Deficitul bugetar a fost în primele patru luni din an de 1,17% din PIB, o reducere cu 60% faţă de deficitul de 2,92% înregistrat la patru luni din 2025. Veniturile au crescut cu 12%, iar cheltuielile au fost cu 3,2% mai mici la patru luni, an/an, de aici reducerea deficitului.

Reducerea este spectaculoasă  şi bine venită – vorbim de cheltuieli cu 32 mld. lei mai mici în acest an faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Însă austeritatea văzută din acest unghi ridică întrebări: reduci agresiv deficitul, dar arunci economia în recesiune? Pentru că această reducere a fost realizată, în principal, prin sacrificarea investiţiilor. Din cheltuielile de capital (investiţiile statului) au fost tăiate 9 mld. lei, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2025.

Alte 2,6 mld. lei – din fonduri UE şi din PNRR (componenta împrumuturi) - nu se mai regăsesc în cheltuielile din acest an. În total, de la investiţii au fost reduse 11,6 mld. lei (2,3 mld. euro), adică 36% din cheltuielile tăiate în primele patru luni, an/an. Cum rămâne atunci cu sloganul „2026, anul investiţiilor“ sau cu promisiunea schimbării paradigmei – mutăm creşterea economica dinspre consum spre investiţii?

De fapt, mişcarea guvernului devine un tipar.

Guvernul îşi reduce deficitul pe seama fondurilor UE: cu cât UE trimite mai mulţi bani, cu atât cheltuielile guvernului pentru investiţii se reduc, în loc să se adauge fondurilor Uniunii.