Sa presupunem ca sunteti electronist, stiti ceva programare si v-ati dori un dispozitiv care, conectat la un senzor si la PC-ul de pe birou, sa activeze screensaver-ul de fiecare data cand cineva patrunde pe usa incaperii - ca sa nu va surprinda lucrand la schitele unui proiect super-secret, jucand Solitaire sau pentru ca, pur si simplu, va pasioneaza problema. Banuiesc ca nimanui nu i-a trecut prin minte sa scoata pe piata un produs atat de stupid, insa nu e totul pierdut. Aveti acum sansa sa va bricolati propriul “device”. E suficient sa cumparati cu 50 de dolari o placa cu microcontroller de la Arduino, sa descarcati specificatiile si softurile si sa va puneti pe treaba, fara teama ca veti incalca vreun patent sau vreun copyright. Toate softurile sunt open source, iar toate schemele electronice sunt disponibile pe web sub o licenta publica Creative Commons (in varianta “share alike”), asa ca daca joaca va conduce catre un produs cu ceva sanse comerciale, nimic nu va impiedica sa gasiti un fabricant si apoi sa-l vindeti in lumea intreaga. Firma italiana nu doar ca nu va da in judecata, dar chiar se va bucura pentru succesul dumneavoastra.

 

Sa iesim acum din zona presupunerilor si sa revenim in lumea reala. La cativa metri de biroul meu functioneaza o firma specializata in “cladiri inteligente” care a dezvoltat o intreaga gama de programe si echipamente ce permit utilizatorilor sa automatizeze si sa comande (chiar si de la distanta, prin telefonul mobil sau prin internet) toate aspectele functionale ale unei cladiri (incalzire, iluminare, ventilatie, camere de supraveghere, aparatura etc.), fie ca este vorba de o locuinta, o hala industriala, un spital sau un campus universitar. Anul acesta, compania si-a publicat in regim open source (GPL) programele, iar in curand va publica toate schemele si specificatiile echipamentelor de comanda si control, astfel incat oricine va putea nu doar sa-si bricoleze propriul apartament inteligent, ci chiar sa-si transforme pasiunea intr-o afacere. China ne asteapta cu fabricile deschise.

 

Se cheama “open source hardware”, iar in joc nu sunt doar Arduino si IBS, ci si companii majore. Sun a publicat OpenSPARC, proiectul procesorului care a adus in buna masura faima computerelor sale. Multe valuri a produs si decizia companiei VIA Technologies de a publica proiectul de referinta OpenNote, adica specificatiile pe baza carora se asambleaza gama de portabile (sub-notebooks) pe care le produce firma. Exemple ar mai fi: proiectul Open Graphics vizeaza o arhitectura deschisa si un standard public pentru placile grafice, Openmoko lucreaza la specificatii deschise pentru proiectarea telefoanelor mobile (Neo FreeRummer este bazat pe acest design) sau chiar specificatii pentru constructia unor mici turbine eoliene (modelul Jua Kali este public).

 

Daca in cazul programelor open source exista deja modele de business probate, in cazul echipamentelor open source suntem inca in etapa pionieratului, asa ca o scurta incursiune in istorie poate fi instructiva. Cand, in 1980, IBM s-a hotarat sa fabrice computere personale, a lucrat sub semnul urgentei (Apple II era in mare voga), asa ca a hotarat sa incalce traditia care cerea ca toate componentele sa fie fabricate de companie. Pentru a reduce si pretul, s-a ales varianta unui procesor Intel si au fost publicate toate schemele pentru ca terti fabricanti sa poate sa fabrice componente si periferice. Practic, singura componenta proprietara (esentiala de fapt) a ramas cea numita BIOS (Basic Input/Output System). Fiind software, la vremea respectiva nu s-a putut aplica varianta patentului, ramanand doar varianta copyright-ului, ceea ce a condus la situatia ca alte companii au putut sa studieze programul si sa dezvolte propriile variante. Cum era vorba de companii incomparabil mai mici, acestea nu au putut face fata proceselor intentate de IBM si au sfarsit inevitabil in faliment inainte de stabilirea unui verdict. Insa o companie engleza numita Phoenix a dezvoltat un BIOS in conditii “clean room” perfecte din perspectiva juridica si, dispunand de o enorma polita de asigurare legala la Lloyds, a supravietuit atacului, astfel ca mai apoi IBM PC a devenit practic “open source hardware”, iar PC-urile au ajuns sa fie asamblate atat in fabricile Compaq, cat si in camere de camin studentesc.

 

De fapt, ceea ce castiga un producator de open source hardware valoreaza imens: brandul si sansa ca proiectul sau sa devina extrem de popular. Aceste doua ingrediente pot aduce apoi bani. Multi bani.