Autorul articolului din Financial Times, jurnalistul Andrew Eames, spune că ideea unei paralele între Toscana şi Transilvania i-a fost prezentată de fiul unui conte italian, Giulio da Sacco, căsătorit cu o româncă şi stabilit într-un sat săsesc.

Până în urmă cu 100 de ani, Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, dar, la sfârşitul Primului Război Mondial, a fost dată României, iar sute de mii de saşi din zonă s-au trezit în spatele unor noi graniţe. Şi-au păstrat însă neschimbate satele şi modul de viaţă. Locuitorii celor câteva sute de sate erau fermieri, meşteşugari, viticultori. După ani de persecuţie sub regimul comunist, majoritatea saşilor au plecat imediat ce graniţele s-au deschis, între anii 1980 - 1990, lăsând în urma lor case goale.

În prezent, un număr din ce în ce mai mare de străini aleg să se stabilească în acest univers bucolic.

Aşa cum Toscana a fost descoperită ca destinaţie de vacanţă de aristocraţia britanică, în a doua jumătate a secolului al 19-lea, şi Transilvania a atras englezi, în frunte cu prinţul moştenitor Charles, care a cumpărat mai multe case în zonă, vine anual în România şi o promovează intens la nivel internaţional. I s-au alăturat membri ai aristocraţiei britanice, precum William Blacker, autorul volumului "Along the Enchanted Way and old Etonian", care deţine case în Transilvania şi Toscana, şi Jessica Douglas-Home, preşedintele Mihai Eminescu Trust, o organizaţie care cumpără case, le renovează şi le închiriază în scop turistic.

Jurnalistul FT a mers în vizită în mai multe sate săseşti, precum Floreşti, Mălâncrav, Mesendorf şi Saschiz, şi descrie frumuseţea caselor cu curţi interioare specifice, grădini de legume şi livezi, care au atras mulţi străini. În Saschiz a cunoscut un scoţian, Jim Turnbull, care a cumpărat o casă gata mobilată cu suma de 20.000 de euro. Pentru cei interesaţi să îşi cumpere o reşedinţă aici, lucrurile ar putea fi însă dificile, pentru că nu se cunosc proprietarii unor case, saşi care au fost nevoiţi să plece în Germania pe timpul comunismului, motiv pentru care, uneori, trebuie să fie făcute adevărate anchete.

În satul Richis, oameni de 11 naţionalităţi diferite au ales să îşi cumpere case, mulţi dintre ei venind aici iniţial ca turişti. Cel care i-a convins este sasul Paul Hemmerth, care şi-a deschis în sat două case de oaspeţi.

Autorul articolului a ales să se cazeze în satul Crit, într-o casă săsească veche, restaurată de Mihai Eminescu Trust şi închiriată prin agenţia acesteia, Experience Transylvania. Casa are un interior simplu, cu duşumele şi tapiserii pe pereţi, brodate cu mesaje în germana veche: "Wenn du im Herzen Frieden hast, wird dir die Hütte zum Palast" ("Dacă ai pace în suflet, chiar şi coliba cea mai mică ţi se va părea un palat").

Agenţia Experience Transylvania închiriază proprietăţi care dispun fiecare de o menajeră, ce se ocupă şi de mese. Un mic dejun abudent, cu ouă, brânzeturi locale, legume, gem şi pâine de casă, cafea şi sirop de soc costă 5 euro de persoană, în timp ce cina agrementată de palincă poate ajunge la 11 euro.

În satul Crit, locurile de cazare sunt diverse, de la La Hansi, o fermă transformată în casă de oaspeţi tradiţională, cu un şopron unde se poate servi micul dejun, la Casa Kraus, o clădire nouă, cu facilităţi moderne.

În sat există o biserică fortificată din secolul al 15-lea, de care se ocupă unul dintre cei doar şase saşi care au mai rămas în comunitate, iar viaţa cotidiană este descrisă bucolic, de la vacile care merg dimineaţa la păscut la carele cu lapte şi legume şi fructe.

În ceea ce priveşte atracţiile culturale, cele ale zonei sunt mai puţine decât în Toscana - unde se află binecunoscutele Florenţa şi Siena -, autorul vorbind însă despre cele 150 de biserici fortificate înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, despre centrele vechi din Sighişoara şi Sibiu, primul fiind foarte popular printre turiştii străini mai ales ca loc de naştere al lui Vlad Ţepeş, supranumit Dracula.

Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.