James D. Deck si James Heth - "americanii", cum ii porecleste echipa ruseasca de filmare - coboara 60 de metri pe o scara ruginita, scufundandu-se in intunericul dens al unuia din tunelurile subterane ale Moscovei. Tunelul inainteaza pe sub un santier haotic, aflat langa vechiul cinematograf al Armatei Rosii. Deck si Heth sunt consilierul de creatie respectiv consilierul tehnic pentru un thriller in limba rusa, "Trackman", facut special pentru milioanele de spectatori flamanzi impanziti prin fostele republici sovietice. E primul film in limba rusa al studiourilor Monumental Pictures, un joint-venture intre Sony Pictures Entertainment si Patton Media Group, o companie de productie sprijinita, in parte, de investitori americani.

O prima misiune a celor doi este sa impuna pe platourile de filmare de la "Trackman" o etica a muncii specifica unui studio si sa se asigure ca filmul va fi livrat la timp si in limita bugetului. Cand regizorul filmului, Igor Savlak, ii spune lui Deck ca in 30 de minute camerele vor porni, acesta ridica amuzat din spranceana: "Promiti"? Savlak pretuieste imboldul: "Ideea e sa absorbi experienta americana" in turnarea filmelor, spune el ceva mai tarziu. "E evident pentru toata lumea ca noi suntem cu mult in urma."

Nu pentru mult timp, se pare. Dupa o perioada de activitate slaba, care a reflectat tulburarile sociale, politice si economice ale tarii de dupa caderea URSS, in 1991, industria ruseasca de film este in toiul unei renasteri creative si al unui boom de box-office. Si Hollywoodul - ai carui producatori si distribuitori rareori rateaza vreo sansa de a exploata o oportunitate - cheltuieste la randul sau milioane in Rusia, pe cinematografe, distribuitori si chiar pe productia de filme. 

"E ca o goana dupa aur", spune Michael Lynton, presedintele Sony Pictures Entertainment. "Au o istorie bogata in turnarea de filme bune; sunt aici actori si regizori care stiu ce fac. Smecheria este sa patrunzi de la cel mai de jos nivel."

Bineinteles, Rusia e locul in care goana dupa aur este o preocupare permanenta. E, de asemenea, si un loc imprevizibil si greu de tinut sub control, care in ultimii ani a rasplatit si apoi a infirmat uneori asteptarile multor vanatori de comori. Chiar si asa, analistii si executivii din industria filmului spun cu totii ca business-ul de cinema de aici pare acum mult mai promitator si mai plin de energie - asa cum n-a mai fost de multi, multi ani. Incasarile de box-office au crescut in Rusia cu 20% in 2005, la 331 mil. dolari, iar PricewaterhouseCoopers, firma americana de audit, previzioneaza o crestere de doua cifre in fiecare din urmatorii cinci ani. (Alte piete fierbinti, potrivit datelor preliminare, ar fi Turcia si China.) Prin contrast, aproape fiecare tara mare din vestul si estul Europei a inregistrat anul trecut un declin al incasarilor de box-office, la fel si SUA.

"Trackman" e primul dintre cele trei filme rusesti pe care Sony are de gand sa le faca in acest an cu Patton, ai carui parteneri ii includ pe Paul B. Heth, fratele mai mare al lui James, si pe Shari Redstone, presedintele National Amusements, o companie din zona Bostonului care opereaza mai multe cinematografe.

Shari Redstone este, de asemenea, partenera cu Heth in Rising Star Media, o companie infiintata acum cinci ani. A ridicat doua multiplexuri in stil american care atrag mii de spectatori catre megamall-urile ce impanzesc suburbiile Moscovei. Rising Star Media spune ca are in plan inca doua multiplexuri - inclusiv primul care va fi dat in functiune in St. Petersburg, al doilea oras ca marime al Rusiei.

Si alte companii media sunt interesate de Rusia. Fox - care a cumparat drepturile internationale ale ciudatelor blockbustere cu aer supranatural ale lui Timur Bekmambetov, "Night Watch" si "Day Watch" - are acum aici 40 de angajati, dupa cum au declarat executivii companiei. In martie, Walt Disney Company a anuntat ca a angajat un senior executiv pentru a-si extinde operatiunile in Moscova. Asemenea miscari, pasi timizi dupa standardele corporatiste americane, ilustreaza totusi cat de multe s-au schimbat si cat de repede in industria ruseasca de film.

In anii de dupa caderea Uniunii Sovietice, industria ruseasca de film - una bine inchegata, desi controlata de stat - s-a impotmolit tot mai mult dupa ce a pierdut finantarea guvernamentala. Ca si alte industrii, s-a zbatut sa se adapteze la piata libera. Cele mai multe dintre vechile case de film sovietice - hale mari, cu ecrane individuale - au devenit cazinouri sau showroom-uri auto. O invazie de casete video contrafacute si mult mai ieftine, urmate de DVD-uri, i-au tinut pe rusi departe de putinele cinematografe care mai ramasesera. Chiar filme mult titrate precum "Arsi de soare" al lui Nikita Mihalkov, care a castigat Oscarul pentru cel mai bun film strain in 1994, erau cel mai mult vazute la video. In 1997, mai mult sau mai putin punctul minim al industriei rusesti de film, producatorii au turnat doar 13 filme in Rusia, potrivit Gemini Films, principalul distribuitor din tara, si Kinobusiness Today, o publicatie de comert din Moscova.

Apoi, incepand din 2000, norocul s-a intors. Stabilitatea politica si economica - care a coincis cu presedintia lui Vladimir V. Putin - a dus la cresterea veniturilor si a alimentat un boom al consumului care, inevitabil, i-a lasat pe zbuciumatii rusi cu ceva de neimaginat odinioara: bani de cheltuiala. In timp ce Rusia ramane in mare parte saraca, cu un venit mediu lunar de 350 de dolari, o clasa de mijloc se infiripa, in special in orase ca Moscova, unde venitul lunar mediu este de 1.050 de dolari, potrivit datelor guvernamentale.

Dupa ani de crestere in salturi, filmele produse in Rusia au insumat 26% din incasarile totale de box-office ale anului trecut, potrivit executivilor rusi din industria de film. Analistii prevad ca procentul ar putea creste la 40% in urmatorii ani. Cu fonduri venite de la guvern, productia ruseasca de film s-a dublat fata de 2002; anul acesta sunt in curs de turnare cam 85 de productii. Spre deosebire de alte piete infloritoare, Rusia pune putine obstacole celor care fac film in interiorul granitelor sale sau celor care il distribuie. In China, de exemplu, politicienii tin in lesa importurile, permitand ca in fiecare an sa intre in tara doar 20 de filme straine. India, la randul sau, este dominata de o mana de producatori de film care s-au specializat in musicaluri stilizate. Asta inseamna o piata greu de penetrat pentru cei din exterior. Cu relativa sa deschidere, Rusia a devenit cea de 13-a piata de film din lume, dupa marime, potrivit PwC. Analistii spun ca piata este posibil sa creasca in continuare, data fiind populatia de 143 de milioane a Rusiei si celelalte multe milioane de vorbitori de limba rusa din Ucraina, Kazahstan si ale foste republici sovietice.

In 1996, Paul Heth, avand compania Eastman Kodak drept sponsor, a deschis primul cinematograf modern in stil american din Moscova, intr-o sala de conferinte renovata de langa Piata Puskin. A numit-o Kodak KinoMir sau Lumea Cinema. A fost primul cinematograf care a proiectat filmele cu sunet digital si cu dublaje care se sincronizau cu filmul. Heth isi aminteste ca spectatorii au stat la cozi lungi pentru a vedea primul film, "Fortareata", un thriller cu Nicholas Cage. In urmatorii doi ani, aproape toate proiectiile au rulat cu casa inchisa.

"Vestea buna este ca rusii iubesc filmele", spune Heth. Totusi, pana in 2000, erau doar 78 de ecrane moderne de proiectie in 55 de cinematografe din Rusia, potrivit analistilor din industrie. Apoi a venit boom-ul. Numarul a trecut de 1.000 in 2005 si este asteptat sa ajunga la 1.350 anul acesta.

O seara la film nu este ieftina: biletele costa in Moscova mai mult de 9 dolari. In ciuda preturilor piperate, filmele rusesti au inceput sa bata recent blockbusterele puternic promovate de la Hollywood folosind propriile tehnici ale Hollywoodului, inclusiv lansarea simultana si ofensivele promotionale - toate fiind noutati de marketing aici. In 2004, popularul "Night Watch" a devenit cel mai banos film din Rusia, cu incasari de 16,3 milioane de dolari, depasind mult mai bine-cotatul "Stapanul inelelor: Intoarcerea regelui", care a strans 14 milioane de dolari. Urmatoarele filme produse in Rusia au doborat recordul "Night Watch".

In 2005, "Gambitul turcesc", un film istoric de aventuri, a strans 19,3 milioane de dolari. Cateva luni mai tarziu, "Compania a 9-a", un film sangeros, foarte emotionant, despre o grupa de soldati sovietici in Afganistan in anii ‘80, a strans 25,6 milioane de dolari. Putin a asistat la o proiectie speciala a "Companiei a 9-a" la resedinta sa din afara Moscovei si a declarat industria ruseasca de film ca fiind "renascuta". "Day Watch", urmarea de la "Night Watch", a avut premiera in ianuarie si a strans 34,7 milioane de dolari, de trei ori mai mult decat "King Kong"-ul lui Peter Jackson. Schimbarea este ca succesele produse in Rusia - adesea prezentate aici ca o revolta impotriva celor importate din America - sunt impulsionate chiar de banii Hollywoodului. Riscul financiar de a face filme in Rusia este mic: cele mai multe bugete sunt intre 1 milion de dolari si 5 milioane de dolari. Dar mai raman alte dureri de cap - probleme cotidiene precum obtinerea de avize sau spatii de birouri.

Cea mai mare provocare a Hollywood-ului in Rusia este una binecunoscuta: piratarea filmelor. DVD-urile sunt vandute pe strada pentru mai putin de 2-5 dolari in aceeasi zi - si uneori chiar inainte de premiera in cinematografe. Multe sunt copiate direct din cinematografe, sugerand implicarea unor insideri din industria locala, nu a unor pirati intreprinzatori care stau pe ultimele randuri in cinematograf cu camere video in mana. Michael Schlicht, presedintele biroului din Moscova al Gemini, estimeaza ca studiourile de film si producatorii pierd cam 90% din veniturile potentiale de box-office din Rusia din cauza pirateriei crescande. Dar nici asta nu ii descurajeaza pe cei mai cutezatori investitori. "Rusia este o piata fierbinte acum pentru lucrurile care se intampla in acest moment", spune Tomas Jegeus, copresedinte al diviziei de distributie internationala de la Fox. "Nu e doar o promisiune pentru zilele bune ce vor veni, ca in multe alte tari."

Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica