Certificatul de performanţă energetică pentru clădiri (mai cunoscut la noi sub numele scurt de certificat energetic) este un document legal, ce se poate întocmi doar de către specialişti atestaţi numiţi auditori energetici pentru clădiri.

Ce este un certificat energetic?

Principala lege care reglementează în România acest domeniu este Legea 372 din 2005, cu modificările şi adăugirile ulterioare.

Legea îl defineşte ca documentul elaborat conform metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, prin care este indicată performanţa energetică a unei clădiri sau a unei unităţi de clădire şi care cuprinde date cu privire la consumurile de energie primară şi finală, inclusiv din surse regenerabile de energie, precum şi cantitatea de emisii în echivalent CO₂. Pentru clădirile existente, certificatul cuprinde şi măsuri recomandate pentru reducerea consumurilor energetice, precum şi pentru creşterea ponderii utilizării surselor regenerabile de energie în total consum.

Puteţi vedea un model de certificat energetic pe site-ul companiei Reflex  Architecture SRL Bucureşti: https://www.certificatulmeu.ro/model-certificat-energetic/

Valabilitatea lui este de 10 ani de la data emiterii (pe care o găsiţi înscrisă în certificat), cu excepţia cazului în care în perioada lui de valabilitate se efectuează la clădire lucrări de renovare majoră.

Un astfel de document se poate întocmi pentru un imobil în întregime sau pentru o unitate a clădirii (o parte a imobilului).

Legea defineşte o unitate a clădirii o parte a unui imobil ce a fost concepută sau modificată pentru a se putea utiliza în mod separat (exemplu: un apartament sau un etaj dintr-o construcţie).

Pentru ce categorii de imobile este obligatoriu să se întocmească certificat energetic?

Acest act trebuie să fie emis de un auditor energetic pentru clădiri la solicitarea proprietarului, respectiv administratorului sau investitorului (după caz) pentru anumite clădiri existente şi pentru clădiri ce se construiesc.

1.  Pentru clădirile ce se construiesc, acesta trebuie prezentat (în original), comisiei întrunite în vederea recepţiei la terminarea lucrărilor şi se anexează (în copie) la procesul-verbal de recepţie, constituind parte componentă a cărţii tehnice a construcţiei.

   Procesul-verbal încheiat cu ocazia recepţiei la terminarea lucrărilor şi neînsoţit de copia de pe certificat este nul de drept.

    

2. Pentru clădirile existente, un astfel de act este obligatoriu pentru imobilele aflate în proprietatea / administrarea autorităţilor publice sau a instituţiilor care prestează servicii publice, cele în care o suprafaţă utilă totală de peste 250 m² este ocupată de o autoritate publică şi care este vizitată în mod frecvent de public, precum şi imobilele din lista de mai jos care se vând, se închiriază sau se renovează major:
3. clădiri cu rol rezidenţial - colectiv sau individual (blocuri de apartamente, case/vile);
4. birouri;
5. imobile de învăţământ;
6. sănătate;
7. hoteluri şi restaurante;
8. activităţi sportive;
9. comerţ;
10. imobile cu alte funcţiuni.

Renovarea majoră reprezintă o serie de lucrări proiectate şi efectuate la anvelopa clădirii şi/sau la sistemele tehnice ale acesteia, ale căror costuri depăşesc 25% din valoarea de impozitare a imobilului, exclusiv valoarea terenului pe care este situată.

Există şi un numar de tipuri de imobile pentru care nu este necesar acest document, cum ar fi:

• clădiri şi monumente protejate care fie fac parte din zone construite protejate, conform legii, fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, cărora, dacă li s-ar aplica cerinţele, li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior;
• clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios;
• clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani, din zone industriale, ateliere şi clădiri nerezidenţiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie;
• clădiri rezidenţiale care sunt destinate a fi utilizate mai puţin de 4 luni pe an;
• clădiri independente, cu o suprafaţă utilă mai mică de 50 m².