Un judecător din New York a spus faimos că un procuror bun ar putea „convinge un mare juriu să pună sub acuzare chiar şi un sandviş cu şuncă”. Dacă Donald Trump ar fi sincer când spune că George Soros, în vârstă de 95 de ani, este un om rău care merită închisoare, cu siguranţă s-ar putea aranja o acuzaţie fragilă. Merită reflectat asupra acestei idei. Orice îndoială că Departamentul de Justiţie al SUA a devenit vehiculul privat de răzbunare al lui Trump a fost spulberată săptămâna trecută, odată cu punerea sub acuzare a lui James Comey. Pedepsirea fostului director FBI a fost cerută public de Trump. Este posibil ca acum să înceapă un sezon de „procese-spectacol” la Washington, scrie Edward Luce într-o opinie publicată în Financial Times. 

Soros ar fi „cireaşa de pe tort” pentru Trump. Spre deosebire de alte ţinte ale sale, precum Mark Milley, fostul şef al Statului Major Întrunit, Jack Smith, fostul consilier special al lui Joe Biden, sau Letitia James, procurorul general al statului New York, Trump nu a intrat direct în conflict cu Soros. Valoarea „procuratorie” a acestuia este însă mai mare: este detestat de toţi liderii autoritari şi văzut ca un Anticrist de dreapta Maga.

Printre principalii detractori ai lui Soros se numără Vladimir Putin (Rusia), Viktor Orbán (Ungaria), Benjamin Netanyahu (Israel) şi Subrahmanyam Jaishankar (ministrul de externe al Indiei).

Pentru că populismul de dreapta are un caracter naţionalist, el ia forme diferite. Soros este cel mai apropiat lucru de un „demon transfrontalier” pe care îl au liderii autoritari ai lumii. Sute de organizaţii pentru drepturile omului, jurnalişti de investigaţie, activişti pentru democraţie şi alţi „neascultători” au primit finanţări de la Soros.

Niciun alt filantrop la nivel global nu se apropie de cele 32 de miliarde de dolari investite de Soros în astfel de cauze. De altfel, chiar numele fundaţiei sale - Open Society - este un indiciu puternic. Cei care preferă societăţile închise îl detestă pe Soros. Da, el este un mare donator personal pentru campaniile democrate, inclusiv pentru Hillary Clinton în 2016 şi pentru Biden în 2020 şi 2024. Însă nu este nimic neobişnuit în asta. Dacă Trump ar vrea să hărţuiască miliardari care finanţează alegerile din SUA, ar avea multe opţiuni.

Planul lui Trump este să doboare una dintre cele mai mari organizaţii non-profit din America pentru a le reduce la tăcere şi pe celelalte. Săptămâna trecută a ordonat agenţiilor federale să investigheze „terorismul intern de stânga” din SUA. De asemenea, a desemnat „Antifa” -  „anti-fascist” - drept organizaţie teroristă. Dacă ar fi existat, Antifa probabil că şi-ar fi distrus documentele interne. Din păcate (pentru el), nu există nici Antifa, nici adresă, nici cont bancar asociat acestui nume.

În afara faptului că deturnează periculos resursele anti-teroriste împotriva unei ficţiuni (ca să nu mai vorbim de mesajul transmis teroriştilor reali), toate acestea ar fi inutile într-un stat normal, bazat pe statul de drept. SUA au suferit atât de pe urma unor comploturi şi atacuri în masă comise de indivizi de stânga, cât şi - mult mai numeroase - de cei de dreapta. Foarte puţine au fost sponsorizate de grupuri identificabile. De aici termenul „antifa”, un substitut pentru ceva ce, în mintea Maga, ar trebui să existe.

Fundaţia lui Soros pare să fie pentru Trump un substitut al Antifa. Deşi Open Society condamnă violenţa şi nu finanţează grupuri pro-violente, instrumentele pe care Trump le are la dispoziţie sunt considerabile. Anul trecut, Camera Reprezentanţilor a adoptat o lege care dă Trezoreriei SUA puterea de a revoca statutul de organizaţie non-profit scutită de taxe. Asta ar lovi direct în finanţele lui Soros. Trump a declarat, de asemenea, că are dreptul să desemneze grupuri interne drept teroriste. L-ar putea arunca pe Soros într-un adevărat infern de investigaţii fiscale (IRS) şi judiciare (DoJ) pentru mulţi ani.

Intuiţia mea este că Trump nu ar merge până la a încerca să îl bage în închisoare pe Soros. Chiar şi după standardele recente, să ataci un supravieţuitor al Holocaustului nonagenar ar fi probabil „prea mult”. Obţinerea unei inculpări din partea unui mare juriu ar fi realizabilă - aceştia aud doar o parte a argumentelor. Dar obţinerea unei condamnări ar fi mult mai dificilă. Probabil chiar şi un sandviş cu şuncă ar fi achitat. Judecând după acuzaţiile „scrise pe genunchi” împotriva lui Comey, şi el ar putea scăpa. Dar Trump are puterea de a ruina ce a mai rămas din viaţa lui Soros şi cauzele pe care acesta le susţine.

Lista beneficiarilor lui Soros este amplă. Printre aceştia se numără chiar Viktor Orbán, al cărui stagiu la Oxford a fost plătit de Soros în 1989. Vorba aceea: „niciun gest bun nu rămâne nepedepsit”. Un alt tip de beneficiar este Scott Bessent, secretarul Trezoreriei SUA, care a condus fondul speculativ al lui Soros mulţi ani. Soros a fost investitorul principal, cu 2 miliarde de dolari, în fondul propriu al lui Bessent, Key Square Group, în 2015. Departamentul lui Bessent ar fi implicat în orice acţiune financiară împotriva Open Society Foundations.

Nu există dubii că Pam Bondi, procurorul general al SUA, şi Kash Patel, directorul FBI, sunt bucuroşi să fie „câinii de atac” personali ai lui Trump. Fiecare a condus epurări interne de tip maccarthist împotriva non-loialiştilor. Bessent încă nu a trecut acea linie. Pe măsură ce Soros şi alţi filantropi caută modalităţi de a se proteja, întrebarea privind decenţa lui Bessent ar putea deveni critică.