Consiliul Concurenţei a anunţat oficial duminică după-amiază rezultatul în investigaţia ROBOR, care a durat 4 ani, susţinând că băncile s-au înţeles între ele în stabilirea ROBOR, şi ca atare sunt amendate cu 3,73 miliarde de lei, adică 710 milioane de euro.

Consiliul Concurenţei susţine că în urma investigaţiei a constatat că cele zece bănci participante la stabilirea ROBOR şi-au coordonat comportamentul printr-un schimb de informaţii confidenţiale şi strategice, în special referitoare la preţ, cu privire la nivelul ROBOR în cadrul procedurilor de fixing.

Concret, în cadrul procedurii de fixing, când cotaţiile ferme ar trebui să fie independente, băncile şi-au coordonat comportamentul în funcţie de cotaţiile concurenţilor, susţine Consiliul Concurenţei.

Mesajele pe care le-am primit după apariţia deciziei Consiliului Concurenţei au fost de satisfacţie că băncile au fost amendate, şi încă cu ce sumă! Ţi-am spus eu! Vezi ce fac băncile?!

În toată lumea, băncile sunt inamicul public numărul unu sau doi, alături de politicieni, mai ales când preţurile cresc, când inflaţia este mare şi dobânzile cresc, când sunt vremuri economice grele, când dobânzile la credite cresc, ca să nu mai vorbim de situaţia din România, când băncile sunt acuzate că nu dau credite şi că trăiesc doar din dobânzile mari din piaţă, pe care şi le stabilesc singure, şi din dobânzile pe care le plăteşte statul.

Pe acest fond, au apărut şi primele teorii:

- băncile din România fac un profit prea mare, cel mai mare din Europa, că aşa am citit, sfidând situaţia economică şi socială din piaţă. Şi ca atare, pentru că fac profit prea mare pe seama clienţilor, care o duc greu, trebuie arse şi cea mai bună variantă este şi prin această amendă. În ultimii doi ani s-a preferat taxa bancară.

- această investigaţie este un atac cu mantă la adresa Băncii Naţionale, care supraveghează piaţa ROBOR-ului, un atac cu bătaie la adresa guvernatorului Mugur Isărescu, care stă deja prea mult în fruntea BNR şi trebuie cumva scos la pensie.

- prin această investigaţie, prin acest dosar, Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, şi-a cumpărat practic un nou mandat, pentru că Parlamentul nu va vota împotriva lui.

După anunţul oficial, Consiliul Concurenţei trebuie să vină şi cu motivaţia oficială a acestei decizii.

Bogdan Chiriţoiu a declarat duminică seara la Digi că băncile, de fapt cei din Trezoreriile băncilor, au vorbit prea mult între ei când trebuiau să pună cotaţiile ROBOR pentru stabilirea fixingului.

Consiliul Concurenţei reclamă faptul că băncile au fost mult prea transparente când era vorba de cotaţiile oferite pentru stabilirea ROBOR, că fiecare putea să vadă ce cotează celălalt şi să-şi adapteze propriile cotaţii, ceea ce ar constitui un caz valid pentru Consiliul Concurenţei.

De cealaltă parte, băncile vizate în cazul ROBOR susţin că cei de la Consiliul Concurenţei nu înţeleg cum funcţionează piaţa financiară.

Pe piaţa interbancară, acolo unde la ora 11.00 cele zece bănci cotează pentru stabilirea ROBOR-ului, se formează preţul banilor prin nivelul de dobândă oferit de bănci atunci când atrag bani de la alte bănci sau când plasează bani la alte bănci. Preţul banilor, adică dobânda, este influenţat de nivelul de lichiditate din piaţă, adică câţi bani disponibili sunt, de cererea şi oferta de bani pentru tranzacţiile comerciale, pentru tranzacţiile pe piaţa valutară şi pe piaţa titlurilor de stat, depinde de inflaţie, depinde de mărimea fiecăre bănci, depinde de liniile de tranzacţionare şi limitele pe care le au băncile în relaţii cu celelalte bănci.

Una dintre problemele invocate de Consiliul Concurenţei este că aceste cotaţii oferite de cele zece bănci pentru ROBOR nu prea au în spate tranzacţii efective, ci doar sunt puse nişte cotaţii, iar tranzacţiile efective sunt realizate la alte dobânzi faţă de cotaţiile oferite în fixingul pentru ROBOR. Şi din acest motiv, în 2019 a apărut IRCC, indicatorul de referinţă pentru creditele acordate populaţiei, indicator care se calculează pe baza tranzacţiilor efectiv realizate în piaţă de către bănci, fiind un indicator care reflectă situaţia dobânzilor din piaţă.

Piaţa ROBOR nu este nouă, nu a fost descoperită acum ci are câteva decenii de existenţă, şi chiar a făcut obiectul unei alte investigaţii a Consiliului Concurenţei având la bază ce s-a întâmplat în 2008-2009, când cotaţiile ROBOR au spart ecranul, ajungând la niveluri chiar şi de trei cifre.

În precedenta investigaţie, Consiliul Concurenţei nu a găsit nimic în neregulă şi nici nu a adus în discuţie modul de funcţionare a pieţei.

Acum, Consiliul Concurenţei spune că băncile au la dispoziţie o perioadă de 60 de zile de la primirea motivării deciziei de sancţionare pentru a prezenta planuri de măsuri prin care se vor elimina practicile concurenţiale.

Acest lucru înseamnă practic, concluzia mea, că trebuie să se schimbe modul de funcţionare şi cotare pentru ROBOR.

În acest moment, piaţa interbancară, deci şi piaţa pentru stabilirea ROBOR, este extrem de transparentă, fiecare bancă poate să vadă ce cotează celelalte nouă bănci care participă la ROBOR, dar şi toate celelalte bănci.

Pur şi simplu aşa funcţionează piaţa interbancară, şi dincolo de băncile participante toată lumea care are ecranele de tranzacţionare din ţară dar şi din lume poate să vadă dobânzile cotate de bănci, cursurile valutare cotate de bănci şi cotaţiile pentru piaţa titlurilor de stat.

Dacă până acum această transparenţă a fost bună, acum s-a constatat că nu este bună.

Având în vedere că băncile au anunţat că vor contesta decizia Consiliului Concurenţei, procesul ROBOR ar putea dura între 2-3 ani, conform avocaţilor din piaţă, la Curtea de Apel şi apoi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Până acum, Consiliul Concurenţei are o reputaţie bună în instanţă, cu o rată de succes în procese de peste 80%, conform avocaţilor care s-au confruntat cu această instituţie în instanţe.

Având în vedere că în acest caz sunt implicate cele mai mari zece bănci din România, evoluţia dosarului în instanţă va fi extrem de urmărită, cu toate pledoriile şi motivaţiile care vor urma.

Miza fiind foarte mare, Consiliul Concurenţei ar trebui să aibă foarte multe dovezi factuale care să demonstreze că băncile, adică cei din Trezorerii, s-au înţeles cum să coteze ROBOR-ul, cum să-l urce şi să-l scadă în funcţie de anumite evenimente.

Dar mai mult decât atât, Consiliul Concurenţei trebuie să demonstreze că mecanismul de stabilire a ROBOR nu este bun, după ce peste 20 de ani a fost bun.

Aşa, ca o ironie, având în vedere acest caz, pentru nicio bancă din cele zece nu mai face sens să rămână în fixingul ROBOR, după ce a primit această amendă.