Iata cum functioneaza industria muzicala de azi: cu cateva saptamani in urma (cred ca la ultimul meu articol), i-am mentionat in treacat pe Ting Tings ca exemplu al genului de trupa la moda pe care o asculta Pustii din Ziua de Azi, adica acea pustime enervanta care stie mai multe despre muzica decat o sa stim eu si cu dumneavoastra vreodata. Nu-mi trecuse nicicand prin minte sa scriu despre Ting Tings. Totusi, la vreo saptamana dupa ce i-am mentionat, single-ul lor a intrat direct pe prima pozitie in Marea Britanie, trimitand-o pe Madonna pe locul al doilea, si si-au lansat albumul de debut. Mai mult, au fost platiti de Apple pentru folosirea unei piese intr-o reclama la iPod. Au ajuns de la statutul de Trupa Despre Care Chiar N-ai De Ce Sa Stii la cel de Trupa Despre Care Trebuie Sa Stii. Ciudat cum se schimba lucrurile in numai cateva saptamani, nu?

Formula lor de succes e destul de simpla: o solista draguta si refrene imposibil de captivante, care te fac sa le canti si tu, impreuna cu un stil vestimentar new wave din anii optzeci, ceea ce are ca rezultat... nu stiu sigur ce anume. Pana acum a avut ca rezultat un oarecare succes comercial si un numar considerabil de fani, precum si ceva comparatii cu Blondie. In afara de asta, asa cum enigmatic spunea candva Mao (atunci cand a fost intrebat daca reunirea Take That e un lucru bun sau nu), “e prea devreme sa ne dam seama”.

Asta este si ideea albumului de debut al Ting Tings, intitulat “We Started Nothing” - te face sa te intrebi ce fel de trupa asculti. Remarca nu e neaparat o critica: eclectismul si fortatul limitelor de gen nu sunt un lucru rau. Totusi, incercarea de a combina un indie simplificat cu un pop necomplexat s-ar putea sa le vina de hac.

Duetul din spatele Ting Tings, format din Jules De Martino si Katie White, are o experienta destul de solida in domeniul pop. Jules obisnuia sa compuna piese pentru George Michael, iar Katie activa intr-o formatie impreuna cu doua prietene, mergand in turnee cu trupe ca Five si (si mai rau) cu Steps. Steps ?! Dupa ce a cantat in deschiderea unor artisti jenant de penibili, e o minune ca a mai gasit suficient respect de sine ca sa urce din nou pe scena! Grupul se inscrie si in categoria celor cu idei moderne. Provin de pe o scena de tip colectiv artistic (orice o insemna asta) construita in jurul unei fabrici de la Salford din Anglia, ce pare mai degraba o versiune moderna a fabricii lui Andy Warhol, cu exceptia faptului ca Warhol n-a beneficiat niciodata de fonduri europene. Mai mult, primele lor single-uri au fost toate lansate in editie limitata, de numai cateva sute de exemplare finisate manual - foarte indie si foarte “cool”.

Tocmai combinatia de indie cu pop le-a propulsat piese ca “That’s Not My Name” spre varful clasamentelor. Trupa reuseste sa surprinda nonsalanta indie-ului care se intalneste cu post-punk-ul si are totusi refrene pentru care Kylie ar da probabil foc unui orfelinat ca sa le aiba. Aceste lucruri se evidentiaza clar in toate cele trei single-uri, mai ales in superbul “Great DJ”. Cu un refren ca o mantra, “the drums, the drums, the drums”, reuseste sa surprinda toata euforia lipsita de ratiune a muzicii repetitive, prezentata intr-un ambalaj pop frumos de trei minute.

Cele trei single-uri de pana la aceasta data au reprezentat echivalentul muzical al chiulitului de la scoala ca sa-ti petreci dupa-amiaza furand din magazine - si tocmai de aceea albumul lor de debut este o enorma dezamagire. Pe langa single-urile mentionate, nu prea mai ofera cine stie ce chestii incitante. Unele piese, cum ar fi “Traffic Light”, sunt pur si simplu penibile; daca ar fi raportul de activitate scolara, atunci in el ar trebui clar sa scrie “ar putea sa se straduiasca mai mult”.

Sincer vorbind, nimic nu e surprinzator. In climatul muzical de azi, conteaza single-urile si nu albumele. Oamenii vor doua sau trei minute de ceva incitant si multi dintre ei nu sunt pregatiti sa continue alaturi de o trupa odata ce se ajunge la faza “dificila a celui de-al doilea album”. Majoritatea publicului nu e interesata nici macar de primul.

Din acest motiv, nu-i vad pe Ting Tings rezistand vreme indelungata - succesul lor comercial i-a indepartat de fanii cool care le erau ratiunea de a fi si le lipseste lustrul si finetea unui grup pop adevarat. Pe scurt, bucurati-va de ei cat mai puteti.