România a redus dramatic utilizarea apei în perioada 1990 – 2025, a pierdut o mare parte din capacitatea sa economică şi a ignorat valorificarea integrală a infrastructurii strategice construită de generaţiile anterioare, spun reprezentanţii Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă, condus din funcţia de preşedinte de Nicu Vasile, care au realizat o analiză a potenţialului hidrografic al României şi măsurile pentru valorificarea lui energetică în condiţii de eficienţă economică. Analiza vine în contextul în care România traversează una dintre cele mai critice perioade din ultimii zeci de ani pe fondul unei secete puternice.

Datele actuale ale Administraţiei Naţionale „Apele Române”, prezentate de Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă, indică 78.905 km de cursuri de apă, 270 de lacuri de acumulare cu un volum total de 14,5 miliarde m³, 6.600 km de regularizări şi 7.100 km de diguri. Sistemul naţional include, de asemenea, peste 1.500 de baraje cu efect de atenuare a inundaţiilor, cu o capacitate de 3,7 miliarde m³.

Banca Mondială arată că cererea totală de apă a României a scăzut de la aproximativ 20,4 miliarde m³ în 1990 la circa 6,5 miliarde m³, reducerea fiind asociată, în principal, cu diminuarea activităţii industriale, scăderea suprafeţelor irigaţiilor, adică că reducerea consumului, şi doar în mică măsură o putem asocia şi cu reducerea pierderilor.

”În aceste condiţii, reducerea consumului de apă nu poate fi prezentată ca o poveste de succes În mare măsură, ea este generată de dezindustrializarea ţării şi de distrugerea sistemului de irigaţii”, spun reprezentanţii Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă. În plus, România nu reuşeşte să irige decât o treime din suprafaţa agricolă amenajată pentru irigaţii.

ANIF are în patrimoniu aproximativ 2,989 milioane hectare de amenajări pentru irigaţii, peste 10.400 km de canale de aducţiune şi distribuţie, circa 24.500 km de reţele de conducte îngropate şi 2.568 de staţii de pompare, conform Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă.

În campania 2025, ANIF a raportat 1,823 milioane hectare pregătite pentru irigat şi aproape 997.000 hectare contractate.

”Aceste cifre arată că România nu porneşte de la zero. Problema este funcţionalitatea întregului lanţ. Nu este suficient să avem canal. Trebuie să avem apă Ă pompare Ă energie Ă conductă Ă presiune Ă fermă. Obiectivul trebuie să fie construirea unui sistem naţional care să asigure, în anii secetoşi, acces real la apă pentru milioane de hectare, acolo unde studiile economice, tehnice şi de mediu justifică investiţia”, mai spun reprezentanţii Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă.

Astfel, aceştia spun că România are nevoie de un document strategic obligatoriu, cu obiective pentru 10, 20 şi 30 de ani.

Trebuie să ştim câtă apă avem, câtă apă putem stoca, câtă apă folosim, câtă apă pierdem; unde avem deficit; unde avem exces; câtă apă trebuie rezervată populaţiei; câtă apă trebuie rezervată agriculturii; câtă apă trebuie rezervată industriei; câtă apă poate fi utilizată pentru producerea energiei”. Mai mult, reprezentanţii Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă propun realizarea unui program naţional de stocare a apei, un program pentru irigaţii şi finalizarea investiţiilor hidroenergetice fezabile.

Sursa: Preşedintele Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă  -Alba