Opinie Daniel Dăianu: Politica monetară nu poate fi un factotum
Şi în 2013 hăţurile sunt ţinute în mână de bănci centrale mari, adică de Fed, BCE, Banca Angliei, Banca Japoniei, etc; ele ţin în viaţă sistemele bancare, sistemul financiar internaţional, prin injecţii masive de lichiditate (expansiunea propriilor bilanţuri). Criza financiară a cerut intervenţii extraordinare, adesea în contrast cu un abc de conduită. Băncile centrale au redescoperit două adevăruri:
b) stabilitatea financiară cere o reglementare şi supraveghere a sistemului financiar (partea bancară şi cea non-bancară) care să atenueze, să prevină riscuri sistemice. Băncile centrale au acţionat ca împrumutător de ultimă instanţă (lender of last resort) în două ipostaze: faţă de bănci comerciale şi faţă de guverne. Avem aici şi o schimbare de paradigmă, o renunţare la simplista "ipoteză a pieţelor eficiente" (EMH) şi o reexaminare a modelelor pe baza cărora să fac proiecţii de politică monetară.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
