Ben Stiller nu face cele mai inteligente filme, dar cu “Tropic Thunder”/”Furtuna tropicala” a nimerit-o: in parte film de actiune, in (mare) parte comedie si in (si mai mare parte) satira la adresa Hollywoodului, “Tropic Thunder” ironizeaza crunt fitele superstarurilor, obsesia acestora pentru premiile Oscar, duplicitatea declarativa a studiourilor si zeul absolut al intregii industrii, banul. De fapt s-ar putea spune ca “Tropic Thunder” face cu Hollywoodul exact ceea ce seria “Shrek” facea cu “povestile nemuritoare”: le retusa pe ici pe colo, le amesteca temele si lait-motivul, pentru a obtine un rezultat in acelasi timp extrem de amuzant, dar si dureros de actual.

A fost odata ca niciodata. In 1987, Ben Stiller observa in “Imperiul soarelui” (filmul lui Spielberg, nominalizat la sase Oscaruri, care-l transforma pe Christian Bale, pe atunci in varsta de doar 13 ani, intr-o vedeta internationala) cata importanta isi dau actorii dupa ce o serie de antrenamente menite sa le arate traiul pe front ii fac sa inteleaga sacrificiul si suferintele soldatilor din adevaratele razboaie ale istoriei.

Astfel, “Tropic Thunder” este despre... “Tropic Thunder”, un film despre razboiul din Vietnam, in care apar unii dintre cei mai in voga actori ai momentului. Tugg Speedman (Ben Stiller) este celebru pentru filmele sale de actiune extrem de profitabile, numai ca actorul viseaza acum la roluri mai serioase. Kirk Lazarus (Robert Downey Jr.) a castigat Oscarul de cinci ori, prin urmare i se pare logic sa-si faca o operatie de pigmentare pentru a intra mai bine in pielea unui soldat de culoare, sergentul Ossiris. Si cantaretului de hip-hop Alpa Chino (Brandon T. Jackson) i se pare extrem de logic sa faca film acum, cand albumele i se vand ca painea calda, ca si lui Jeff Portnoy (Jack Black), un actor de comedii fizice. Singurul “normal” din distributie este stersul si mult mai putin celebrul Kevin Sandusky (Jay Baruchel), al carui nume, asa cum e si “firesc”, nu reuseste sa ocupe niciun bit din memoria colegilor de platou.

Cei cinci actori provoaca atatea probleme cu fitele si “viziunea” lor artistica, incat regizorului debutant Damien Cockburn (Steve Coogan) nu-i ramane decat o solutie pentru a le baga mintile in cap: ii duce pe toti in jungla, unde-i lasa singuri, doar cu o harta si cateva provizii. Ce nu stiu cei cinci actori este ca intr-ade­var vor avea de dus un razboi: au intrat pe teritoriul unor periculosi traficanti de heroina, care-i vor face sa treaca (pe bune) cam prin toate tribulatiile personajelor pe care le interpreteaza in film. Cu Ben Stiller, Robert Downey Jr., Tom Cruise (demential in rolul unui presedinte de studio rau de gura), Matthew McConaughey, Nick Nolte si alte nume mari pe generic, “Tropic Thunder” impre­sioneaza cu scenariul extrem de dezinvolt scris de Stiller si Justin Theroux (un actor care cocheteaza - foarte bine - si cu scenaristica: se zvoneste ca el va scrie urmatorul “Iron Man”), plin de situatii trasnite, dar si de scene de actiune extrem de intense.

Filmul atinge si subiecte incomode: goana dupa Oscar a starurilor, care le face sa accepte roluri de oameni incapacitati fizic sau psihic. Obsedat sa abordeze si roluri mai serioase, Tugg Speedman accepta rolul principal din “Simple Jack”, o drama despre un adolescent inapoiat mintal, un adevarat esec si la box-office, si la critica. O discutie cu Kirk Lazarus (Downey Jr.), devenita acum celebra sub numele de “you never go full retard”, face un haz nebun de actorii care accepta roluri de persoane incapacitate mental si sunt convinsi in acelasi timp ca aceasta este o culme a artei interpretative. Din nefericire, aceasta scena, care n-ar trebui sa fie scoasa din contextul filmului, a deranjat mai multe organizatii ce militeaza pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati. Acestea au boicotat premiera americana a lui “Tropic Thunder”, fara a pricepe ca filmul ironizeaza doar aceasta metoda a Hollywoodului de o obtine atentie si prestigiu folosindu-se, cu o reprobabila lipsa de tact si respect, de subiecte dureroase. Interpretat excelent, cu replici aiuritoare si un subiect multi-stratificat, cu umor pentru toate gusturile, “Tropic Thunder” este mult mai mult decat o parodie. Este galeata de apa rece de care Hollywoodul avea o imensa nevoie. Astfel, Stiller & co. schimba extrem de nimerit rolul industriei americane de film: aceasta ne face in continuare sa radem, dar nu cu ea, ci de ea. Un film obligatoriu de vazut, “Tropic Thunder” are toate sansele sa devina comedia anului, detronand din preferintele publicului comediile tot mai fumate ale lui Judd Apatow.