La aflarea veştii despre păţaniile din piaţa bancară, după ce au verificat cu atenţie informaţiile, cu ajutorul copiloţilor AI, specialiştii din analiza şi consultanţa economică, financiară şi de business au sărit în ajutorul băncilor.

Foarte bine, este un gest spontan, altruist şi nobil să iţi araţi solidaritatea cu băncile din România, nu? Eu nu am văzut pe nimeni, de exemplu, sărind în ajutorul fabricilor de medicamente din România când am vorbit despre taxa pe cifra de afaceri de 15%, despre directive europene complet inadecvate, despre importuri de medicamente cu energie subvenţionată.

Ne-am fi dorit însă să-i vedem pe specialiştii din analiza şi consultanţa economică, financiară şi de business sărind în sprijinul mediului de afaceri şi atunci când a devenit clar că nu Bruxelles, Washington, Moscova sau Ormuz ne fac praf economia, ci noi înşine, prin lipsa unei strategii de competitivitate industrială.

Ne-am fi dorit să vedem aceeaşi reacţie şi atunci când au văzut că se prăbuşeşte producţia industrială din România, că dam jos fabrici, uzine şi combinate şi le înlocuim cu cartiere de blocuri, clădiri de birouri şi mall-uri cu importuri, deschizând calea către un deficit de balanţă comercială care ne plasează pe locul 10 în lume.

Ne-am fi dorit să vedem aceeaşi reacţie şi acum 2-3 ani când au început să arate rău datele despre economie - care nu mai avea cum să se sprijine pe consumul de importuri, de imobiliare şi de divertisment.

Ne-am fi dorit să vedem aceeaşi reacţie şi atunci când a început inflaţia de neoprit din 2025, la fel de neoprit acum, în 2026. Speram ca specialiştii din analiza economică, financiară şi de business să admită că inflaţia este rezultatul unei creşterii nesimţite a preţurilor, a prăbuşirii producţiei locale şi a economiei subterane – si nicidecum a creşterii TVA, a crizelor de energie sau a scumpirii monedei europene.

Ne-am fi dorit să vedem aceeaşi reacţie şi de fiecare dată cand apar informaţii care arată că avem o criminalitate fiscală de 100 de miliarde de lei pe an şi o pierdere a companiilor de stat de 50 de miliarde de lei pe an, bani care trebuie puşi la loc din taxele, impozitele şi contribuţiile plătite de romanii harnici şi cinstiţi.

Ne-am fi dorit să vedem aceeaşi reacţie şi an de an atunci când rapoartele Eurostat ne plasează pe primul loc la NEET, cu 20% din tinerii între 15 si 29 de ani care nu învaţă, nu lucrează sau nu se instruiesc. Adică freacă menta pe banii părinţilor şi bunicilor.

Şi, în mod particular, aşa cum spuneam mai sus, mi-aş fi dorit să văd aceeaşi reacţie de la specialiştii din analiza şi consultanţa economică, financiară şi de business şi de fiecare dată când spun că nimănui nu-i pasă de fabricile de medicamente din România. Am ajuns în situaţia în care exporturile însumate ale tuturor fabricilor de medicamente din ţară să fie mai mici decât exportul unei singure fabrici din Polonia, din Cehia, din Ungaria.

Dar este un bun început. Dacă se sare în ajutorul băncilor din România poate mai încolo se sare şi în ajutorul producţiei industriale, a fabricilor, uzinelor şi combinatelor.

Sa mai amintim o data, inclusiv pentru cei care urmăresc cu sufletul la gura păţania cu băncile din România, că prăbuşirea din economie se datorează faptului că nu avem în ţară suficiente fabrici, uzine şi combinate de mâncare, chimie, energie şi apărare.