Chiar daca nu-mi lipseste nimic ca sa lucrez acasa, prefer sa vin in fiecare zi in spatiul oarecum auster al biroului, pentru simplul motiv ca simt nevoia sa delimitez cat mai clar cele doua sfere majore ale vietii, carora le corespund stari diferite, atmosfere diferite, preocupari diferite.

Mai exista insa o sfera, care le intersecteaza pe cele doua amintite pana acum: cea a socializarii. Este interesant cum oamenii au incercat sa marcheze aceasta zona, atribuindu-i un spatiu diferit.

Clubul englezesc clasic, pub-ul irlandez, cafeneaua urbana sau carciuma rurala s-au constituit mereu in acel „al treilea loc“. Vocatia sociala a internetului a fost evidenta inca de la inceputuri. Alaturi de e-mail, una dintre primele aplicatii care a castigat popularitate a fost Usenet News, formata dintr-o ierarhie de „grupuri de stiri“ tematice (newsgroups).

Initial orientate spre domenii tehnice si stiintifice, reteaua s-a diversificat si a devenit un spatiu de socializare tot mai popular. Modelul exista insa dinainte: sistemele BBS gazduiau inca din anii ’70 comunitati formate din utilizatori care se conectau prin linii telefonice (dial-up) si socializau pe diverse teme de interes comun.

Insa aparitia si raspandirea web-ului a democratizat spatiul socializarii, oferind interfete mai prietenoase si mai intuitive, astfel incat asa-numitele „retele sociale“ au venit in intampinarea unei clientele numeroase si se bucura de o popularitate uriasa - e suficient sa ne gandim ca MySpace, Facebook, LiveJournal, Bebo si Hi5 au impreuna circa o jumatate de miliard de utilizatori.

Asadar, poate fi considerat web-ul un echivalent virtual al celui de-al treilea loc? Exista o intreaga biblioteca de studii de sociologie si antropologie a internetului care trateaza tema, iar concluzia pare sa fie „nu inca“.

Ideea este ca modelele de relationare pe care platformele de social networking le ofera sunt rudimentare fata de bogatia de nuante pe care o folosim pentru a echilibra sistemul nostru de relationare (ceea ce se cheama „graf social“).

Notiunea de „prieten“ si modelul FOAF (friend of a friend) sunt grosiere, deci controlul caracterului public al unui mesaj se poticneste intr-un set limitat de optiuni, omitand dimensiuni importante precum gradul de intimitate, zona de specializare, raportul de varsta sau de situare intr-o ierarhie si inca multe altele.

Retelele de socializare incearca sa rafineze definirea relatiilor diversificand descriptorii, dar nu pot urma dinamica fireasca a acestora. In realitate, nu ne facem mereu doar noi prieteni. De unii ne indepartam treptat, dar nu avem cum sa exprimam asta in logica discreta a sistemului de prieteni. FOAF asigura caracterul „viral“ al unei retele de socializare, dar implica si riscuri.

Danah Boyd povesteste cazul unei tinere profesoare care a fost invitata sa se inscrie in retea Friendster de niste amici pe care-i cunoscuse la festivalul Burning Man.

Dand curs invitatiei, a intrat automat in respectivul cerc de prieteni, dar a constatat ca paginile acestora nu duceau lipsa de obscenitati. Elevii ei i-au urmarit cu mult interes conexiunile, iar cand directoarea scolii s-a inscris la randul ei si i-a solicitat „imprietenirea“ (imposibil de refuzat) lucrurile s-au complicat, pentru ca sefa a fost luata drept „membra a tribului“ si tratata ca atare.

Gail Williams - multa vreme manager al comunitati The WELL - insista pe importanta contextului, facand interesante analogii cu cafeneaua de cartier, unde localnicii au un cod nescris al lucrurilor despre care se poate sau nu se poate barfi, despre nivelul de incredere atribuita personajelor si despre memoria grupului.

Tehnologia este inca tanara si poate nu am avut ocazia sa realizam ca odata cu varsta e posibil sa ne dezicem de unele dintre ideile pe care le clamam acum. Grupul informal din cafenea va urma contextul in schimbare, dar memoria retelei este inflexibila. Deci inca nu.

Dar viitorul este promitator. Google a facut publice o serie de interfete (OpenSocial) care vor face accesibile proiectantilor rafinarea dinamica a grafului social si interconectarea profilurilor din retele diferite. Standardizarea identitatilor digitale si adaugarea contextului geografic ne vor apropia si mai mult de un web mai social, mai aproape de modelul socializarii reale. Poate atunci reteaua va deveni „al treilea loc“.