Furnizorii romani de astfel de servicii de prezervare a datelor (data center) nu au capatat suficienta maturitate pentru a convinge o banca sau un furnizor de telefonie mobila sa le incredinteze datele critice. Inainte de toate, in Romania nu exista companii al caror business principal sa fie centrele de date. Majoritatea furnizorilor sunt axati pe o alta afacere (de obicei comunicatii), orientarea catre data center-uri reprezentand o diversi-ficare. De fapt, cifrele vorbesc de la sine: piata "buncarelor" de date este evaluata de specialisti la circa trei milioane de euro.

Desi mic, business-ul buncarelor de date incepe sa se contureze si in Romania. "In ultimii ani, companiile locale care detin centre de date au investit in aceste servicii, iar asta se vede: centrele au din ce in ce mai multe dotari asemanatoare cu marile centre din tarile dezvoltate", este de parere Calin Rosu, corporate sales manager la operatorul de comunicatii RCS & RDS, care ofera si servicii de centru de date. "La noi in tara, structura ofertelor de centre de date este determinata de volumul pietei locale si de modul oarecum atipic in care se vinde accesul la Internet", adauga Rosu.

Potentialul pietei este insa in crestere. Pana acum, principala bariera pe piata buncarelor de date o reprezenta perceptia managerilor IT din companiile client ca ar sca-pa de sub control un server pe care il instaleaza intr-un centru de date. "Acum insa, companiile pentru care un server este vital in desfasurarea activitatii incep sa realizeze necesitatea utilizarii serviciilor de data center si sa studieze posibilitatea de a opta pentru externalizarea acestor servicii la un fur-nizor specializat", crede Rosu. "Deocamdata insa, piata se afla intr-un stadiu de inceput din acest punct de vedere."

Principalii furnizori ai serviciilor de data center sunt operatorii de comunicatii UPC Astral, RCS & RDS, Romtelecom, whole-saler-ul de Internet GTS Telecom, Equant – furnizor de date in special pentru companii din sectorul financiar-bancar. Acestia pun la dispozitie un buncar de date prin care asigura protectia informatiilor stocate pe servere impotriva incendiilor, a inundatiilor, a cutremurelor si a accesului persoanelor neautorizate. Un buncar de date reprezinta un spatiu securizat unde sunt plasate servere de date. Acestea pot stoca datele esentiale ale unei companii, precum baza de clienti, documentele corporatiste confidentiale, rapoarte sau orice alte informatii considerate de companie cu nivel ridicat de importanta, precum si aplicatii web. Accesul la aceste date este permis numai prin intermediul unei adrese IP rezervate integral de compania care isi tine datele in respectivul buncar. Practic, daca adresa IP a computerului de unde se incearca accesarea datelor de pe serverele dintr-un centru de date nu corespunde cu adresa rezervata de compania careia ii apartin datele de pe server, accesul e imposibil. Asa se asigura securitatea datelor din punctul de vedere al confidentialitatii, furnizorul de servicii obligandu-se sa asigure companiei accesul exclusiv la date, iar siguranta fizica a acestora depinde de siguranta cladirii in care sunt stocate serverele de date.

Administratorii de centre de date trebuie sa ofere clientilor garantii privind rezistenta cladirii la cutremur, protectie impotriva incendiilor si generatoare de energie independente, sa monitorizeze in permanenta serverele, sa ofere asistenta tehnica si sa garanteze ca accesul in buncare nu e permis decat personalului autorizat.

In aceste conditii, de ce nu s-a dezvoltat inca piata? Primul raspuns tine de faptul ca investitia unei companii care vrea sa intre pe aceasta piata este deocamdata prea mare pentru a putea fi amortizata intr-un timp rezonabil. Lucian Bila, directorul de vanzari al Ines Group, crede ca pentru un data cen-ter de dimensiuni medii, investitia initiala se cifreaza la circa 150.000 de euro – fara a lua in calcul si costurile cu partea de real estate. Suma este investita strict in infrastructura buncarului, in personal tehnic specializat si in solutiile de securitate a datelor. Iar companiile de mari dimensiuni, care au o baza de clienti de ordinul milioanelor si care au po-sibilitatea, financiar vorbind, sa plateasca un furnizor pentru a-i pastra datele in siguranta, au nevoie de un numar mai mare de servere pentru a-si pastra toate datele. Investitia este ridicata, iar tarifele pe care le poate absorbi piata se afla la un nivel scazut.

In al doilea rand, este vorba de concurenta reprezentata de furnizorii de data center din Statele Unite, unde preturile sunt la jumatate fata de cele practicate de furnizorii romani. De exemplu, in vreme ce in Romania inchirierea unui server dedicat, unde sa fie stocate informatiile unei singure companii, in functie de necesitati, costa 200 de euro pe luna, o companie din SUA ofera acelasi serviciu la 100 de dolari pe luna. Tarifele variaza in functie de volumul de date stocat pe server si de traficul de date. "Pe aceasta piata, in SUA, totul este mult mai ieftin. Tehnologia este mai ieftina, conditiile de finantare pentru echipamente sunt mai bune. La aceasta se adauga dimensiunile mari ale pietei americane", mai spune Bila.

Pentru a-si putea stoca bazele de date pe un server din SUA, companiile romanesti trebuie sa contacteze direct furnizorii de servicii de data center de acolo, intrucat acestia nu au reprezentante pe piata autohtona. Ca atare, este si foarte greu de aflat ce companii apeleaza la o astfel de solutie, mai ales ca majoritatea companiilor romanesti mari prefera sa pastreze confidentialitatea solutiei pe care o utilizeaza.

Pe de alta parte, marii jucatori din industria autohtona a telecomunicatiilor sau financiar-bancara, cei ce au cea mai mare nevoie sa-si securizeze bazele de date, prefera sa scoata din buzunar acesti bani pentru propriul lor buncar de date, stiind astfel ca au totul sub control, decat sa se lase pe mana altor companii. Spre exemplu, BCR si-a facut propriul buncar de date la Brasov, model care se pare ca este copiat si de alte banci mari. Mai exact, BCR a facut o copie a tuturor datelor digitale pe care le detine, pe care a trimis-o la Brasov, urmand sa o actualizeze in permanenta. De ce Brasov? "Orasele sunt situate pe zone seismice diferite si in caz de cutremur nu pot fi afectate simultan", a fost una dintre explicatiile administratorului de proiect din cadrul BCR, Viorel Popa. Aseza-rea centrului a fost gandita strategic, pentru ca, in caz de cutremur, de incendiu sau de inundatie, cel putin una dintre bazele de date ale bancii ar trebui sa ramana neatinsa de dezastru. "La Brasov avem si facilitati locale si dispunem de personal calificat, iar zona este inclusa si in planul de aparare civila, fapt care a contribuit la decizia companiei pentru acest amplasament", a mai spus Popa.

"Este mult mai sigur sa ne replicam baza de date in alta parte, in raport cu metoda pe care o aplicam inainte, respectiv salvarea locala a datelor", sustine administratorul de proiect al BCR. "Inainte, baza principala de date era in Bucuresti, insa copia ei era impartita pe bucatele si stocata in zone diferite din tara, fapt care presupunea cheltuieli in plus", explica Popa.

La fel procedeaza si operatorul de telefonie mobila Vodafone, care are ca masura de siguranta un plan de asigurare a continuitatii serviciului – Business Continuity Planning (BCP). Solutia Vodafone este un program intern care stabileste strategiile si mijloacele de actiune ale companiei pentru salvarea datelor importante. Pentru ca in cazul unui cutremur, de pilda, sa se poata restabili serviciile intr-un timp cat mai scurt, compania trebuie sa-si faca insa in permanenta un backup al bazelor de date intr-un astfel de centru de date, backup care se poate face automat, din server sau de catre companie, prin retea.

"BCP este pregatit si actualizat de catre o echipa de lucru din cadrul companiei, in urma unei analize de riscuri caracteristice tarii noastre, cu scopul minimizarii impactului unui dezastru in reteaua Vodafone", afirma Marian Pantazescu, senior director network operations in cadrul Vodafone Romania. Prin urmare, planul Vodafone este adaptat in permanenta la modificarile care apar in arhitectura retelei. Pentru cazuri de de-zastru exista echipe de interventie pregatite sa actioneze pentru refacerea traficului, iar compania are contracte de asistenta cu principalii furnizori de echipamente si companii de transport, ca sa poata repara cat mai repede defectiuni tehnice.

Solutia Vodafone sau cea a BCR nu sunt unice in tara. Orice mare companie isi poate crea un model similar de securitate a datelor, in functie de necesitati. Mai greu este insa pentru companiile medii si mici. Unele prefera sa apeleze la un furnizor de servicii de centre de date, atata vreme cat costurile s-ar ridica asa la cel mult cateva sute de dolari pe luna, decat sa investeasca 150.000 de euro in propriul buncar de date. Exista si companii care nu isi pun problema securitatii datelor si care, in mod evident, ar fi cele mai afectate de un eventual dezastru.

Sustinute, prin urmare, doar de clientii cu putere financiara medie, afacerile cu centre de date raman insuficient de profitabile pentru a rezista singure pe piata. "In continuare, serviciile de data center nu pot fi un business de sine statator in Romania", afirma Lucian Bila. "O companie trebuie sa aiba un alt business central in jurul caruia sa poata dezvolta si servicii de data center. In niciun caz nu poate porni de la zero cu acest gen de servicii", adauga directorul de vanzari al Ines Group. Serviciile de data center reprezinta mai putin de 10% din cifra de afaceri a companiei, care in 2005 a fost de cinci milioane de euro.

Ines Group, afacere controlata de antreprenorul Silviu Sabau, a inceput sa ofere ser-vicii de data center in primavara lui 2003, buncarul IT al companiei fiind amplasat in propria cladire. De ce au vrut sa-si faca si un centru de date? Explicatia directorului de vanzari al companiei a fost faptul ca "ar fi fost pacat sa nu profitam de situatia de a ne construi cladirea de la zero, cheltuiala in plus pentru un buncar de date fiind mai mica decat daca l-am fi construit separat".

Insa introducerea noilor servicii a reprezentat doar o diversificare a activitatii, Ines fiind consacrat ca furnizor de Internet. Data center-ul nu a fost singura diversificare, avand in vedere ca anul acesta compania a lansat in premiera pentru Romania servicii de televiziune digitala (IPTV).

In ceea ce priveste Romtelecom, la randul sau furnizor de servicii de centre de date, reprezentantii companiei sustin ca afacerea respectiva, dezvoltata sub brandul CyberHost, este profitabila, dar ca este prematur sa faca o estimare cu privire la incasarile din acest segment, avand in vedere ca serviciul a fost lansat abia in luna mai a acestui an. Compania are doua buncare de date, cu o suprafata totala de 900 mp, construite pe acelasi principiu al repartizarii riscului adoptat si de BCR – unul la Bucuresti, iar celalalt in Brasov.

Concluzia ar fi ca piata centrelor de date ramane incipienta, ramanand sa se dezvolte nu atat pe seama marilor companii, care adopta solutii proprii de securizare a datelor, cat pe seama firmelor care nu-si permit sa-si dezvolte propriile buncare. Cat despre furnizori, semnul clar ca piata e inca mica tine de faptul ca aceste afaceri nu aduc suficient castig incat sa intretina o companie specializata pe astfel de servicii. Si e greu de spus care ar fi orizontul de timp in care o astfel de specializare ar putea sa apara.