Daca George Orwell imagina o societate totalitara bazata pe supravegherea de catre stat a oricarui individ - intrucat numai statul avea la acea vreme capacitatea logistica si financiara de a instala si opera un sistem de supraveghere - astazi aproape fiecare dintre noi se poate transforma pe nesimtite intr-un "Big Brother" pentru cei din jur.

Cateva dintre tehnologiile cele mai la indemana contribuie la noul peisaj al supravegherii pentru toti de catre toti. Conform unui raport recent al IDC, o companie de cercetare de piata in domeniul tehnologiei informatiei, anul trecut s-au vandut 186 de milioane de telefoane cu camera digitala, cu 50 de milioane mai multe unitati decat vanzarile totale combinate de aparate fotografice cu film (47 de milioane) si camere digitale (69 de milioane). In curand, acest tip de telefoane vor deveni omniprezente, iar calitatea imaginilor produse de minuscula camera se va imbunatati pana la nivel semiprofesional.

Din ce in ce mai multe astfel de telefoane pot inregistra videoclipuri. In acest fel apar doua mari riscuri: spionajul industrial si voyerismul social generalizat. In Germania, Bundestagul a trecut o lege care interzice fotografierea obiectivelor industriale. Sprint PCS, unul dintre cei mai mari operatori de telefonie mobila din America, a inceput o campanie agresiva de inlocuire a unuia dintre cele mai de succes modele de telefon cu camera digitala cu o versiune "oarba" sub presiunea mediului de afaceri american.

Nokia, liderul industriei producatoare de telefoane mobile a lansat o versiune fara camera digitala a varfului sau de gama pentru oamenii de afaceri, Nokia 9300, tocmai pentru a calma suspiciunile clientilor care au importante operatiuni de cercetare. Legislativul din Coreea de Sud a impus fabricantilor ca telefoanele cu camera sa produca un beep strident cand fotografiaza, iar Samsung, liderul de piata in acest segment, a impus obligativitatea ca telefoanele mobile cu camera sa fie lasate la poarta companiei.

In ceea ce priveste voyerismul, congresul american a adoptat in septembrie anul trecut un proiect de lege al carui nume spune totul: "The Video Voyerism Prevention Act". Guvernul Arabiei Saudite a interzis vanzarea catre sauditi a telefoanelor cu camera pe motivul ca "raspandesc obscenitatea publica". Telefoanele cu camera pot fi folosite si pentru a induce in eroare in legatura cu locatia in care va aflati. O companie din Germania, Simeda, condusa de doi romani, a avut ideea de a imprumuta trucul "ecranului albastru" folosit de industria de divertisment pentru a crea iluzia de realitate.

Asa cum in televiziune se folosesc imagini digitale proiectate in spatele prezentatorului sau a actorilor - pentru economisirea resurselor dedicate decorurilor - Liviu Tofan si Razvan Dumitrescu s-au gandit ca pot aplica acelasi princiu telefoanelor cu camera. Ideea s-a dovedit totusi anevoioasa, motiv pentru care cei doi intreprinzatori au dezvoltat un software audio numit SounderCover al carui scop este de a crea un "alibi sonor" pentru posesorul telefonului. Software-ul are o baza de date cu sunete specifice de aeroport, trafic intens, furtuna etc. Exista posibilitatea de a lega un numar de telefon din agenda cu anumite tipuri de sunete care se declanseaza instantaneu ca background al discutiei, filtrand in acelasi timp zgomotul de fond real.

Ideea de a oferi clientilor un alibi credibil pentru situatii delicate le-a venit si unor operatori. Cingular, o companie din Statele Unite, ofera un serviciu numit Escape-A-Date prin care clientul primeste un telefon in legatura cu o situatie de urgenta. Virgin Mobile, una dintre companiile lui Richard Branson, ofera si ea ceva asemanator.

Pentru a contracara efectele potential devastatoare ale telefoniei mobile asupra intimitatii personale si potentialul de a trada posesorul in momente dificile, au aparut asa-numitele "comunitati virtuale de alibi". Desi privit cu scepticism de sociologi, acest tip de comunitati au inceput sa genereze legende urbane: o clienta a rupt logodna pe care incepuse s-o considere nepotrivita cu ajutorul altor membri anonimi ai comunitatii, se spune.

In orice caz, formatul preferat pentru minciuna este SMS-ul. Cercetatorii de la Freever au descoperit ca numai 22% dintre respondentii unui studiu sustin ca au mintit intr-o convorbire telefonica, in timp ce 45% admit ca au mintit cel putin o data prin SMS.

Un caz devenit celebru in acest sens este povestea lui Jason Blair, tanarul reporter al The New York Times, cel mai prestigios si respectat cotidian din Statele Unite. Vreme de doi ani de zile, Blair a mintit in legatura cu investigatiile sale jurnalistice folosind telefonul mobil, creandu-si alibiuri sofisticate pentru a ascunde ca multe dintre articolele pe care le publicase erau pur si simplu scorneli.

Poate daca politica editoriala a ziarului ar fi impus ziaristilor sa ruleze aplicatia Nemesysco - al carei scop este sa detecteze stresul imperceptibil din inflexiunile vocii - deznodamantul povestii ar fi fost altul. Firma israeliana a reusit sa impuna aceasta aplicatie ca "dispozitiv de acuratete minim acceptata" pentru un viitor detector de minciuni mobil.

In orice caz, unele organizatii de media au dat o utilitate publica milioanelor de aparate foto digitale ale oamenilor obisnuiti. Ziarul San Diego Union Tribune a infiintat un site in care doritorii sunt invitati sa stocheze fotografii ale diverselor evenimente la care s-a intamplat sa fie martori. BBC a preluat ideea si a initiat un proiect al carui motto este: "Fiecare dintre noi este fotoreporter". Politica de deschidere totala a organizatiei britanice contribuie, practic, la reinventarea notiunii de mass-media: uriasa biblioteca de imagini digitale a BBC va fi pusa gratuit la dispozitia doritorilor, online, pana la sfarsitul anului viitor.

Pentru ca numai telefoanele mobile dotate cu camera nu ar putea justifica o asemenea reactie defensiva la nivel global, analistii fenomenului "societatii transparente" discuta si problema mai putin evidenta dar nu mai putin importanta a televiziunii cu circuit inchis (CCTV - closed circuit TV). Aceasta tehnologie nu este in nici un caz o noutate, insa recenta curba descendenta a costurilor de achizitie si administrare a determinat raspandirea la scara de masa.

Multe companii au luat chiar decizia ca sistemul lor CCTV sa foloseasca Internetul ca mediu de transmitere a datelor pentru a reduce si mai mult costurile. CCTV prin Internet a devenit si in Romania o afacere. O companie romaneasca de IT, SNS, specializata in furnizarea de solutii bazate pe Linux, a pus la punct un sistem de supraveghere online pe care urmeaza sa-l licentieze si in strainatate. Comerciantii de bijuterii, lanturile de statii de benzina, hotelurile si cazinourile manifesta un interes continuu pentru acest tip de tehnologie.

Pe de alta parte si utilizatorii privati au inceput sa adopte tehnologia pentru protejarea proprietatilor sau monitorizarea copiilor. Districtul Washington DC, care are o rata foarte ridicata a criminalitatii scolare, si-a propus sa faciliteze parintilor supravegherea copiilor in timp real prin instalarea anul acesta a 15.000 de camere de luat vederi. Primaria londoneza a demarat acum doi ani unul dintre cele mai controversate proiecte de fluidizare a traficului metropolitan. In zona centrala a Londrei exista un sistem integrat CCTV care urmareste fiecare autoturism, il inregistreaza si transmite informatia unui sistem de facturare. De fiecare data cand posesorul unui autoturism trece prin zona centrala, acesta trebuie sa plateasca 5 lire, taxa de congestie. O astfel de taxa locala nu ar putea fi niciodata aplicata fara un asemenea sistem.

Chiar daca pare inspaimantator pentru sustinatorii libertatilor civice, televiziunea cu circuit inchis nu este cu adevarat deschizatoarea de drumuri pentru o societate totalitara de tip Big Brother. Cantitatea de informatie colectata de un astfel de sistem este atat de mare incat solicita o putere de calcul si un timp de procesare uriase, pe care nici o administratie din lume nu le are.

Americanii au o zicala: "O societate inarmata este o societate politicoasa". Studiile sociologice recente arata ca si tehnologia imaginilor digitale la purtator genereaza tot "o societate politicoasa". Una fara intimitate, de data aceasta.