Strategia Bancii Nationale a Romaniei (BNR) de a face cursul impredictibil se pare ca da roade. Cu doar doua luni inainte de finalul anului, bancherii nu pot sa faca decat speculatii despre care va fi cursul leu/euro sau nivelul dobanzilor la 31 decembrie. Totusi, analistii celor mai importante banci de pe piata valutara, invitati la o noua intalnire BUSINESS Club, desfasurata la hotelul JW Marriott, au dat curs provocarii de a mai face un rand de previziuni.

BUSINESS Magazin: Buna seara si bine ati venit. In urma cu cateva luni, va ceream, fiecaruia in parte, o previziune pentru cursul euro-leu pentru finalul anului. O mentineti si acum?

Adrian Parvulescu: In istorie, cel putin, nu am avut previziuni de la inceputul anului pe care sa le mentin pana la sfarsit, din pacate. Ma misc cu piata. E foarte greu sa spun la inceputul anului cu cat se va termina, pentru ca sunt atat de multi factori care pot influenta... Ar fi un pronostic departe de realitate. Mi-am schimbat usor-usor previziunile. Nici acum nu sunt sigur cat va fi cursul la sfarsitul anului si mai e putin.

BUSINESS Magazin: ...si pe ce mizati acum?

Adrian Parvulescu: Acum cred ca va fi undeva in jur de 36.500 de lei (3,65 RON - n.r.)...

BUSINESS Magazin: Dar in momentul in care iesea guvernatorul BNR aproape zi de zi si spunea ca "nu asta e valoarea leului" credeati in el sau nu?

Adrian Parvulescu: Nu stiu ce sa zic... Am observat ca aparea guvernatorul si spunea "mizati pe leu", "pariati pe leu". Incuraja economisirea in leu - o buna perioada de timp. Dupa care a venit partea asta cu liberalizarea, a inceput atacul speculativ pe leu, cursul s-a dus foarte mult in jos si nimeni n-a mai zis nimic.

Acum se intoarce putin trendul, cursul ajunge 36.000, se mentine si apare domnul viceguvernator (Eugen Dijmarescu - n.r.) si zice "sa nu uitati ca leul ramane o investitie buna si in 2006". Ceea ce arata ca s-a ajuns acum la un nivel unde nu exista o mare presiune de apreciere, ci dimpotriva. Cumva, exista o teama ca ar putea sa creasca prea mult cursul euro/leu la sfarsit de an. Si asta pentru ca - banuiesc, nu am toate datele, dar banuiesc - sunt investitii, fonduri straine, care incep sa-si inchida treptat pozitiile. Si atunci exista riscul trecerii pe valuta. Economisirea in leu este cumva dezavantajata.

Radu Craciun: Eu cred ca avem o scuza foarte buna pentru faptul ca nu se fac previziuni pentru sfarsit de an. Si anume ca, in momentul in care faci niste estimari pentru sfarsit de an, pleci de la un scenariu care ti se pare rational. Cred ca nu poate fi cineva condamnat pentru ca nu si-a imaginat ca va ajunge in situatia de a avea dobanzi reale de zero sau chiar real negative.

In momentul in care faci predictia de sfarsit de an pornesti de la niste evolutii pe care le consideri plauzibile. Si faptul ca dobanzile vor ramane real pozitive ar fi putut fi un astfel de scenariu pe care probabil toata lumea l-a avut in vedere. Ori, in momentul de fata ne situam intr-o alta zona in care deja orice este posibil - de la dobanzile real negative pana la un curs de 3,65, poate chiar mai mult - nu este o parere pe care o am foarte clar definita. Deci, din punct de vedere al impredictibilitatii, BNR si-a jucat rolul foarte bine.

Si pana la urma, intrebarea este "de ce?". Care este obiectivul? Si cu totii speram ca motivul nu este strict legat de investitorii speculativi. Pentru ca acesta ar fi un obiectiv pe termen foarte scurt. Ori, cu totii ne dorim ca Banca Nationala sa aiba niste obiective pe termen lung. Mai mult, daca astazi ii punem pe fuga pe investitorii speculativi, nu este in nici un fel o garantie ca peste cateva luni ei nu se intorc. Deci ar fi o victorie pe termen foarte scurt, in conditiile in care liberalizarea contului de capital pana la urma presupune ca noi sa invatam sa traim alaturi de acesti investitori. Si nu sa incercam sa ne mutam de la obiective pe termen foarte scurt la obiective pe termen lung.

BUSINESS Magazin: Si totusi, care credeti ca va fi cursul?

Radu Craciun: Eu cred ca se va situa in jur de 3,55-3,65. Maximul cred ca va fi atins undeva in noiembrie, probabil in jur de 3,65. In momentul in care cursul va ajunge in acest punct se vor gasi investitori din exterior care sa fie atrasi de un astfel de curs si sa-si propuna sa intre in Romania vanzand euro. Or, practic, decizia lor ar putea actiona ca un plafon in directia stoparii cresterii.

Mihail Ion: Daca ne referim la sfarsitul de an, eu cred ca sub 3,60. Pe termen foarte scurt, factorii de apreciere au disparut in cea mai mare parte.

BUSINESS Magazin: Adica investitorii acum se imprumuta in lei si cumpara euro?

Mihail Ion: N-as putea sa spun asta, ci doar ca diferentialul de dobanda de data asta s-a schimbat in devafoarea leului, in favoarea valutelor forte. Si-atunci probabil ca interes pentru capitalul speculativ nu mai avem. Nu stiu cat de repede vor iesi fondurile speculative din piata. In orice caz, nu mai sunt intrari succesive care sa duca la apreciere. Avem doua luni de varf de decontare pe importuri, in octombrie si noiembrie. Mai apoi o alta componenta care a tot crescut in ultimii ani si care a finantat balanta de credit este finantarea privata in valuta.

 In cea mai mare parte, acum un an, bancile aduceau valuta de pe pietele financiare externe, de la bancile mama, apoi finantau in valuta clientii rezidenti. Din care o parte converteau valuta pentru ca o foloseau in lei. In prezent, vorbim de o situatie un pic diferita. Cel putin pentru anumite segmente din clientela. Vorbim aproape de o amputare a finantarilor in valuta, cel putin in conditiile in care ne gandim ca nu avem solutii alternative pentru a evita asta. Si-atunci ajungem la componenta din balanta de plati externe, care va fi diminuata in perioada urmatoare. Si daca ne uitam pe ultimii ani - 2002, 2003, 2004 - e o crestere continua. Aproape ca s-a dublat de la an la an. Eu ma astept ca in perioada urmatoare asta sa nu se mai intample. Sau poate chiar sa asistam la o diminuare.

Sunt doi factori care cel putin pe termen scurt nu vor mai presa pe apreciere. Si eu ma astept sa avem o evolutie oarecum lina. Poate spre depreciere spre octombrie-noiembrie. In decembrie, lucrurile se intampla putin diferit. In sensul ca se fac volume de vanzare mai mari. Sunt multi romani care lucreaza in strainatate si care vin in concediu. Asa ca este un varf de achizitii pe casa de schimb.

Radu Craciun: Oricum, varful pe curs e in iulie. In decembrie se va simti, exact cum s-a simtit si pe perioada verii volumul.

Mihail Ion: In afara de asta cred ca se mai intampla ceva. Cred ca Banca Nationala va avea un moment cand va fi bucuroasa sa fie pe partea cealalta. Nu ca si cumparator, ci ca vanzator.

Adrian Parvulescu: Eu cred ca o sa intervina doar la cursuri plasate foarte sus. Nu cred ca intervine la cursuri pana in 37.000 de lei vechi. O depreciere brusca nu cred ca e de tolerat.

BUSINESS Magazin: Dar de unde sa vina aceasta depreciere? Care sunt factorii care ar determina o asemenea depreciere? Ce s-ar putea intampla in Romania astfel incat fondurile speculative sa decida sa iasa brusc?

Radu Craciun: Exista doua componente. Una volatila, legata de fondurile speculative, si una sezoniera, care de trei ani incoace se simte. Dar in varianta in care investitorii speculativi nici nu intra, nici nu ies, componenta care conteaza este componenta sezoniera. In ultimii trei ani, in octombrie si - maxim - noiembrie, a existat in mod constant un deficit de valuta in piata.

Ori, practic, acesta este motivul pentru care si anul acesta, cum s-a intamplat si in anii trecuti, un astfel de deficit (cauzat de data asta de fluxuri comerciale) va duce la o depreciere a leului. Si, poate, anul acesta cu atat mai mult cu cat vom cumpara si mai multe bunuri de larg consum in decembrie. Iar cresterile la vanzarile cu amanuntul sunt foarte importante. Aceasta va fi componenta care va prevala.

BUSINESS Magazin: Ce ar mai fi, dincolo de acest flux comercial si de surplusul de necesar de valuta venit din cresterea deficitului comercial? Ce alti factori va asteptati sa duca la cresterea cursului valutar?

Dorin Badea: Principala componenta in perioada urmatoare va fi cu siguranta partea comerciala. Eu nu cred ca investitorii straini sunt atat de panicati incat sa se grabeasca sa iasa. In nici un caz la nivelul actual. Pe de alta parte, nu cred ca privesc lucrurile la ora actuala ca o ocazie de a intra. Am vazut doua categorii de pozitii. Pozitiile mai mult sau mai putin strategice (pe perioade mai lungi, orientate catre diverse piete: piete de capital, piata monetara si piata imobiliara).

In ceea ce priveste fondurile pe termen scurt, conteaza foarte mult pentru ei diferenta de dobanzi care deocamdata nu-i ajuta. Si atunci nu vor fi intrari. Nu vad insa nici iesiri majore, nu vad atacuri de panica. Daca privim lucrurile un pic in perspectiva, e destul de clar ca, si la anul, cursul trebuie sa mearga in jos.

Eu nu-mi aduc aminte cifra, dar am citit o declaratie a guvernatorului BNR care spunea ca-l amuza opinii care vad cursul pe final de an - era o valoare de 3,8-3,9 sau 3,7-3,8. Cred ca valorile rezonabile sunt intre 3,5-3,55.

Florian Libocor: Mi se pare mai firesc un curs de 3,35-3,45, pentru ca nu cred in iesiri - nu vad argumente pentru aceste iesiri. In urmatoarele trei saptamani o sa avem mai multe informatii economice - argumente in favoarea imposibilitatii deprecierii. Eu am spus la inceputul anului ca vor fi dobanzi active (la credite - n.r.) medii intre 12-14%, iar cele pasive (la depozite - n.r.) medii intre 8 si 10% la final de an. Atunci am fost contestat. La un moment dat, prin martie, guvernatorul a iesit si a spus ca vor fi 12-14%. Dar vom vedea.

Deprecierea care a survenit acum, sunt ferm convins ca nu vine exclusiv de pe urma iesirilor de capital. Nu vad investitorul care sa iasa din economie in contextul dat. Adica, in primul rand, o depreciere a cursului pana la 3,6, in conditiile in care dobanzile scad dramatic, dar apar problemele cu inflatia nu este logica. Deprecierea genereaza inflatie, dar teoria spune ca inflatia se combate prin cresterea dobanzilor. Prin urmare, situatia e un compromis. Cat o sa mai stea dobanzile acolo? Zic eu ca nu mult. Ma refer la dobanzile functionale, nu la dobanda BNR care mi se pare nefunctionala. Evolutia dobanzii de politica monetara a starnit cel putin zambete.

BUSINESS Magazin: De ce?

Florian Libocor: Fiindca nu au definit-o de la inceput.... Eu am incercat s-o definesc ca o maxima pana la care ar putea sa creasca dobanda in conditiile unui dezechilibru. Eu am spus ca ar putea sa creasca dobanzile la o limita din asta maxima in cazul in care ar aparea probleme pe iesirile de capital. Am convenit la un moment dat si au acceptat si ei ca principalul instrument pentru lupta impotriva inflatiei a fost amaratul de curs de schimb de care toata lumea a tras cum a putut. Mai ales banca centrala.

Pe de alta parte, sunt in proportie de 90% ferm convins ca integrarea va avea loc la 1 ianuarie 2007. Cine ar fi atat de talamb sa iasa din tara acum?!?

Problema deprecierii de fapt au ridicat-o prima data exportatorii. Apoi a aparut in discutie necorelarea cu ritmurile economice si in ultima instanta, cred eu, in discutie ar trebui sa apara tot compromisul. Daca te uiti la volumul exporturilor, moneda apreciata n-a fost o problema pentru export. Moneda depreciata a fost cea mai facila solutie ca sa tii exporturile competitive. Daca timp de 15 ani ei s-au gandit la orice altceva decat retehnologizare, a venit momentul sa suporte consecintele.

BUSINESS Magazin: Si totusi, pentru exportatori este o problema reala...

Florian Libocor: Cineva mi-a spus la un moment dat ca nu exista instrumente de protectie impotriva fluctuatiilor cursului de schimb. Am raspuns sa-si angajeze un economist care sa-l ajute. Dar cati bani sa-i dea? "Ce functie e asta - analist?". Si eu am intrebat cat a pierdut. "Pai, vreo 2 milioane" (de euro - n.r.). Si i-am spus: "Atat face un asemenea om". Problema exportatorilor se va rezolva o data cu promovarea strategiei nationale de export.

A doua problema in subiectul deprecierii. Am dedus ca nu deprecierea unei monede, ci fluctuarea destul de vizibila creeaza presiuni pe functionalitatea normala a triadei autoritate guvernamentala - mediu de afaceri - autoritate monetara. Totdeauna cand aceste presiuni sunt create, factorul politic va reactiona si el si niciodata nu trebuie neglijata forta de persuasiune a factorului politic.

Sorin Olaru: Factorul politic face presiuni si afara. Ideea este ca BNR lasa impresia ca n-are o politica in problema leului si ca in loc sa tinteasca inflatia, acum vorbim despre "aia". "Sa plece aia." "N-avem nevoie de ei in tara." Leul este subevaluat in mod fundamental. Si vor fi intrari in continuare. Banii aia ai rechinilor de care vorbea premierul Tariceanu sunt maxim-maxim 500 de milioane de euro. Din acesti 500 probabil ca jumatate sunt pe jumatate de an si restul pe un an. Dar sunt foarte multi care speculeaza chiar o intrare.

Dorin Badea: Oricum, sunt prea putini. Volumul zilnic nu depaseste 200 de milioane.

Radu Craciun: Cred ca atmosfera de la Londra - care e o piata financiara reprezentativa -  vizavi de Romania s-a mai schimbat un pic. Am vazut chiar investitori care au cumparat si se asteptau ca cursul sa se miste. Pe langa asta as spune ca am observat si o oarecare crestere a nervozitatii vizavi de evolutii macro, de data aceasta, create de deficitul de cont curent, de evolutia inflatiei si de felul in care ea este abordata. Aceasta retinere care s-a pus - sa spunem - exclusiv in seama diferentialului negativ de dobanda are de fapt si alte surse.

Unii au inceput sa-si puna intrebarea daca va reusi Romania sa-si aduca sub control deficitul extern. Ceea ce ar putea duce la reactii diverse. Unii ar putea sa spuna "Ura! Nu intra" (n.r. - in UE). Dar, in acelasi timp, asta ar putea avea si alt tip de urmari. Care nu cred ca ar merita sacrificate de dragul de a tine cursul in frau. Tinerea in frau a cursului drept protectie fata de speculatori este un obiectiv pe termen scurt. Pe termen lung nu e sustenabil, pentru ca trebuie sa invatam sa traim cu ei.

Poate ca ar merita sa incepem sa ne gandim un pic ce va fi la anul. Investitorul strain va incepe sa fie reprezentat masiv in curs. Deci cursul va incepe sa se deprecieze. Orice banca nationala ce face in acel moment? Va creste dobanzile. Bun, in momentul in care va creste dobanzile, de la un punct incolo, diferentialul iarasi va fi suficient de interesant si extrem de pozitiv ca sa atragi investitori straini. Deci ce-ai facut? I-ai tinut departe in septembrie-octombrie-noiembrie-decembrie si apoi iar te trezesti cu ei. Deci sunt niste miscari libere de capital pe care trebuie sa le accepti. Si tu in acest timp sa-ti vezi mai departe de politicile tale macroeconomice.

Florian Libocor: Nu cred ca e corecta solutia.

Radu Craciun: Era un scenariu. Nu voiam decat sa spun ca deficitul de cont curent se va reflecta in piata valutara.

Florian Libocor: Nu se poate reflecta decat cu voia bancii centrale.

Radu Craciun: De ce?

Florian Libocor: N-are cum altfel in acest moment.

Radu Craciun: Pai daca importurile sunt mai mari decat exporturile?...

Adrian Parvulescu: Eu cred ca BNR a incercat acum o depresurizare. Presiunea a fost prea mare pe vanzare si a reusit sa creeze un oarecare echilibru. Cat se va mentine si cum, e greu de spus. Dar i-a reusit. Cursul este oarecum stabil, nu mai creeaza presiune mare pe vanzare. Nu e foarte sustenabil, dar e stabil. Pe termen lung, cursul o sa scada, evident. Dar pe termen scurt il poate tine la un nivel sus.

BUSINESS Magazin: Si totusi, cat credeti ca va fi cursul la final de an?

Sorin Olaru: Eu cred ca BNR o sa intervina in ultima zi si o sa faca euro vreo 36.500 de lei.

BUSINESS Magazin: Dar ce-o sa faca? O sa vanda sau o sa cumpere?

Sorin Olaru: O sa cumpere.

Radu Craciun: Chiar as vrea sa clarificam daca volatilitatea e sau nu buna. Pana la urma vom ajunge pe o piata valutara libera: intr-un an, intr-un an jumate, doi. Vom ajunge intr-o piata volatila. Intrebarea este cat de pregatite sunt firmele romanesti, care acum sunt tinute intr-un laborator foarte curat si izolat, in momentul in care piata va deveni libera, sa faca fata volatilitatii? Pentru ca nu stiu ce ati constatat voi, dar noi am constatat ca in lunile ianuarie-februarie clientii au inceput sa fie din ce in ce mai mult interesati de instrumentele de protectie, de hedging. Indata ce cursul s-a stabilizat, interesul s-a prabusit.

BUSINESS Magazin: Bancile castiga din volatilitate?

Radu Craciun: Toata lumea castiga cand e volatilitate: si investitorii din afara si investitorii dinauntru. Important este sa stii s-o joci. Si nu toata lumea stie sa joace volatilitatea. Mi se pare ca trebuie sa ne indreptam catre unde vom fi intr-un an jumatate-doi si sa fie un proces gradual. Ori, noi, practic am constatat ca au existat luni in anul acesta cand volatilitatea a fost mai scazuta decat acum un an cand aveam o politica de managing-floating (flotare controlata - n.r.) clar acceptata, pusa pe frunte. Ori, asta poate fi privita intr-un fel ca un pas inapoi.

BUSINESS Magazin: Ce se intampla cu supralichiditatea din sistem? Nu o inghite piata, in credite?

Adrian Parvulescu: Este o problema de dobanzi, la dobanzile actuale este inca greu.

BUSINESS Magazin: Dar daca scad dobanzile, de exemplu, cu cinci puncte procentuale?

Adrian Parvulescu: Cinci puncte procentuale e mult. Probabil ca la cinci puncte procentuale s-ar simti. Pentru ca te apropii de dobanda la valuta, te tenteaza. Dar bancile nu se pot misca atat de repede, pentru ca au aceasta teama. Ce te faci daca ai ramas blocat in credite pe termene lungi, cu dobanzi de 10-11%, dobanzile incep sa creasca, BNR-ul incepe sa atraga bani in piata, la 6-6,5%, tu esti obligat sa ridici dobanda pasiva, si atunci ti-ai diminuat foarte mult spread-ul. Tintele, bugetele bancilor sunt totusi optimiste, se cere din ce in ce mai mult si e foarte greu sa castigi. Si atunci se incearca taraganarea, usor-usor. Trebuie sa vii cu produse noi, sa-ti maresti volumul.

BUSINESS Magazin: De ce sunt diferente atat de mari la dobanzile la depozite practicate de bancile de pe piata?

Radu Craciun: Profilul de lichiditate al bancilor variaza foarte mult in sistemul bancar. Deci sunt banci foarte lichide si banci care au nevoie de fonduri pentru a putea continua activitatea de creditare. Credeam ca ma intrebati altceva: care este explicatia faptului ca la dobanzile la credite este o plaja atat de mare, pentru ca avem de la 8% pana la 15-16%. Ori, aici este vorba chiar de acea lipsa de directie in ceea ce priveste  viitorul, deci probabil ca sunt banci care nu considera actualul nivel al dobanzilor sustenabil, vor sa-si lase o marja de operare in viitor si atunci prefera sa fie mai precaute, in eventualitatea ca tendinta se va inversa.

BUSINESS Magazin: Credeti ca, pana la finalul anului, vor mai scadea dobanzile la credite sau bancile vor sta in expectativa sa vada ce se va intampla cu inflatia si care va fi politica BNR?

Mihail Ion: Depinde despre ce vorbim si de la ce nivel plecam. Vorbim despre banci care au venit deja cu preturi foarte agresive, undeva sub 10%. Vor mai fi banci care vor veni de la nivelurile actuale catre acest nivel.

Sorin Olaru: Totusi, eu cred ca abordarea aceasta unilaterala a BNR nu are sorti de izbanda, pentru ca nu poti sa ceri unei banci sa-ti dea credit la trei ani si sa-ti finanteze peste noapte, sau la doua luni, sau la trei luni, pentru ca nu exista un yield curve (curba de randament - n.r.) in Romania.

BUSINESS Magazin: Daca voi ati fi in locul guvernatorului acum, ce ati face?

Sorin Olaru: E simplu. As lasa acei exportatori sa picheteze si as lasa leul sa-si vada de treaba lui si as incepe sa tintesc inflatia. Foarte simplu, cum scrie acolo in manualul de tintire a inflatiei.

Adrian Parvulescu: Cred ca ei incearca acum un instrument redus, mic, nu au experienta si cred ca de asta le e frica de volatilitate. Dobanda o tin jos sa vada cum reactioneaza pietele, asteapta miscarile bancilor si vor reactiona dupa aceea.

BUSINESS Magazin: Ati lua aceleasi decizii ca Isarescu?

Adrian Parvulescu: Eu nu stiu daca as fi liberalizat piata la momentul respectiv. Cred ca as mai fi asteptat putin.

Florian Libocor: Aaa, pai si asa a fost tarziu. Trebuia s-o faca mult mai devreme.

Adrian Parvulescu: Ori o facea mult mai devreme, ori mai astepta putin. As fi dus dobanzile mai jos inainte. Incep anul cu dobanzile la 18% la lei, nu am timp sa le duc pana in 5% si ma prinde cumva liberalizarea la mijloc.

BUSINESS Magazin: Noi suntem in situatia de astazi, cu dobanzile de astazi...

Adrian Parvulescu: As incepe treptat sa cresc sterilizarea. As lasa piata libera pe curs. M-as atinge de curs daca ar derapa foarte mult intr-o parte sau alta. Dar mult inseamna sub 3,35.

Dorin Badea: Eu personal n-as fi atat de critic, v-as propune sa ne gandim ca totusi fiecare dintre noi avem coltul nostru de masa, cu modelul nostru, ne dam cu parerea, sunt convins ca la BNR deciziile nu se iau cu banul, stie toata lumea ca au experienta in politica monetara. Nu traiesc intr-o lume a nimanui, ci sunt intercorelati intr-un sistem, care a vazut experienta Cehiei, Ungariei, Poloniei.

Sunt legati de un ECB (n.r. - Banca Centrala Europeana), mai mult sau mai putin informal, dar sunt legati, asa ca nu cred ca putem fi chiar atat de extraordinari, sapte-zece, cati suntem, incat sa zicem ca sunt la pamant. Mai departe, n-avem istoria unui esec. Vorbim despre un esec, dar esecul nu exista. Exista o tinta de inflatie pe 2005, exista o tinta de inflatie pe 2006, dar sunt abia la inceput. Eu personal apreciez ca pozitiva politica de dobanda la ora actuala. Se construieste o dobanda relevanta. In schimb, exista o problema de credibilitate a BNR.

Florian Libocor: Eu nu mi-as dori sa fiu guvernatorul acum... Dar daca as fi fost acum doi ani, nu m-as fi jucat cu dobanzile. Sincer, de doi ani de zile au scazut, au vazut ca se-ngroasa gluma, le-au crescut, le-au scazut, s-a ingrosat din nou, le-au crescut si tot asa. Stii ce intrebare le-as pune acum? "Ati calculat vreodata in Romania asta care este gradul de saturatie a consumului?" Acel grad de saturatie a consumului iti dadea urmatoarea informatie: domnule, daca dau drumul la dobanda, ce se intampla? Tocmai ca nu cred ca l-au calculat. Si se zice ca se imprumuta lumea. Pai ce vrei sa faca? Omul acela care acum doi ani inca mai tragea de frigiderul ala cu cheie, rusesc, ce vrei sa faca, sa mai traga de el inca sapte? Cum sa fie membru UE deplin? Sa mai carpeasca la Dacia aia? Eu nu cred. E nefiresc sa creasca consumul? Nu, e foarte firesc. E nefiresc ce au facut cei de la BNR. E nefiresc ca s-au grabit.

BUSINESS Magazin: Si despre viitor...?

Radu Craciun: Daca este sa ne referim la viitor, adevarul este ca daca toti suntem de acord ca economia romaneasca este in pericol de supraincalzire - daca nu este deja supraincalzita - pana la urma aceste lucruri ar trebui adresate de BNR si de Guvern, impreuna. In acest context, o politica de scadere a dobanzilor este un pic atipica dupa orice carte de macroeconomie. In tarile care s-au confruntat cu fenomenul de supraincalzire a economiei, de obicei s-a produs o crestere a inflatiei. In 1999, Polonia s-a confruntat cu o situatie absolut similara cu cea cu care se confrunta Romania astazi.

Deficitul de cont curent in anul respectiv a fost de 9%, existau presiuni inflationiste care au crescut inflatia dupa o perioada indelungata de scadere si, practic, in acel moment, banca nationala din Polonia a hotarat sa creasca dobanda de referinta cu 4-5 puncte procentuale. Consecinta din punct de vedere economic a fost, practic, ca au omorat cresterea. De la 5-6% pe an s-a ajuns la putin peste 1%, din cauza acestei masuri. Dar, in anul urmator, deficitul de cont curent a scazut de la 9% pana la aproximativ 7%, iar inflatia a continuat sa scada. In acest context, faptul ca noi intr-un mod absolut corect spunem "lumea nu mai trebuie sa se imprumute in valuta, ci in lei", dar la dobanzi de o singura cifra, mi se pare un pic ciudat. M-as fi asteptat mai degraba ca echilibrarea dobanzilor sa se faca prin cresterea dobanzilor la valuta pana la un nivel similar cu dobanzile la lei, decat printr-o scadere a dobanzilor la lei la acel nivel scazut al dobanzii.

BUSINESS Magazin: Si cu speculatorii ce ne facem...?

Radu Craciun: Sigur, intrebarea care se pune este: ce ar fi facut investitorii speculativi? Aici cred ca ne ramane la indemana masura, poate putin extrema, dar care la urma urmei a fost anuntata si de banca centrala - introducerea unei masuri de salvgardare, menita sa descurajeze capitalurile speculative. Sigur ca astfel de masuri ridica anumite probleme legate de acordurile pe care le avem cu UE. Dar nu cred ca trebuie sa asteptam sa fim in pericolul unei aterizari dure si sa spunem ca suntem cu spatele la perete si nu avem altceva de facut decat sa aplicam astfel de masuri de salvgardare.

Cred ca pana la urma toata problema este in ce masura cresterea economica in Romania este in limite sustenabile, pentru ca daca noi ne focalizam doar pe investitori speculativi sau pe intrebari de genul "de ce bancile romanesti fac treaba cu profit", pierdem imaginea de ansamblu. Si imaginea de ansamblu este ca avem o economie care este turata la o turatie prea mare si pentru care trebuie sa facem ceva sa o aducem la o turatie rezonabila. Dar, daca ne uitam in jur, nu prea vedem nici o masura de natura sa ne micsoreze turatia economica. Dar avem credite mai ieftine, consumul continua sa creasca foarte mult. Nu cred ca doar masuri de genul ponderea ratei la credit vor face economia sa revina la o turatie sustenabila.

Cred ca tot ce am spus aici sunt masuri foarte nepopulare dar pana la urma, ca guvernator, mi-as asuma si acest lucru ...