MAI VECHI, MAI BUN?: Comertul cu vin vechi aduna sute de mii de euro pe an
Daca pui la masa un francez si-l intrebi ce vin vrea sa bea, o sa-ti ceara din cel mai proaspat. Va mirati? Inseamna ca va incadrati in curentul de opinie romanesc, nu in cel occidental.
Daca pui la masa un francez si-l intrebi ce vin vrea sa bea, o sa-ti ceara din cel mai proaspat. Va mirati? Inseamna ca va incadrati in curentul de opinie romanesc, nu in cel occidental.
In cea de-a treia joi din noiembrie, in primul minut dupa miezul noptii, pentru iubitorii de vin din Franta se intampla, in fiecare an, o mica minune. Proaspat-imbuteliatul Beaujolais Nouveau poate fi destupat doar incepand cu aceasta data si mii de francezi fac coada la usa restaurantelor, sperand sa fie printre primii care gusta din acest vin usor. O campanie de marketing care in urma cu o jumatate de secol schimba destinul unei podgorii aproape uitate aduce astazi producatorilor acestui vin frantuzesc vanzari de 70 de milioane de sticle anual.
Dar pe langa lectia de marketing, exemplul de mai sus mai contine o cheie: in tarile occidentale, cursa e pentru "cine gusta primul dintr-un vin", nu pentru "cine e ultimul care il gusta", iar cautate sunt vinurile cele mai tinere, daca se poate din ultima recolta - iar excedentul in productia de vin face ca, de regula, sa se poata.
Tabloul romanesc al gusturilor in materie de vin contrasteaza inca destul de mult cu cel occidental. Incepand cu 1990, comertul cu vinuri a fost marcat de o explozie a vanzarilor de vinuri vechi, romanii fiind dintotdeauna amatori de vinuri mai dulci, usor oxidate. Aproape oricine dadea - si da si acum - crezare vorbei care spune ca un vin "cu cat e mai vechi, cu atat e mai bun".
Astfel, daca in acceptiunea occidentalilor un vin trecut de primii trei ani de viata e deja vechi, pentru romani un vin incepe sa fie vechi dupa cinci-sase ani, spun specialistii. Si totusi, zicala "vechi, dar bun" e uneori neadevarata din orice unghi ai privi, iar a cumpara un vin vechi romanesc poate fi ca un joc de-a baba oarba. "Exista intotdeauna riscul sa te trezesti cu un continut prost", spune Catalin Paduraru de la Vinexpert, companie care vinde anual vinuri vechi de cel putin 600.000 de euro. "Buteliile de vin vechi contin o doza de loterie si pentru cunoscatori", adauga el, explicand ca nu e suficient sa stii cine e producatorul, cum a fost anul de productie si cat de buna e pluta din care a fost facut dopul pentru a fi sigur ca vinul mai e bun de baut.
Paduraru aseamana vinul cu o fiinta vie: se maturizeaza, evolueaza pana cand ajunge la varful de piramida dupa care moare. In lume nu se cunosc vinuri care sa "traiasca" mai mult de 50 de ani, iar vinurile romanesti traiesc cel mult 20 - 25 de ani, explica oenologul Ion Pusca, general manager al celor doua magazine Casa Vinului din Bucuresti. Cu toate acestea, adauga el, multi clienti ii cer vinuri albe mai vechi de atat, care nici macar nu se preteaza la invechire, precum Feteasca Alba sau Feteasca Regala. In general, cumparatorii vor vinuri care sa aiba varsta unor rude sau prieteni dragi, dar Ion Pusca se indoieste ca vechimea inscrisa pe eticheta acestor vinuri e intotdeauna autentica.
Vinurile bune de pus la invechit ar fi cele rosii, grele, precum sunt cele din podgoriile Murfatlar, Mehedinti sau Samburesti. Murfatlar a si scos anul trecut la vanzare o gama de vinuri vechi, pentru cunoscatori, sub numele Taina de Murfatlar. In schimbul a 100-200 de lei noi, cineva poate bea un Sauvignon Blanc din 1975, un Chardonnay din 1977 sau din 1988, sau un Cabernet Sauvignon din productia 1980. Iar Radu Morar, directorul de marketing al Murfatlar, spune ca vanzarile pentru astfel de vinuri sunt in continua crestere. Un vin alb se poate maturiza frumos doar daca e licoros, bogat in zahar - cum e cel de Cotnari - altminteri capata o culoare aproape respingatoare, iar gustul se deterioreaza, spun specialistii.
Cel mai vechi vin pe care Catalin Paduraru de la Vinexpert spune ca l-a vandut a fost un Murfatlar din 1926, al carui pret a fost de 1.200 de euro - "nici nu stiu daca sticla a fost desfacuta, nu am avut nici un fel de feedback", adauga el. De atunci, spune Paduraru, Vinexpert nu a mai adus vinuri atat de vechi. "Acum aducem doar incepand din anii 40, pentru ca marja de risc se diminueaza mult". Vinexpert vinde totusi si bauturi mai vechi, cu conditia sa fie coniacuri, cum e o sticla din 1911 pe care o vinde cu 650 de euro. La coniac, riscul e aproape zero.
In Romania, spre deosebire de tarile occidentale, e complicat sa calculezi care vinuri vechi romanesti sunt bune daca nu esti expert. Si pana si expertii au invatat experimentand, pentru ca aici nu au existat acele tabele speciale (numite in termeni de specialitate "millesime"), prin care fiecare an de recolta sa fie categorisit, astfel incat cumparatorul sa stie ce potential a avut fiecare an. "Doar experienta ne-a ajutat sa constatam ca 1986 a fost un an bun pentru vinul rosu si 1988 unul extraordinar pentru vinurile albe dulci", spune Catalin Paduraru, povestind cum pentru vinurile din strainatate exista enciclopedii Larousse, ghiduri Hachette sau WineReport, in care cate 20.000 de vinuri din toata lumea sunt prezentate anual. Pentru vinurile produse dinainte de 1990 in Romania nu exista nici macar o evidenta, spune Violeta Stoicescu, inspector in cadrul Oficiului National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri si alte Produse Vitivinicole. Nici case de licitatii pentru vinuri sau vanzatori care sa transforme in bursa comertul cu vinuri vechi sau rare nu exista in Romania, probabil si pentru ca sunt foarte putini specialistii recunoscuti in vinuri.In strainatate, licitatiile duduie de preturile fabuloase ale unor vinuri care sunt atat de vechi incat nimeni nu s-ar mai incumeta sa le bea. E celebra povestea licitatiei care a stabilit recordul mileniului trecut al celei mai scumpe sticle de vin vandute vreodata: Chateau Lafite Rothschild din 1787, despre care se spune ca ar fi apartinut presedintelui american Thomas Jefferson si pentru care regretatul Malcolm Forbes platea, in 1985, aproximativ 155.000 de dolari.
Cel mai scump vin vechi din lume, care sa mai poata fi si baut, este un Montrachet din 1978 de pe Domaine de la Romanée-Conti, care a fost cumparat la casa de licitatie Sothebys in New York in 2001. Lotul de sapte sticle a fost vandut cu 167.500 de dolari, un pret extraordinar pentru un vin alb, considera expertii. In lipsa acestor elemente de suport pentru comertul cu vin vechi in Romania, vanzarile nu au mai crescut mult dupa anul 2000.
Intre timp, "fie dintr-un mimetism, fie din sincronism cu gusturile occidentale", consumatorul roman a inceput sa se orienteze spre vinurile tinere, iar de vreo doi ani, luxul vinului vechi e inlocuit de cel al vinului rar, spune degustatorul autorizat de la Vinexpert. Vinurile rare se delimiteaza de celelalte fie prin seria limitata a productiei, fie prin soiul rar din care provin.
Cat despre soiurile rare, in Romania exista cateva, unul dintre ele fiind Tamaioasa Roza, care creste numai pe domeniile regale Segarcea. Un oenolog francez a adus acest soi din zona de sud a Frantei, unde a disparut intre timp. "Aici a mai ramas un hectar - adica vreo 2.000 de butuci", povesteste oenologul Ion Pusca. "Acum ma chinui sa-l inmultesc. Vreau sa merg in Franta sa aduc un pepinierist bun".
Alt soi rar este Busuioaca de Bohotin - "dar nu cel care se vinde in piata Obor", subliniaza Pusca. Multi asa-zisi producatori "fac o combinatie intre Muscat Ottonel si un vin rosu si zic ca e Busuioaca de Bohotin". Busuioaca de Bohotin adevarata este singurul vin rosu aromat din Romania care, daca ar fi fost dezvoltat pe spatii foarte mari, ar fi fost o bogatie nationala, fiind singurul soi in lume cu caracterul acesta, spune oenologul.
Vechi sau rar, vinul nu este destinat spatiilor comerciale mari, precum hypermarketurile. Dar numai acum incep producatorii sa-si revizuiasca oferta in acest sens, incluzand pe lista lor vinuri destinate doar hotelurilor sau restaurantelor. Pana acum, toti au fost tentati doar de marile suprafete de retail.
Prin natura sa, vinul vechi este "mai exclusivist" - sau e "ca un batran: mai pretentios, mai tipicar, mai greu de scos din ale sale, pe cand vinul tanar este mai flexibil, mai usor de asociat", spune Radu Morar de la Murfatlar, reproducand o comparatie pe care a auzit-o mai demult. Fiecare vin isi are timpul si locul sau. Pentru un moment special, cineva ar putea plati 9.999 de lei noi (2.736 euro) pentru o sticla de Pomerol Gironde, Chateau Petrus din 1975, de la magazinul Vices & More din Plaza Romania. In schimb, pentru o Grasa de Cotnari din 1979, ar fi suficienti 150 de lei noi, la acelasi magazin. Patina timpului trece mai cu folos peste unele vinuri. Secretul e sa stii pentru care.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
