Traian Basescu si Adrian Nastase. Actorii celei mai atipice campanii prezidentiale de pana acum. Miza, conjunctura politica si imprevizibilul temperament al celor doi lideri indica un deznodamant care nu poate fi anticipat fara marja de eroare. 

Este pentru prima data cand in Romania votul se disputa aproape exclusiv intre doi candidati. Nu mai avem o scena dominata de un singur actor, cazul lui Ion Iliescu in 1990 si 1992. Nu mai conteaza cine va iesi pe locul al treilea, cum s-a intamplat in 1996 cu Petre Roman. Piata candidaturilor nu mai este dezechilibrata, ca in 2000, cu Ion Iliescu puternic la stanga si cu doi concurenti pe spectrul dreptei, care i-au creat culoar lui Corneliu Vadim Tudor. Analistii sunt de acord ca voturile vor fi aproape total polarizate - optiunea se stabileste clar: Basescu ori Nastase. Ceilalti candidati conteaza prea putin.  Traian Basescu si Adrian Nastase fac amandoi politica de la inceputul anilor ‘90 si au trecut prin functii administrative cu prestanta si recognoscibilitate publica. Nici unul nu s-a mai confruntat insa cu un vot direct pentru functia suprema in stat. 

Ambii au stat multa vreme in umbra unor lideri care sunt la final de etapa. In cazul lui Traian Basescu, putem spune ca exerseaza oficial postura de lider din 2001, anul in care a preluat conducerea PD de la Petre Roman. Era deja perceput ca personaj individual, dincolo de imaginea PD, inca din 2000, cand a castigat primaria Bucurestilor.

De partea cealalta, Adrian Nastase a stat in umbra lui Ion Iliescu si a devenit mai vizibil cand si-a prezentat propriile proiecte politice, ca prim-ministru si ca lider al PSD, tot din 2001. Asadar, fiecare a parcurs etapele consacrarii, dar acum destinul politic al fiecaruia se afla la raspantie.

Retragerea lui Ion Iliescu duce si la retragerea unui model pe care l-a impus la Cotroceni. Al celui care se acopera cu legitimitatea votului popular, admirat si contestat deopotriva, al facatorului de politica, in intelesul strict al sintagmei. Romania a avut la Cotroceni un politician cu autoritate. De aceea, este important, si la Basescu, si la Nastase, cum anume isi vor transfera asupra propriei imagini acest atribut. Sau daca vor incerca sa-l depaseasca.

Pentru Adrian Nastase este evident ca incearca sa-si alature imaginea de cea a lui Ion Iliescu, ca "fiu politic" al actualului presedinte. Din lumea pe care a tinut sa o reprezinte ca fiindu-i aproape - colectionar de arta sau pasionat de indeletniciri aristocratice (vanatoarea), Nastase si-a dat seama ca s-ar putea sa nu fie pe placul celor multi.  Si-a schimbat atunci vesmintele (a apelat la tinutele sport) si a pornit sa cutreiere satele. Si-a schimbat si vorba - de la frazarile cautate, a coborat in vocabularul vehiculat prin targuri sau margini de orase. Asa a ajuns sa foloseasca in scris si in vorbirea directa epitete care le fac pe mame sa-si dojeneasca odraslele cu "Nu-i frumos!".

Traian Basescu a parasit, la randu-i, bagajul lexical al porturilor, intuind ca nu-i totuna sa fii popular cu a fi asociat imaginii lui Corneliu Vadim Tudor, cum vrea PSD. Liderul Aliantei D.A. si-a domolit si tonul. De unde pana acum i se adresa omologului sau de la PSD cu apelative dure, din ziua in care si-a anuntat candidatura il invoca pe "domnul Nastase". Vorbeste mai calm si mai apasat.  Iar cand un politician isi schimba limbajul, e clar: vrea un alt rol, o alta functie.

In competitia dintre cei doi, importanta va fi nu doar imaginea. Este pentru prima data cand este foarte probabil sa conteze si oferta, consistenta programului. Or, si aici, cei doi incearca o noua partitura. Problemele vin insa de la vechea lor imagine. 

Adrian Nastase, caruia ii place sa lase o imagine de social-democrat, lanseaza o provocare liberala. Propune, in numele PSD, o reducere fiscala graduala.  In 2000, Nastase se limita doar la scaderea TVA si la ieftinirea produselor de baza (carne, lapte, oua si paine), compensand cu promisiunea tipic social-democrata ca va scumpi produsele de lux. 

Lui Adrian Nastase ar putea sa nu-i fie confortabila nici promisiunea ca pensiile vor fi de 100 de euro, de vreme ce in patru ani au crescut cu cateva sute de mii de lei. De cealalta parte, Traian Basescu atinge registrul liberalilor indrazneti si propune, pe platforma aliantei, o cota unica de impozitare. Mai mult, isi asuma promisiunea de a restitui integral proprietatile forestiere. Dar imaginea sa din perioada ‘96-2000, de opozant al initiativei lui Vasile Lupu, este inca pregnanta. 

Integrarea europeana va fi, cu siguranta, o alta tema disputata. Dar valvataia nu se va aprinde de la ritmul reformelor. Dupa cate se prefigureaza, si aici vom avea de-a face cu imaginea. PSD doreste sa imprime o dihotomie. Anume ca Adrian Nastase este un lider familiar cu liderii Europei. In contrapartida, PSD ar vrea ca Basescu sa fie vazut drept plebeul venit dintre docheri. La acest capitol, contraargumentul lui Traian Basescu vine din CV-ul pe care il aminteste tot mai des: a fost ministru in cinci guverne, iar in aceasta calitate (mai ales pe vremea lui Radu Vasile) a negociat in numele Romaniei cu Banca Mondiala si FMI. 

Si pentru ca viitorul presedinte al Romaniei (2004-2009) va fi cel care va merge la Bruxelles ca sa asiste la ceremonia de primire a Romaniei ca membru al UE, si aici intervine imaginea. PSD mizeaza pe rezultatele care au fost obtinute in acest mandat:  aducerea Romaniei la statutul de membru deplin al NATO, ridicarea vizelor. 

De cealalta parte, alianta mizeaza pe memoria alegatorilor care-si amintesc anul 1999, cand Romania a inceput negocierile cu UE, pe cand PSD era in opozitie. Sau cand Romania a inceput pregatirea pentru calatoriile in spatiul Schengen fara vize. 

Va ajunge aceasta campanie la arogarea de catre vreuna dintre formatiuni a unor merite exclusive? Este una dintre intrebarile care, deocamdata, nu au raspuns. Dar spectacolul abia a inceput.