Chiar daca 16% inseamna mult mai putin decat 25% sau 35-40%, cat erau vechile impozite, nimeni nu se bucura daca statul vine sa-i ia inapoi din bani dupa ce s-a trezit ca o cota unica schioapa nu poate tine in spate bugetul unei tari in pregatiri de aderare si fara infrastructura. Mai mult, generozitatea politicianista era cat pe ce sa ciupeasca serios din incasarile bugetare prin noi reduceri de impozite, in special prin extinderea cotei reduse de TVA.

Pana la urma, din Codul lui Vladescu trecut cu mari emotii prin Parlament nu a ramas decat o varianta revizuita si imbunatatita a Codului lui Popescu. Fostul ministru al finantelor, Ionut Popescu, s-a chinuit o jumatate de an sa dreaga cota unica nascuta schioapa chiar sub ochii sai, fara a reusi in final sa convinga Parlamentul.

Succesorul sau, Sebastian Vladescu, a venit la carma Finantelor in toamna lui 2005 cu ganduri mari, de a pune in drepturi principiul cotei unice chiar de la 1 ianuarie 2006. N-a fost sa fie. Dupa balbaieli de luni de zile, proiectul de modificare a Codului fiscal a intrat pe mainile parlamentarilor si putin a lipsit ca din cresterea de venituri pe care mizau Finantele sa nu mai ramana mare lucru.

Cat priveste spectrul majorarii fie a cotei de 16%, fie a cotei de TVA, care bantuise constant in ultimii doi ani ca solutie fatala pentru nevoia de bani a bugetului, Vladescu l-a alungat optand pentru majorarea deficitului bugetar pana aproape de plafonul maxim permis de UE.

Odata "rezolvata" problema fondurilor pentru infrastructura, Parlamentul a putut sa se ocupe in liniste de crearea unor conditii fiscale mai bune pentru anumite segmente ale mediului de afaceri, fara a fi deranjat de impotrivirile cu jumatate de gura ale Finantelor.

Lamentabil a esuat incercarea lui Vladescu de a impune cota de 16% si microintreprinderilor. Culmea, senatorii si deputatii coalitiei guvernamentale au votat chiar reducerea impozitului de la 3% la 2%, stabilind ca nivelul cotei de taxare sa revina la 3% in 2009. Marea victorie a Finantelor ar fi excluderea de la acest regim special a microfirmelor specializate in consultanta si management, respectiv a celor despre care se stie ca sunt folosite pentru plata salariilor, cu evitarea impovaratoarelor contributii sociale. Ba mai este si o constrangere: microintreprinderile trebuie sa aiba grija ca cifra de afaceri sa nu le treaca peste pragul de 100.000 de euro in cursul unui an daca nu vor ca in anul urmator sa fie "promovate" direct la impozitarea pe profit.

Finantele ar fi vrut cota unica si la castigurile din tranzactii cu actiuni, insa acolo s-au lovit chiar de opozitia fostului ministru Ionut Popescu, care a convins Parlamentul ca investitorii care vand actiuni dupa ce le-au pastrat mai mult de un an merita sa fie taxati cu cota simbolica de 1%, acest regim de impunere fiind deja valabil. Din pacate, parlamentarii nu au fost de parere ca incurajarea investitiilor pe termen mai lung ar fi buna nu doar pentru Bursa, ci si in cazul depozitelor bancare, mai ales ca economisirea slabeste vazand cu ochii. In aceste conditii, cota de 16% se va aplica in continuare atat veniturilor din dobanzi, cat si celor din dividende.

Principiul cotei unice nu a avut castig de cauza nici la impozitarea tranzactiilor imobiliare, parlamentarii stabilind o cota de 3% ce va trebui platita la valoarea tranzactiei cu terenuri sau constructii. Apoi, grija Legislativului pentru softisti a facut ca acestia sa fie scutiti de la plata impozitului pe salariu si in 2007, chiar daca era vorba doar de 16%, eliminarea regimului preferential fiind votata a intra in vigoare in 2008. Tot in 2008 a fost impins si impozitul pe veniturile din vanzarea de produse agricole, spre dezamagirea lui Vladescu, care de cand a venit la Finante tot vorbeste de impozitarea agriculturii.

Generozitatea parlamentarilor nu i-a uitat pe investitorii in sectorul imobiliar, care vor fi scutiti timp de cinci ani de la plata taxelor locale daca investesc mai mult de 500.000 de euro. Camasa este mai aproape de piele decat alegatorii, asa ca senatorii n-au fost de acord cu majorarea impozitelor pentru locuintele cu suprafata mai mare de 150 mp, gandindu-se la propriile spatii "excedentare". Pana la urma insa Finantele au avut noroc cu deputatii, care au hotarat aplicarea unui impozit majorat cu 5% pentru fiecare 50 mp care depasesc nivelul de 150 mp.

In cele din urma, cele mai agresive majorari au fost aplicate taxei pentru prima inmatriculare a autoturismelor, care aproape se dubleaza la masinile Euro 2, Euro 1 si non-Euro. Agitatia de opereta creata de solicitarea PC privind reintroducerea scutirii de impozit a profitului reinvestit s-a stins la votul final din Parlament si Finantele au putut sa socoteasca ce castig le aduce modificarea Codului fiscal: probabil nici macar un milion de euro. Asa ca tot deficitul bugetar ramane de baza pentru finantarea investitiilor in infrastructura, iar cota de 16% tot nu va fi "unica".