Dezvoltarea fără precedent a pieţelor financiare din ultimii 30 de ani a dus la apariţia platformelor de tranzacţionare online, cu brokeri şi investitori care stau lipiţi de ecran 24 din 24 şi încearcă să câştige pariind pe diferite evoluţii de valute, de acţiuni, de falimente, de mărfuri etc. Nu e nicio diferenţă că pariezi pe faptul că Manchester United va bate Clujul cu 2 la 1 sau că săptămâna viitoare euro va câştiga 0,2% faţă de dolarul australian. În acest moment tranzacţiile financiare speculative, care merg pe aceste mişcări de curs, sunt de nouă ori mai multe decât cele tradiţionale, care au la bază raţiuni comerciale sau de acoperire a riscului. Apariţia acestor platforme de tranzacţionare online, la care s-a adăugat cea mai importantă invenţie modernă a pieţelor, respectiv posibilitatea democratică a oricui, din orice loc, de a tranzacţiona în marjă, adică dai numai un avans cash (10%-20%), iar restul sumei ţi-l dă brokerul, a deschis calea spre îndeplinirea unor visuri. Că poţi să arzi etapele şi că poţi să faci bani peste noapte, fără să fii specialist, oricine ai fi şi cu oricât de puţini bani. Cu 1.000 de euro cash poţi să tranzacţionezi de 100.000 de euro sau cu 100.000 de euro poţi să tranzacţionezi de 10 milioane de euro. În cel de-al doilea caz, dacă mişcarea de curs euro-dolar îţi este favorabilă, să spunem cu 0,5% într-o zi, sau într-o oră, câştigul tău este de 50.000 de euro. Raportat la suma investită, rezultă un randament de 50%. Dacă visezi mai mult şi petrolul scade cu 1%, cum ai pariat, poţi să câştigi 100.000 de euro. Adică un randament de 100%. Sunt pline site-urile de reclame la platforme de tranzacţionare online şi toate îţi vând împlinirea unor vise. Ceea ce nu se promovează este că poţi să şi pierzi bani şi, mai mult decât atât, dacă tu vrei să câştigi, atunci altul trebuie să piardă. Pentru că la finalul zilei toate aceste speculaţii se închid cu sumă nulă. Dacă tu câştigi 100.000 de euro, atunci un altul sau alţii trebuie să piardă aceşti bani. Dar poate să fie şi invers. Să pierzi tu şi alţii să câştige.

Cristian Sima era bun de gură, convingător, ştia istorie şi vorbea despre mişcările financiare globale pe cursul euro-dolar, dolar-yen, căderea Americii etc. ca şi cum el ar fi cel care le-ar pune în practică. Trebuia doar să găsească oameni care să îi dea bani şi el le trimitea în cont câştigurile.

Domnul Daniel Dăianu nu avea timp să stea el să urmărească secundă cu secundă toate aceste mişcări globale, aşa că apariţia domnului Sima a fost de bun augur. I-a dat bani, ca să-i înmulţească. Dobânzile oferite de bănci, plus randamentele de la titluri de stat, erau mici (conform declaraţiei de avere, domnul Dăianu are şi astfel de plasamente). Din depozite şi instrumentele financiare tradiţionale niciodată nu te îmbogăţeşti. O dobândă de 6% pe an la lei nu înseamnă mare lucru. Iar la dolar, dacă primeşti cel mult 1% pe an, nici nu se vede în cont. Un randament povestit de domnul Sima, de peste două cifre sau de o cifră, dar nu 1%, că poate fi adus prin tranzacţionarea pe pieţele financiare mondiale, i-a injectat mai multă lăcomie în venă. Nimic rău, pentru că lăcomia face parte din viaţa fiecăruia dintre noi. Cum a spus Gordon Gecko, în celebrul film "Wall Street": greed is good.

Cititi mai multe pe zf.ro

Cristian Hostiuc este directorul editorial al ZF.