executiv, cand nu mai trebuia sa dea raportul lunar sau sa faca rost de cash pentru a plati TVA-ul si salariile. O viata fara stresul conducerii. Pe de alta parte, stiu executivi care pur si simplu s-au “ofi lit” dupa ce au parasit puterea. Nimeni nu i-a mai bagat in seama pentru ca nu mai aveau ce sa ofere. Iar asta a fost foarte dureros.

Acum cativa ani am citit intr-un articol ca dupa sase ani intr-o pozitie (oricare ar fi ea) este bine sa cauti/sa accepti altceva pentru a putea sa o iei de la capat. Daca ne uitam la cel mai mare manager al Americii din secolul trecut - Jack Welch, legendarul CEO al General Electric - care a stat in functie 18 ani, afirmatia nu este valabila. Ce-i drept, el nu a raportat niciodata doua trimestre la rand scaderi ale profitului si nici nu s-a confruntat cu o prabusire a pretului actiunilor in cateva luni. Oricum, intrebarea pentru toti executivii ramane: “Cand trebuie si este bine sa pleci din functie pentru a nu fi schimbat?”