Aflat pe aeroportul Fiumicino, la Roma, Honoré a vazut o reclama la o carte cu scurte povesti pentru copii a caror lectura nu dura mai mult de un minut. In prima clipa, ziaristul, care se descria pe el insusi ca pe un „speedaholic”, a fost sedus de ideea de a scapa mai repede de corvoada adormirii fiului sau in varsta de 2 ani. Dar apoi l-a apucat groaza: „Oare chiar am innebunit? Doar atat timp sa merite copilul meu?”. Aceasta „iluminare” a stat la temelia cartii sale „In Praise of Slow” („Elogiul lentorii”), care a devenit un bestseller international, a fost tradusa in circa cincisprezece limbi. Crezului lumii industrializate contemporane - „sa facem mai mult, sa facem mai repede” - si convingerii cvasigenerale ca mai repede inseamna mai bine, Honoré le opune inte­leptul principiu potrivit caruia trebuie sa ne savuram viata, sa ne sporim momentele de destindere, sa facem ceea ce realmente ne place, sa alungam activitatile parazitare („un angajat american isi petrece 68 de ore pe an asteptand la telefon si doar 26 de ore facand dragoste”) si sa obtinem aceleasi rezultate (daca nu chiar unele mai bune) cu un efort minim. „Viata pentru bunuri” (the goods life) trebuie inlocuita cu „o viata buna” (a good life), spune autorul, indemnandu-ne sa ne aruncam la gunoi ceasul de mana (ceea ce el insusi a facut) si sa nu mai executam totul contra cronometru. O viata tihnita, mersul pe jos, mestecatul pe-ndelete sunt metode de a introduce in existenta noastra un ritm pe care l-am pierdut si care pare singurul in stare sa ne redea veritabilei noastre conditii contemplative. Succesul cartii a venit si din proliferarea unei intregi culturi „slow” la nivel mondial, manifestata in aparitia restaurantelor slow-food sau a miscarii „slow-up”, care organizeaza in Elvetia excursii pe jos, cu calul sau cu trotineta.