Ce îl face pe un om fericit? Indiferent de statutul social, de vârstă, cele mai importante sunt relaţiile interumane. Dar sunt tendinţe sociale, asemeni unor plăci tectonice, care vor genera tensiuni. În rândul tinerilor diferenţele de mentalitate se adâncesc. Oamenii se înstrăinează tot mai mult, relaţionează tot mai puţin. Ne adâncim tot mai mult în folosirea mediului digital. Toate acestea sunt tensiuni care pot schimba cursul societăţii aşa cum o ştim acum, dar, deopotrivă, aceste provocări pot deveni oportunităţi pentru comunităţi, cât şi pentru branduri, companii private sau instituţii de stat care doresc să se implice în medierea unui dialog şi în apropierea crevaselor ce se formează.

În singura zi de weekend perfectă pentru săniuş în parc din acest sezon m-am grăbit să răspund la un mail care nu era nicidecum urgent. Atracţia ecranelor s-a insinuat profund în vieţile noastre, iar impactul este uriaş, pentru că afectează relaţiile – de la cele mai apropiate până la cele mai îndepărtate.

Manuela Mancaş, managing director şi fondator al firmei de cercetare de piaţă AHA Moments, povesteşte că recent s-a „întâlnit” cu întrebarea „Care este cel mai important lucru din viaţa noastră?

”. Care este răspunsul? Relaţiile interumane. „Când auzi/vezi răspunsul, îţi dai seama că, în mod incontestabil, este aşa”, spune ea şi face referire la un studiu derulat de celebrul Harvard Study of Adult Development pe o perioadă de aproape un secol. Studiul a urmărit aceleaşi persoane din adolescenţă până la vârste înaintate, colectând repetat date despre multiple aspect din viaţa lor. „Concluzia principală susţinută de cercetători este că relaţiile interumane de calitate, cu partenerii de viaţă, copiii, prietenii şi comunitatea, sunt printre cei mai puternici predictori ai fericirii şi sănătăţii pe termen lung, indiferent de statutul social.”

Doar că toate relaţiile au nevoie de efort, de socializare, de empatie, de toleranţă şi ascultare. Şi toate acestea sunt împinse spre marginea comportamentelor individuale şi colective.

„Ce se întâmplă în societatea noastră? Sunt câteva tendinţe care apar cât am clipi - sunt foarte rapide şi cu impact. Sunt trenduri care te surprind şi prima dată când auzi de ele nu-ţi este foarte clar la ce se referă. În a doua secundă conştientizezi că aceste trenduri există în jurul tău, în spaţii poate extrem de apropiate. Iar în a treia secundă îţi dai seama că sunt realmente disruptive şi că pot să aibă un ecou destul de puternic. Eu le asemuiesc unor mişcări tectonice - sunt dedesubtul lucrurilor, dar ca manifestare pot fi foarte puternice”, declară Manuela Mancaş. Ea punctează că aceste tendinţe nu sunt foarte bine conturate şi înţelese, dar serii de date din studii longitudinale realizate in Europa, SUA şi alte tări ale lumii, alături de datele unui studiu derulat în noiembrie 2025 în România atestă că tendinţele sunt reale, şi determină transformări demografice, schimbări valorilorice şi modificări ale comportamentelor.

„Una dintre tendinţele sociale este permacriză şi epuizare. E vorba de epuizare emoţională colectivă, ca reacţie a unei secvenţe de ani foarte grei pe care i-am traversat - pandemie, inflaţie ridicată şi presiune financiară mare, alegeri care parcă au rupt ţara în două mai tare decât oricând, războaie în ţări vecine şi nu numai”, explică reprezentanta AHA Moments. Oamenii intră în starea de epuizare colectivă şi se îndreaptă spre o zonă de escapism şi trivial, astfel încât să echilibreze o extremă cu o altă extremă.

Dar tensiunile provocate de tendinţele sociale identificate de AHA Moment şi Rethink pot deveni oportunităţi reale pentru cei care vor să le înţeleagă şi să găsească soluţii.

„Gen Z, tinerii de până în 30 de ani, formează a doua cea mai comună categorie de enoriaşi, după persoanele de 65, şi probabil vor deveni chiar cea mai comună categorie în anii următori în UK.”

Robert Santa, cercetător-şef, Rethink România

„În România, 30% dintre bărbaţii tineri (18-24 de ani) consideră că femeile ar trebui să se concentreze mai mult pe casă şi familie decât pe carieră. În schimb, doar 9% dintre tinere sunt de această părere.”

Manuela Mancaş, managing director şi fondator, AHA Moments

Tinerii la biserică şi femeile la cratiţă?

În rândul tinerilor, femeile şi bărbaţii au valori şi aşteptări din ce în ce mai diferite, iar pericolul real este că diferenţele ideologice pot deveni o frână reală în formarea cuplurilor şi familiilor, cu implicaţii pe termen lung.

„Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, titlul unei cărţi scrise de John Gray, a devenit o expresie comună pentru a sublinia cât de diferite sunt cele două genuri. În ceea ce îi priveşte pe tineri, mai adecvată devine exprimarea că fiecare gen aparţine nu unei planete diferite, ci unei alte galaxii.

Vorbind despre neoconservatorism, Robert Santa, cercetător-şef în cadrul Rethink România, un think tank pentru politici publice din ţara noastră, povesteşte că a identificat acest trend în perioada pandemiei. Iniţial, l-a observat cercetând factorii din spatele declinului natalităţii în o serie de state europene. „Încercam să ne uităm la cauze sociale şi culturale. În 2021, tot mai multe date începeau să ne surprindă. De ce? Pentru că, în mod normal, la Rethink ne uităm la studii longitudinale (pe perioade lungi de timp), iar acestea merg cam în acelaşi sens. Sunt tendinţe de creştere sau descreştere fără întreruperi majore, fiindcă intrăm automat în logica numerelor mari. Dar în spaţiile culturale din Europa şi din America de Nord am văzut, în jurul perioadei 2021–2022, că începe să se schimbe ceva şi, pentru prima dată, anumite percepţii pe care le aveam nu se mai aplicau automat.”

De pildă, religiozitatea sau mersul la biserică erau, în spaţiul occidental, asociate până acum câţiva ani cu populaţia în vârstă. Însă de 5–6 ani se conturează un fenomen surprinzător, observat în monitorizările de date primare ale Rethink în multe ţări şi în diverse forme: tot mai mulţi tineri sunt atraşi de religie, în unele ţări numărul lor crescând rapid de la an la an. „Vedem acest fenomen în Marea Britanie sub forma numărului de enoriaşi tineri sau în Franţa sub forma botezului adulţilor.”

În plus, observă Robert Santa, acest trend nu este neapărat uniform pe genuri şi dă exemplul Marii Britanii, unde schimbarea religiozităţii a fost atât bruscă cât şi puternic centrată pe bărbaţi. Mai multe studii arată că băieţii şi bărbaţii sunt interesaţi de idei conservatoare, care, în funcţie de ţară, pot avea forme diferite.

În Europa şi în Statele Unite există şi un clivaj puternic între modul în care votează tinerii şi tinerele, observă cercetătorul. „Trendul de vot pe care îl asociam cu tinerii a rămas relativ stabil în spaţiul occidental, dar în rândul băieţilor şi bărbaţilor apar schimbări destul de bruşte. De exemplu, la alegerile din SUA din 2024, bărbaţii de până în 30 de ani au votat destul de puternic cu Donald Trump, inclusiv în categorii demografice care erau votanţi tradiţionali ai democraţilor, precum tinerii hispanici. Vedem tot mai multe semne că există o schimbare culturală puternică în rândul bărbaţilor şi băieţilor, care au ajuns să aibă o cultură divergentă de mainstream, mai ales în spaţiul online. Este denumită uneori, colocvial, manosphere”, punctează Robert Santa.

Ce se întâmplă în România? Manuela Mancaş povesteşte că, în cadrul studiului derulat, „prima dintre afirmaţiile care ne-au surprins foarte tare şi care atestă acest neoconservatorism al bărbaţilor tineri se leagă de rolul femeii în societate. Iar în rândul bărbaţilor tineri observăm o diferenţă foarte mare de percepţie faţă de femeile tinere”.

30% dintre bărbaţii tineri (18–24 de ani) consideră că femeile ar trebui să se concentreze mai mult pe casă şi familie decât pe carieră. În schimb, doar 9% dintre tinere sunt de această părere, ceea ce arată progresismul lor, idee aflată în contrapondere cu conservatorismul bărbaţilor tineri.

Există diferenţe importante de opinii şi în ceea ce priveşte percepţia legată de standardul de viaţă. 67% dintre femei spun că nivelul de trai este acum mai bun decât era în trecut, faţă de doar 40% dintre bărbaţii tineri. „Un alt aspect pe care noi l-am măsurat, care are o legătură cumva tangenţială cu neoconservatorismul versus progresismul femeilor, este predispoziţia de a ajuta persoane necunoscute. Atunci când vine vorba despre disponibilitatea de a oferi ajutor unor necunoscuţi pe stradă, femeile tinere sunt mult mai dispuse să o facă decât bărbaţii.”

Totuşi, neoconservatorismul nu este în relaţie direct proporţională cu ataşamentul faţă de tradiţii. Astfel, explică Manuela Mancaş, bărbaţii tineri nu consideră că tradiţiile trebuie păstrate în timp – fie că vorbim despre reţete, obiceiuri şi aşa mai departe. Aceasta este o preocupare mai degrabă a generaţiilor de peste 35 de ani sau a femeilor, chiar şi a celor tinere.

Diferenţele ideologice, de abordare şi de perspectivă tot mai mari dintre genuri pot genera scenarii pentru un viitor care nu arată deloc bine, atenţionează Manuela Mancaş. „Dacă acest clivaj ideologic continuă să se adâncească, nu se vor mai forma familii, natalitatea va scădea foarte mult şi vor cădea multe alte piese de domino schimbând societatea aşa cum o ştim acum.”

Robert Santa dă exemplul unor state precum Coreea de Sud, unde s-a ajuns la un clivaj aproape absolut între tineri şi tinere şi unde există deja un impact social profund. „În segmentul de vârstă 20–30 de ani, rata de formare a cuplurilor a intrat într-un picaj total, pentru că, evident, fără un minim de comuniune ideologică este dificil să convieţuieşti cu o altă persoană.”

De-a lungul anilor, în România au fost făcuţi paşi importanţi, iar discriminarea femeilor în anii 2000 era mult mai puternică decât în prezent. Însă, în timp ce femeile percep schimbările ca fiind pozitive, unii bărbaţi le resimt drept negative. Maria Predoiu, cofondator si director executiv al CampioMATE, observă că pentru o perioadă foarte lungă de timp, la nivel global feminismul a fost o mişcare intensă, vizibilă şi foarte activă. „Femeile au avut un sens, un ideal, o mişcare care să încurajeze acest progres şi să le schimbe statutul social. Dar nu a existat nicio mişcare similară care să redefinească rolul bărbatului într-o societate în evoluţie.”

Ce este

neoconservatorismul?

• Revenire reactivă la tradiţie, autoritate şi stabilitate într-o eră dominată de discursul progresist.

• În mod neaşteptat, acest trend este vizibil în rândul Generaţiei Z şi al Milenialilor, adesea cu o divizare de gen: tinerii bărbaţi înclină spre valori conservatoare, în timp ce tinerele femei rămân mai progresiste.

În acest vid de sens, de redefinire a rolului bărbatului în societate, în familie şi în mediul profesional, au apărut o serie de voci extrem de atractive pentru tinerii care nu aveau alte modele şi care au reuşit să ocupe acest spaţiu conversaţional, oferind un model care nu este neapărat benefic.

„Ce înseamnă asta? Este mai degrabă un risc sau poate fi o oportunitate? Eu aş vedea acest teritoriu ca fiind extraordinar de generos, cu oportunităţi atât în zona educaţională, cât şi în cea de branding şi marketing. Este loc pentru voci, pentru mişcări, pentru catalizatori, pentru magneţi care să creeze un sens mult mai interesant pentru bărbaţi, astfel încât rolul lor într-o societate în care femeia a evoluat şi şi-a redus dependenţa de providerul masculin să poată fi definit într-un mod pozitiv”, afirmă Maria Predoiu.

Diferenţele de mentalitate şi de comportament între genuri pot produce dezechilibre majore. Maria Predoiu dă exemplul Japoniei, unde natalitatea reprezintă o problemă majoră: nu se mai formează cupluri durabile „pentru că femeile din Japonia sunt foarte independente, nu mai au nevoie să fie sprijinite de modelul masculin de altădată, iar modelul masculin nu s-a adaptat acestei realităţi. În plus, în Japonia realitatea digitală este mult mai avansată decât în Europa. În mediul digital obţii bucurii rapid, fără efort. Însă o relaţie presupune efort, iar tinerii nu ştiu să depună acest efort, nu sunt obişnuiţi cu el în viaţa de zi cu zi”.

O relaţie presupune, aşadar, efort. Toate aceste cauze au provocat o situaţie în care peste 40% dintre tinerii japonezi nu au experimentat până la 35 de ani nicio relaţie umană reală. Oficialii din Japonia, înţelegând această problemă, „investesc în educaţie pentru a-i învăţa pe tineri să relaţioneze. Deşi există interes pentru relaţionare, nu mai există cunoştinţele şi abilităţile necesare. Guvernul japonez investeşte pentru a ajuta tinerii să reconstruiască această punte. Probabil că şi în societatea noastră tinerii de ambele genuri au un obicei mai redus de a face efort relaţional decât alte generaţii.”

Şi pentru că, în cadrul generaţiilor, există diferenţe atât de mari de percepţie, atitudine şi mentalitate, segmentarea clasică pe paliere de vârstă nu mai este o soluţie suficientă. Pentru a rămâne relevante, mărcile şi companiile trebuie să continue să vorbească pe limba consumatorilor. Mai mult, mărcile pot avea rolul de a crea punţi, pentru că pot fi modele şi surse de inspiraţie prin mesajele pe care le transmit.

În acest context, „este nevoie de actori credibili, educaţie, comunităţi, branduri, care să construiască un sens pozitiv, sănătos şi compatibil cu prezentul pentru identităţile colective; altfel, spaţiul rămâne capturat de extreme”, punctează Manuela Mancaş.

Toleranţa de a asculta opinii scade, apetitul de conflict creşte, alimentat iniţial de siguranţa oferită de spaţiul din spatele ecranelor. Efectele acestei tendinţe sociale se resimt în politică, la locul de muncă, în reacţiile faţă de tot ceea ce produce nemulţumire sau disconfort.

„Un fel de pumn în gură preventiv” este descrierea plastică a acestui tip de manifestare. Robert Santa povesteşte că a detectat fenomenul de fragilitate conflictuală în perioada 2013-2014, în literatura despre Statele Unite. Ce se întâmpla acolo? Erau studenţi care cereau anumite etichete pentru cursuri, solicitând apariţia unui trigger warning în cazul în care subiectele erau foarte sensibile sau nu se simţeau confortabil cu conţinutul. Astfel a început un efect de bulgăre de zăpadă, în urma căruia s-a conturat un soi de cenzură a anumitor conţinuturi din zona universitară.

„Ulterior s-a identificat faptul că, de fapt, este vorba despre un teren mai larg, legat de modul în care sunt percepute opiniile diferite sau cele provenite din spectre ideologice diferite. Concret, opiniile diferite au ajuns să fie percepute ca un soi de agresiune, iar unele persoane au devenit din ce în ce mai concentrate pe propria viziune ideologică asupra lumii, devenind relativ intolerante faţă de viziunile celorlalţi. Acest lucru a degenerat în ceea ce astăzi este numit, în general, conflict cultural (culture wars) în Statele Unite, unde vedem că ambele tabere ideologice încearcă să reducă la tăcere cealaltă tabără, acuzând-o că ar dori să facă acelaşi lucru”, punctează cercetătorul.

În opinia lui Robert Santa, acest trend este destul de problematic şi el consideră că explică, cel puţin parţial, şi apariţia clivajelor din zona de gen. „Vorbim şi despre o hiperindividualizare: practic, triburile ideologice tind să fie tot mai mici, definite de comunităţi online şi tot mai specifice. În momentul în care anumite idei, concepte sau moduri de a vedea lucrurile devin parte a identităţii, în general nu apar reacţii foarte pozitive în interacţiunea cu cei din exterior.”

Există modificări de mentalitate mai ales în rândul generaţiilor tinere. Este vizibilă creşterea fenomenului numit neuroticism - niveluri mai ridicate de anxietate şi stres provocate de interacţiunea cu spaţiile sociale - dublată de reducerea nivelului de agreabilitate în relaţiile interpersonale. „Practic, avem simultan o toleranţă mai scăzută faţă de opinii diferite, care nu este cuplată cu deschiderea de a aplana conflictele sau de a le evita. Vedem, în acelaşi timp, intrarea în conflict urmată de lipsa de toleranţă faţă de răspunsul la conflict. Şi nu vorbim doar despre o reacţie asumată, directă, ci şi despre una interiorizată - de anxietate şi stres - pe care o resimt persoanele respective”, observă reprezentantul Rethink.

În plus, completează acesta, copiii din prezent ajung la maturitate fără a fi pregătiţi să reacţioneze la puncte de vedere diferite sau să le tolereze. „Din nefericire, social media încurajează aceste tendinţe de apetit pentru conflict dar toleranţă scăzută la acesta. Vedem şi o creştere a stresului pe care efectiv îl resimt persoanele respective atunci când sunt scoase din zona lor de confort. Practic, aceasta este tendinţa de hipersegmentare pe care o observăm în zeci şi zeci de contexte”, explică Robert Santa. El oferă şi un exemplu de manifestare a acestui fenomen, legat de numele copiilor, care astăzi sunt extrem de atomizate; în trecut existau mult mai puţine opţiuni.

Manuela Mancaş este de părere că agresivitatea din online poate fi explicată şi prin faptul că ecranul funcţionează ca un soi de protecţie, identitatea fiind adesea necunoscută. „Tendinţa de agresivitate este mare în contrapunere de idei şi la declanşarea conflictului, dar apoi intrăm într-o fază în care nu ştim să gestionăm conflictul. Îndeosebi în rândul tinerilor este vizibil acest lucru.” Gradul de cooperare în România este cel mai scăzut în rândul tinerilor. Iar în studiile globale se observă că scorurile de cooperare s-au redus pe toate palierele de vârstă, cu un picaj mai abrupt în rândul tinerilor.

„Acest neuroticism - instabilitate emoţională sau anxietate - se leagă de faptul că te îngrijorezi adesea de lucruri mărunte din jurul tău, că te simţi copleşit de tot ceea ce te înconjoară, de responsabilităţi şi de contexte”, explică reprezentanta AHA Moments. Studiul Pareto arată că, în rândul tinerilor, există procente mult mai mari de anxietate decât în alte segmente de vârstă. Deşi cooperarea este mai scăzută la tineri, scăderi apar şi în celelalte grupe de vârstă, ceea ce sugerează un fenomen generalizat, nu doar o „fază” a unei generaţii.

Ce este

fragilitatea conflictuală?

• Un paradox: oamenii sunt mai puţin rezilienţi emoţional, dar în acelaşi timp mai predispuşi la confruntare.

• Rezultatul este o formă de agresivitate fragilă, o combinaţie între hipersensibilitate şi disponibilitatea de a lupta.

• Remodelează politica, locurile de muncă şi relaţiile dintre consumatori şi organizaţii.

• Implică interacţiuni cu publicuri care escaladează mai repede şi sunt mai greu de calmat.

În plus, femeile, indiferent de vârstă, raportează niveluri mai ridicate de suprasolicitare şi anxietate, ceea ce adaugă presiune asupra dinamicii sociale şi asupra disponibilităţii pentru compromis.

Maria Predoiu este de părere că s-a ajuns la un grad foarte ridicat de oboseală şi epuizare, mai ales din cauza algoritmilor din social media, care promovează reacţii negative şi conflicte. „Oamenii au fost dresaţi ani de zile să se comporte agresiv faţă de opiniile diferite. Cu precădere în social media a crescut acest fenomen; aici s-a dezvoltat această fragilitate conflictuală.”

„O altă dimensiune a acestei tendinţe sociale”, spune Manuela Mancaş, „este faptul că ascultarea <ca să răspund> (nu ca să înţeleg) devine norma; empatia cere cadre şi contexte care nu sunt scalabile în formele standard de social media.”

În lipsa unui antrenament real pentru dialog, conflictul se mută spre extreme: fie explozie, fie retragere; se pierde zona de negociere „calmă”, care menţine comunităţile funcţionale.

Astfel, „pentru mediul de business şi pentru instituţii, comunicarea trebuie gândită având în vedere toleranţa scăzută la disconfort, pentru că escaladarea este rapidă şi costisitoare din punct de vedere reputaţional”, observă Manuela Mancaş.

Fiecare, pe propriul device

Suntem doar la un pas distanţă de scenariile din filmele sau cărţile SF ce prezintă variante distopice de viitor în care fiecare individ consumă drogul personalizat. Socializarea s-a redus masiv, iar ecranele captează atenţia chiar şi atunci când oamenii se întâlnesc cu familia sau prietenii.

„Vedem că multe tipuri de consum, comportamente şi tipuri de instituţii au intrat în declin: de la cluburi, care încă dinainte de criza economică din 2008 au început să se închidă în număr mare, până la baruri, care se închid în foarte multe ţări sau se transformă în alte tipuri de engagement”, explică Robert Santa. În plus, adaugă el, a crescut foarte mult consumul take-away în detrimentul consumului în afara gospodăriei, iar, per total, în rândul generaţiei de tineri de astăzi a scăzut timpul alocat interacţiunii cu prietenii. În mod obişnuit, povesteşte reprezentantul Rethink, exista un parcurs relativ liniar: o persoană ajungea la 18 ani, urma o perioadă de câţiva ani în care avea foarte multe interacţiuni cu un cerc social destul de divers şi larg, iar apoi, de regulă, urma formarea unei familii, moment în care numărul de interacţiuni sociale scădea semnificativ şi se muta preponderent în interiorul familiei.

„Acum vedem această tendinţă fără formarea familiei. Sunt mult mai puţine interacţiuni sociale în rândul Gen Z, precum şi alte schimbări de comportament. Una dintre ele mi se pare fascinantă: scăderea consumului de alcool în foarte multe ţări, iar interesant este că această tendinţă este transversală ideologic. O vedem şi la tineri cu puncte de vedere mai degrabă conservatoare.” Această tendinţă pare să coincidă cu scăderea dramatică a numărului de ore petrecute în contexte sociale reale, odată cu apariţia smartphone-urilor, mutarea internetului pe telefoanele mobile şi dezvoltarea social media, care devine din ce în ce mai mult solo media. Mutarea timpului liber din socializarea offline spre spaţiul privat/digital reduce expunerea la interacţiuni informale, care în mod normal construiesc încredere, toleranţă şi abilităţi sociale.

„I-am întrebat pe oameni unde petrec mai mult timp. 2024 e punctul în care relaţiile interumane sunt puse în balanţă exact pe acelaşi palier cu zona digitală. Ceea ce e înspăimântător.”

Manuela Mancaş, managing director şi fondator, AHA Moments

Există şi o frână economică reală: costul socializării creşte, iar presiunile structurale (de exemplu, cele legate de locuire) îi determină mai ales pe tineri să îşi reducă viaţa socială offline. „Costurile economice, într-o perioadă de restricţie, sunt cu atât mai importante pentru tineri, care sunt supuşi unor presiuni economice uriaşe. Au dificultăţi în a accesa o locuinţă, iar multe dintre măsurile luate de societate tind să îi penalizeze involuntar. Un exemplu pe care îl dau foarte des este cel al normelor energetice pentru clădiri. Intenţia este bună, impactul tehnic este pozitiv, pentru că reduci, de pildă, facturile la energie.” Însă costul de achiziţie al locuinţelor eficiente energetic este mai mare decât în cazul celor care nu respectă aceste norme, ceea ce creşte presiunea economică asupra persoanelor de 20–30 de ani.

Manuela Mancaş povesteşte că a observat scăderi ale timpului petrecut în spaţiile offline: „Am început să ne uităm la HoReCa, pentru că asta identificasem în datele şi analizele globale; am văzut o scădere care poate fi corelată cu inflaţia. Doar că observăm acelaşi tip de scăderi şi în rândul persoanelor din palierul Pareto (20% dintre românii cu cele mai mari venituri – n.red.), care au un alt tip de confort atunci când vine vorba de venituri şi de alocarea banilor.”

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte plimbările în aer liber - un spaţiu accesibil oricui, nu doar celor care fac parte dintr-un grup restrâns - sunt vizibile reduceri în rândul publicului general, dar mai puţin în rândul publicului Pareto. În acest caz, diferenţa nu este determinată de venituri - care ar fi putut explica consumul din HoReCa -, ci este legată de mentalitate şi de preocuparea acestei categorii pentru propria sănătate. „În ceea ce priveşte vizitele acasă şi mersul în vizită, deşi nu vorbim despre un spaţiu terţ, am vrut să vedem dacă socializarea se limitează în mai multe forme. Observăm şi aici reduceri, probabil legate tot de zona digitală. Socializarea s-a mutat în spaţiul digital, fie în social media, fie în solo media. Însă online socializăm foarte scurt şi superficial, cu un spectru larg de oameni, dar cu foarte puţină profunzime”, afirmă reprezentanta AHA Moments. În schimb, consumul de social media este foarte ridicat.

Ce este

declinul spaţiilor terţe?

• Socializarea, interacţiunile în spaţii organizate fizice şi timpul petrecut alături de amici sunt toate în scădere.

•  „Agora” a fost întotdeauna centrul vieţii comunitare, democraţiei la firul ierbii, etc. Declinul acesteia are implicaţii complexe.

În ceea ce priveşte balanţa dintre timpul petrecut cu cei dragi şi cel petrecut în spaţiul digital, 61% dintre respondenţii studiului afirmă că preferă compania oamenilor din jur. Totuşi, doar 38% dintre ei simt că dispozitivele le afectează relaţiile personale, „ceea ce înseamnă că fie se află într-o zonă neutră, fie chiar 25% cred că nu există niciun fel de influenţă negativă. Poate este vorba despre o lipsă de conştientizare a impactului”, spune Manuela Mancaş.

„O altă întrebare se leagă de verificarea telefonului chiar şi în compania altor persoane. Te simţi incomplet fără gadgeturi? Răspunsul este similar cu cel pe care l-ai da în cazul oricărui viciu: ai nevoie de prezenţă şi de frecvenţă. În ecuaţia prezenţă fizică – atenţie digitală, deşi suntem în acelaşi spaţiu, fiecare stă pe telefonul lui, în lumea lui, primindu-şi doza de dopamină.”

În plus, oamenii declară că preferă compania celor dragi, dar normalizează situaţia de tipul „suntem împreună şi totuşi separaţi”, fiecare cu telefonul lui, ceea ce erodează calitatea relaţiilor.

Pentru reconstrucţia spaţiilor terţe este nevoie de „magneţi” - ritualuri, huburi, experienţe recurente - care să îi scoată pe oameni din logica izolării. O direcţie probabilă a „noului normal” este tranziţia către microcomunităţi cu sens: mai puţine grupuri mari şi mai multe grupuri mici, legate de valori, practici şi sentimentul de apartenenţă. „Legătura cu celelalte trenduri este puternică: atunci când scad spaţiile terţe, scade şi «exerciţiul social» al dialogului, iar acest lucru poate amplifica atât polarizarea, cât şi fragilitatea conflictuală”, conchide Manuela Mancaş.