In mod aparent paradoxal, raspandirea computerelor nu a dus la reducerea consumului de hartie. Statisticile arata ca - in ciuda eforturilor informaticii de a realiza "biroul fara hartii" - tot mai multa hartie este utilizata atat in birouri, cat si in viata de zi cu zi. Explicatiile nu sunt complicate: hartia e ieftina, tiparitura are o imbatabila ergonomie vizuala, iar societatea functioneaza in mod traditional pe baza de documente scrise. Pe hartie, desigur.

Si, totusi, exista si dezavantaje. Hartia e produsa in general din lemn, iar taierea copacilor afecteaza ecosistemul global. Amintirea ghiozdanului din scoala atesta ca hartia e grea. In fine, hartia tiparita este de unica folosinta.

Ideea "hartiei electronice" este mai veche decat s-ar putea banui. Cercetarile au inceput in anii ‘70 in doua dintre cele mai reputate laboratoare din SUA: la Xerox PARC (Palo Alto Research Center) si la M.I.T. Media Labs. Ambele incercari au pornit de la ideea de a incorpora intr-un material flexibil si transparent o retea de minuscule particule care sa-si schimbe culoarea sub influenta unui camp electric. Desi metodele au fost diferite, rezultatele vizate erau aceleasi: "hartia" trebuia sa fie subtire si flexibila, imaginea sa aiba un contrast comparabil cu tiparitura, sa poata fi stearsa si rescrisa de multe ori si, in plus, inscriptionarea sa se mentina fara alimentare electrica.

Prototipul celor de la Xerox PARC s-a numit Gyricon si a fost materializat in colaborare cu firma 3M, producatorul "hartiei". Rezultatul celor de la M.I.T. a capatat numele E-Ink si consta dintr-o pelicula groasa de o zecime de milimetru ("cerneala digitala") care poate fi aplicata pe orice suport. Desigur, fiecare varianta dispune de mijloace de a inscriptiona materialul. Pentru a-si comercializa tehnologia, ambele centre de cercetare au infiintat companii comerciale care poarta numele tehnologiilor respective.

Adevarul este ca primele aplicatii comerciale n-au fost grozav de spectaculoase. In 1999, E-Ink a vandut o foaie de hartie digitala unui magazin, care o folosea pentru a afisa mesaje ce puteau fi schimbate. Si Gyricon vinde un produs similar, care poate fi util in multe situatii. Semnalul este insa important: hartia electronica exista. Este flexibila, nu poate fi inca pliata, dar poate fi facuta sul. Poate afisa doar alb-negru, eventual cu cateva nuante de gri. Poate fi inscriptionata de mii de ori, iar calitatea vizuala este comparabila cu a hartiei tiparite: iluminare naturala (prin reflexie), contrast ridicat si vizibilitate buna din orice unghi.

De aici incolo, imaginatia este libera. Cu siguranta, cu timpul calitatea va creste, iar pretul va scadea, astfel incat vor deveni posibile aplicatii dintre cele mai interesante. Este de asteptat ca foarte curand, culoarea sa fie disponibila in mod curent, iar viteza ciclurilor de reimprospatare sa creasca, astfel incat utilizarea hartiei digitale ca dispozitiv de afisare pentru diferite aparate va fi un pas firesc. Vor avea de castigat in primul rand PDA-urile si telefoanele mobile, care trebuie sa imbine dimensiunile reduse cu functionalitatea extinsa.

Avand in vedere progresele nanotehnologiei, este de asteptat ca in curand, hartia electronica sa incorporeze si senzori de presiune, astfel incat poate deveni si dispozitiv de intrare de tip "touch screen". Imaginati-va ca un mic container cilindric de dimensiunea unui stilou poate adaposti o coala electronica de marimea unei pagini de carte, care poate fi conectata - fara fir, bineinteles - la PDA sau la telefonul mobil. Veti putea sa va cititi corespondenta sau sa navigati pe Web in modul cel mai comod, oriunde v-ati afla. Veti putea chiar desena schite pe care sa le stocati in memorie. Veti putea scrie de mana sau, daca preferati, printr-o comanda simpla, pagina va afisa in partea de jos o claviatura...

O data cu hartia electronica, se deschid noi posibilitati pentru cartile digitale, care isi gasesc astfel mediul potrivit. Insa sansele unei adevarate revolutii se intrevad in zona presei scrise. Eliberate de povara hartiei, ziarele vor avea sansa de a concura in promptitudine cu televiziunea si radioul, publicand prin Internet editii noi de cate ori este cazul. Ziarul personalizat, elaborat dinamic pe baza preferintelor cititorului, va deveni si el posibil.

In vara acestui an, Sony, Philips si E-Ink au lansat in productie primul lector de carti digitale care foloseste pentru afisare "cerneala electronica" de la E-Ink. Se cheama LIBRIC, cantareste 300 de grame (cu baterii), poate stoca pana la 500 de carti, iar calitatea afisarii este comparabila cu a tipariturii. Doar alb-negru si doar in japoneza. Deocamdata.