„Am muncit în străinătate timp de 12 ani şi am construit puţinul pe care îl aveam. Nu a mai rămas nimic. Acum suntem fără adăpost.” Este mărturia lui Bhim Prasad Pyakurel, unul dintre oamenii loviţi de inundaţiile din districtul Nuwakot, publicată de The Kathmandu Post. Bărbatul şi-a pierdut mama, casa şi bunurile strânse după mai bine de un deceniu de muncă în străinătate.

Locuinţa sa se afla considerabil deasupra nivelului râului, iar Pyakurel spune că nici măcar nu şi-a imaginat că apa ar putea ajunge până acolo. Când a fost anunţat că vine viitura, a mers prin localitate pentru a-i avertiza pe ceilalţi să fugă. A reuşit să ajute mai mulţi oameni, însă când s-a întors acasă, mama sa şi casa dispăruseră.

Soţia lui a fost găsită pe jumătate îngropată în nămol şi a fost salvată.

„Casele noastre nu mai pot fi locuite. Nu există mâncare, nu există adăpost şi nu avem informaţii despre cei dispăruţi”, a povestit bărbatul.

Alte mărturii culese de presa locală din localităţile lovite arată amploarea distrugerilor.

Hari Bahadur Rai şi-a pierdut soţia, socrii şi nepoata. Casa sa a fost distrusă, iar terenul pe care îl cultiva a fost măturat de ape.

„Tot ce aveam era casa aceea.

Şi acum nu mai este. (…) Nu am idee unde să mă duc sau ce să fac”, a declarat el pentru publicaţia nepaleză. Rai mai fusese nevoit să o ia de la zero: o altă casă a familiei fusese distrusă în cutremurul devastator din 2015.

Pasang Tamang şi-a pierdut fiul de cinci ani după ce viitura a ajuns la şcoala copilului. Femeia a fugit spre clădire când a văzut masa uriaşă de apă şi noroi apropiindu-se, însă nu a mai putut ajunge la timp.

Casa familiei a dispărut, iar râul Trishuli curge acum prin locul în care aceasta se afla înainte.

Mărturia lui Bhim Prasad Pyakurel scoate la iveală şi o altă realitate a Nepalului: milioane de familii depind de banii câştigaţi de rudele plecate la muncă peste hotare.

Pentru mulţi nepalezi, anii petrecuţi în statele din Golf, Malaysia sau, din ce în ce mai mult, în Europa reprezintă modalitatea prin care reuşesc să construiască o casă, să cumpere teren sau să asigure educaţia copiilor.

Iar Europa câştigă rapid teren în faţa destinaţiilor tradiţionale.

Date publicate în iulie de cotidianul nepalez Kantipur, pe baza statisticilor Departamentului pentru Ocuparea Forţei de Muncă în Străinătate, arată că 53.951 de nepalezi au primit, în numai 11 luni, noi aprobări pentru a pleca la muncă în 24 de ţări europene. Europa a ajuns astfel să reprezinte 14,7% din noile aprobări pentru muncă în străinătate, faţă de 10,5% anterior.

Dintre toate ţările europene, România ocupă primul loc.

În perioada analizată de presa nepaleză, 24.767 de cetăţeni nepalezi au primit noi aprobări pentru a pleca la muncă în România, dintre care 3.144 erau femei.

Asta înseamnă că aproximativ 46% dintre nepalezii care au ales Europa ca destinaţie de muncă s-au îndreptat spre România.

Diferenţa faţă de celelalte state europene este foarte mare. Cipru, aflat pe locul al doilea, a atras 7.314 muncitori nepalezi, urmat de Portugalia – 3.245, Malta – 3.056, Bulgaria – 2.993, Serbia – 2.899 şi Croaţia – 2.817.

Şi statisticile româneşti arată amploarea fenomenului. Inspectoratul General pentru Imigrări anunţa că, numai la nivelul municipiului Bucureşti, în 2025 au fost gestionate situaţiile juridice a 14.760 de cetăţeni nepalezi, Nepalul fiind principala ţară de origine dintre statele din afara UE.

Iar în 2026, Nepalul continuă să se afle pe primul loc între principalele ţări de origine ale străinilor pentru care angajatorii români solicită avize de muncă. În primele luni ale anului au fost emise în România zeci de mii de avize pentru lucrători străini, cele mai căutate ocupaţii fiind cele de curier, manipulant de marfă, muncitor necalificat şi ajutor de bucătar.

Sâmbătă, 29 august, operaţiunile de căutare şi salvare au fost suspendate temporar în unele zone din cauza ploilor şi a ceţii. Potrivit Reuters, cel puţin 626 de persoane au murit în Nepal, iar aproape 3.000 de oameni sunt încă daţi dispăruţi în Nepal şi Tibet.

Autorităţile urmăresc cu atenţie două acumulări de apă formate în amonte după prăbuşirea gheţarului şi alunecările masive de teren.

Riscul ca unul dintre lacurile formate la frontiera dintre Nepal şi Tibet să se rupă a scăzut sâmbătă, după ce imaginile din satelit au arătat că nivelul apei se diminuează. Lacul avea însă încă o suprafaţă de aproximativ 99.000 de metri pătraţi.

Mai îngrijorătoare este existenţa unui al doilea lac, mai mare, format în apropierea zonei unde s-a prăbuşit gheţarul. Experţii chinezi îi estimează suprafaţa la peste 120.000 de metri pătraţi, iar adâncimea sa nu este deocamdată cunoscută.

Un oficial al Autorităţii nepaleze pentru gestionarea dezastrelor a avertizat că riscul unor noi inundaţii va continua până când ambele acumulări se vor goli.

În plus, prognozele indică ploi intermitente în regiune în următoarele trei zile, ceea ce complică atât operaţiunile de salvare, cât şi situaţia terenului deja destabilizat. Radarul şi dronele sunt folosite pentru monitorizarea permanentă a lacurilor, iar echipele aflate în aval ar urma să fie evacuate dacă sunt observate modificări periculoase.

Dezastrul a început miercuri, după prăbuşirea unui gheţar care a trimis spre văile de la frontiera Nepal-China o masă uriaşă de apă, gheaţă, roci, noroi şi resturi.

Viitura a măturat clădiri, poduri, drumuri şi centrale hidroelectrice şi a izolat numeroase comunităţi.

Guvernul de la Kathmandu estimează preliminar că reconstrucţia ar putea costa între patru şi cinci miliarde de dolari. Nepalul a cerut sprijin tehnic internaţional pentru salvarea persoanelor blocate în tuneluri, refacerea legăturilor rutiere şi de comunicaţii şi identificarea victimelor prin teste ADN