Good Girls Imaginarium. 14 artiste contemporane expun în cel mai nou spaţiu expoziţional din Bucureşti, holurile Facultăţii de Filosofie devenind simeze (ne)convenţionale pentru artiştii contemporani

Postat la 29 martie 2024 116 afişări

Astfel decorat, spaţiul Facultăţii este revitalizat şi arată foarte modern. Convertirea spaţiului din Facultatea de Filosofie, situată pe Splaiul Independenţei 204, În simeze vii este un demers win-win, prin care artiştii sunt văzuţi şi cunoscuţi, iar studenţii la Filosofie şi vizitatorii interesaţi au şansa de a medita la teme de actualitate, cu sens.

de Georgiana Gheorghe, colaborator, femeie de afaceri, pasionată de artă


Centrul pentru Filosofie şi Arte Bucureşti şi 1001 ARTE vă propune o expoziţie exclusiv feminină, GOOD GIRLS IMAGINARIUM, o întâlnire fără prejudecăţi cu lucrări ale unora dintre cele mai fascinante 13 artiste contemporane din România, cărora li se alătură Cynthia Pedrosa de la Rivoli 59 Paris. Începând cu 14 martie, timp de trei luni, pe holurile ambelor etaje ale Facultăţii de Filosofie pot fi văzute 40 de lucrări ale tinerelor artiste, lucrări cu accente oniric-feministe, de un realism visceral, spirit incisiv de eupot şi parfum de iubeştemădacăpoţi, cu note de părăseştemădacăîndrăzneşti. Lucrările au fost selectate de Cristian Cojanu şi Gilda Ghinoiu, sprijiniţi de Michele Bonavita şi Matei Ghimiş. Coordonatorul de proiect este lect. univ. dr. Laurenţiu Gheorghe.

Artistele care expun sunt (în ordine alfabetică): Ana Bănică, BenTereZ, Cristina Cociş, Bianca Ferăstrău, Cristina Gagiu, Cristina Garabeţanu, Adelina Gavrilă, Iraida, Oana Maria Pop, Cynthia Pedrosa, Claudia Todor, Simona Vilău, Daniela Vîrlan, Elena Waldorf. Designul de afiş a fost realizat de Cristina Garabeţanu, după o lucrare de BenTereZ.

Exprimarea artistică cuprinde forme şi tehnici variate, de la pictură şi sculptură, la colaje, decolaje şi instalaţie video. Astfel decorat, spaţiul facultăţii este revitalizat şi arată foarte modern. Convertirea spaţiului din Facultatea de Filosofie, situată pe Splaiul Independenţei 204, in simeze vii este un demers win-win, prin care artiştii sunt văzuţi şi cunoscuţi, iar studenţii la filosofie şi vizitatorii interesaţi au şansa de a medita la teme de actualitate, cu sens.

De ce o expoziţie exclusiv femininăşi cum au devenit holurile Facultăţii de Filosofie spaţiu expoziţional? Mi se pare că este o iniţiativă de care avea nevoie atât mediul artistic, cât şi cel universitar. Un pairing foarte cool al mediului intelectual din Bucureşti.

Expoziţia am gândit-o evident, în contextul lunii martie, prima lună de primăvară şi care este marcată de Ziua Internaţională a Femeii. Discursul despre echitatea de gen este mult mai bine înţeles când foloseşti arta, iar când vezi o expoziţe feminină sau în care cotele de gen aduc o bogăţie extraordinară experienţei publicului, pare brusc evident cât au de pierdut practicile ce au agăţate prejudecăţi patriarhale de secol XIX. Am fondat Centrul pentru Filosofie şi Arte împreună cu Facultatea de Filosofie din Universitatea Bucureşti prin care am demarat o serie de expoziţii în incinta facultăţii, întâlniri între studenţii la filosofie  şi artiştii galeriei 1001 ARTE. Cu Facultatea de Filosofie am pornit un parteneriat extins încă de anul trecut şi am reuşit să transformăm clădirea prin picturi murale pe faţade cu portrete ale unor filosofi din întreaga istorie a gândirii, artiştii având în vedere ambele genuri. Primul dintre proiecte a fost câştigător al concursului organizat de Primăria Sectorului 6, ceea ce ne-a oferit nu doar o cofinanţare la începutul unui nou drum, dar şi încrederea în munca noastră. Vom încerca anul ăsta să terminăm intervenţia artistică prin alte 20 de portrete şi instalarea de sculptură monumentală. Pentru asta însă, mai avem nevoie de sprijin financiar sau minime investiţii. Vom încerca să aducem aici trimestrial expoziţii noi, teme noi, artişti noi.

Am absolvit amândoi Facultatea de Filosofie, acum mai bine de 20 de ani. Ne-am mai intersectat cu ocazia a diferite vernisaje şi expoziţii pe care le-ai organizat la Galeria 1001 Arte, pe care o conduci. Cum ai ales lumea artei şi cum ai descrie ceea ce se întâmplă în acest univers destul de văduvit în România, în opinia mea?

Galeria 1001 ARTE a luat fiinţă în 2017 ca urmare firească a celor peste 50 expoziţii pe care le-am organizat pentru Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Cărtureşti Carusel Art Space, ARCUB sau pentru alte galerii. Anterior, sub numele 1001 ARTE, au fost realizate peste 40 de emisiuni culturale la TVR 2, TVR Cultural, filme documentare despre artă etc. O nouă serie de 50 evenimente expoziţionale au avut loc de la înfiinţare, iar spaţiul galeriei a devenit unul din cele mai vizitate din Bucureşti.

1001 Arte este o asociaţie nonprofit cu proiecte legate de propria galerie din Amzei 5, relocată anul trecut, după ce a funcţionat 6 ani pe Calea Victoriei 91-93. De asemenea, avem şi proiecte de intervenţie artistică în Bucureşti în parteneriat cu Centrul pentru Filosofie şi Arte, pe care l-am iniţiat împreună cu Facultatea de Filosofie din Universitatea Bucureşti.

În 2022 am lansat programul KM0 Art Paris – Bucureşti, expunând lucrări ale artişilor români la Paris (pe Rivoli 59, lângă Luvru). Acest program a depăşit orice aşteptări. Pornit din nevoia de a coagula un grup de tineri artisti extrem de valoroşi, dar nemulţumiţi de lipsa de perspective şi de sterilitatea demersurilor locale, deşi eram pe Calea Victoriei, nu izolaţi undeva aiurea, ideea de a expune la Paris a părut o himeră până când ne-am trezit vorbind în 5 limbi străine despre frumuseţile României, în faţa miilor de turişti din toată lumea, Galeria de pe Rivoli fiind parte integrată în traseelor turistice ale Primariei Paris imediat după vizitarea Muzeului Luvru. Acela a fost începutul unei dezvoltări bazate pe o înţelegere diferită a scenei artistice româneşti. Pornind pe o conştiinţă a valorii lucrărilor de artă romanească recunoscute internaţional, ne dorim să evităm cât se poate capcanele pieţei româneşti de artă.

Proiectul 1001 ARTE are în centru artiştii tineri valoroşi (deşi urăsc termenul emergenţi, îl folosim când vorbim în jargonul pieţei) aflaţi în perioada de maximă capacitate de creaţie, dar care se confruntă cu asperităţile şi ipocrizia pieţei româneşti de artă. Pentru validarea internaţională îi expunem la Paris, pe Rivoli 59, pentru dezvoltare şi transdisciplinaritate avem proiectele Centrului de Filosofie şi Arte şi întâlnirile frecvente de la galeria din Amzei 5, unde se discută până dimineaţa cu antropologi, regizori, dar şi programatori sau medici.

Vernisajul Good Girls Imaginarium, Facultatea de Filosofie, Bucureşti

Ce valori au lucrările artiştilor pe care îi reprezinţi şi cum merge Galeria după 7 ani?

Deşi despre arta contemporană nu se vorbeşte la ştiri decât în legătură cu preţurile fabuloase (de ex. «O expoziţie cu 15 artişti de peste 2 milioane de euro»), preţul real de pe piaţa primară, galeriile, pare un secret bine ascuns. Unii colecţionari după care alergam acum câţiva ani să plătească 400 euro pe o lucrare, că trebuie şi artistul să trăiască, acum dau lecţii de investiţii în artă, după vânzarea cu 3.000 de euro a lucrării respective. Am avut şi lucrări care au depăşit 50.000 euro, dar în cazurile astea lăsăm specialiştii din piaţa secundară să se ocupe (case de licitaţii, galerii comerciale din strainatate etc). Nu fiindcă ne-ar fura cineva sufletul, dar cred că e important să facă fiecare ceea ce ştie mai bine şi să colaborăm ca furnicile muncitoare care suntem cu toţii, la scară planetară. Iar despre secretul îngrozitor al preţurilor lucrărilor: sunt lucrări de artă care pleacă de la 400-500 euro, la 3.500 euro, cele din galerie prezentând nu doar avantajul preţului, ci şi pe cel al validării profesioniştilor care le-au ales deja din atelierul artistului.

Backgroundul educaţional în filosofie mă ajută la rezilienţă şi la adaptabilitate. Galeria funcţionează din inerţie şi pasiune, evident, investesc în ea din banii pe care îi câştig din consultanţă pe diverse proiecte şi din vânzarea unor lucrări cumpărate cu ani în urmă. Pasiunea însă este alimentată de fiecare nouă lucrare a artiştilor şi de entuziasmul asistenţilor curatori care descoperă extensiile nebănuite pe care arta le poate aduce vieţii. În niciun caz unele decorative, ci o îmbogăţire esenţială a înţelesurilor, a comunicării cu sine şi cu cei din jur.

Care este experienţa ta cu oamenii din business vizavi de arta contemporană?

Percepţia oamenilor de business este una ridicol de timidă şi ciudată. De multe ori, par să se simtă ameninţaţi de arta contemporană, găsind înţelesuri conspiraţioniste în orice desen. Bineînţeles că este doar experienţa mea, dar e o experienţă de peste un deceniu pusă în relaţie cu experienţa cu cumpărători din ţări vestice sau nordice, care pur şi simplu negociază un preţ pentru ceva ce le place şi se asigură că artistul cumpărat are toate coordonatele pentru a creşte în continuare şi a le confirma investiţia. Sutem în situaţia în care e totuşi mai simplu să cumpăr din supermarket 20 sticle de vin pentru vernisaj decât să fac un parteneriat cu cineva care mă întreabă dacă există un substrat satanist sau sexomarxist în sirenele Iraidei, simboluri ale problemelor climatice, fiindcă aşa au văzut pe Facebook, sau în colajele lui BenTereZ dedicate eroismului feminin.

Încotro crezi că se îndreaptă piaţa românească de artă?

E total necunoscut banalul proces de transfer pe care îl declanşează întâlnirea cu opera de artă contemporană, de ajutor incredibil în relaţia cu identitatea personală. Încă mi se pare bizar cum oameni „de succes” se identifică cu un interior de secol XIX sau cu vreun car cu boi, când au artişti vii, cu care pot bea o bere, care vorbesc limbile sensibilităţii actuale şi care, oricum ai da-o,  reprezintă şi ca investiţie o alegere mult mai raţională. Sesizez însă o rază de lumină care vine dintr-o categorie oarecum nouă în România postdecembristă: cea a oamenilor care acum se retrag sau se pregătesc să se retragă din afaceri, oameni care au reuşit, oameni care au lansat businessuri inovatoare şi muncite; aceşti oameni simt foarte bine viitorul. Ei sunt singurii care ne preţuiesc ca primă resursă şi vin la galerie fiindcă ştiu că au nevoie de artă şi demonstrează că arta funcţionează.

Una din contradicţiile izbitoare ale scenei locale este diferenţa dintre numărul mare de producţii artistice originale valoroase şi ce apare în mainstream. Aşa că putem vorbi şi aici de un autentic malpraxis specific, răspândit larg în societate, atent ascuns sub câteva exemple de succes. Cum e cazul David Popovici într-o ţară fără bazine de înot, e şi Ghenie în ţara care ignoră total practica artistică. E amuzant că avem români care ne vizitează la Paris pentru prima dată, deşi locuiesc lângă Piaţa Amzei, unde ne pot găsi zilnic.

Malpraxis este arta care nu se mai vede, simte, aude de festivisme. Tablouri mascate de candy bar-ul central, de panourile sponsorilor, de mascote şi pufoşenii, de cefele groase ale personalităţilor culturale.

Malpraxis este să forţezi studenţi abia intraţi în facultate să pregătească lucrări de artă plăcute ochilor eventualilor sponsori de la expoziţia de licenţă, să îi foloseşti ca pe noii zugravi de vechi, luându-le şansa de a experimenta, de a face o minimă cercetare artistică şi căutare de sine.

Malpraxis este să vorbeşti despre artă exclusiv în termeni de vandabilitate şi preţ. Să pui în lume adolescenţi a căror sensibilitate artistică se aprinde la vreun interior ţăranesc de secol XVIII evaluat la nişte cifre şi va refuza brutal arta vremii lor. Şi absolvenţii de Arte cu chitanţier şi reţete de personal branding din minimarketuri creative.   

Galeria 1001 Arte, Amzei 5 din Bucureşti


BIO:

Cristian Cojanu, preşedinte 1001 Arte - curator, manager cultural

A curatoriat, produs şi organizat peste 80 de expoziţii importante în ultimii 10 ani pentru propria galerie independentă 1001 ARTE, Rivoli 59 Paris, Danube Bienale, Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României, Pavilionul National de Artă Art Safari, ARCUB, Cărtureşti, Hăart Gallery, Palatul Culturii DTS, Serile filmului românesc etc.  A lucrat cu peste 200 de artişti, majoritatea români, de la Ion Bîrlădeanu, Ana Bănică şi Gabriela Culic la BenTereZ, Alexandru Ranga, Iraida, Mihai Colţofean, Radu Carp, George Bodocan, Vali Chincisan, Ştefan Eşanu, Cynthia Pedrosa sau Bianca Ferăstrău.

A absolvit Facultatea de Filosofie, a lucrat în advertising şi pentru diverse companii internaţionale înainte de a-şi redescoperi dragostea pentru arte la Berlin, Paris şi la H’art Gallery, odată revenit în Bucureşti. A realizat din postura de realizator TVR peste 40 de emisiuni şi documentare culturale pentru TVR. Are în lucru un volum dedicat celor peste 10 ani petrecuţi în epicentrul scenei artei contemporane bucureştene.

A obţinut numeroase premii şi a derulat proiecte de importanţă naţională şi internaţională în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti şi primăriile de sector, Universitatea Bucureşti, Rivoli 59 (asociaţie susţinută de Primăria Paris), ARCUB, MNAC etc. Are în lucru proiecte împreună cu Teatrul Naţional Bucureşti şi Facultatea de Filosofie din Universitatea Bucureşti.

Urmărește Business Magazin

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.