Chiar inainte ca JPMorgan Chase sa anunte oferta initiala de 2 dolari pe actiune pentru Bear Stearns, Ben Bernanke, presedintele Rezervei Federale, a tinut o teleconferinta extraordinara ad-hoc. Participantii, care au primit si o informare cu privire la oferta JPMorgan, erau cei mai puternici brokeri de pe Wall Street: Lloyd Blankfein de la Goldman Sachs, John Mack de la Morgan Stanley si altii.

Teleconferinta a fost o chemare sub drapel pentru sprijinirea Bear Stearns si, pe un plan mai general, a pietelor financiare care, asa dupa s-a spus in conferinta, ar fi ajuns in pragul unei prabusiri majore daca Rezerva Federala si JPMorgan n-ar fi fost lasate sa ia masurile preventive pe care le planificau.

In alta epoca, participantii la teleconferinta ar fi fost membrii unei fraternitati exclusiviste de oameni forte ai Manhattanului. Dar aceasta conversatie a fost presarata si cu accente straine, de la UBS, Credit Suisse, Deutsche Bank, HSBC si asa mai departe. In realitate insa, teleconferinta a fost mai mult un gest de curtoazie pentru vecinii Americii decat un efort veritabil de a aduna pareri din exterior. S-o numim un demers diplomatic. “Riscul unei luari cu asalt a Bear Stearns” se poate sa fi fost real, dar deciziile importante fusesera deja luate cu mult inainte ca aceia din Londra, Dubai si Hong Kong sa fi fost informati. Asa se procedeaza in lumea solipsista de pe Wall Street. Jucatorii pot sa discute despre a fi globali - trimitandu-si locotenentii sa infiinteze birouri in jumatate din statele lumii -, dar cand vine vorba sa-si deschida societatea secreta in fata strainilor, nu se inghesuie nimeni.

Nu e o problema doar din lumea afacerilor. Desi se consulta adesea cu omologii din strainatate, Rezerva Federala si Departamentul Trezoreriei au cateodata o abordare mai mult locala decat globala. Henry Paulson, secretarul Trezoreriei si fost bancher la Goldman Sachs, poate propune un plan radical de reglementare a industriei financiare din Statele Unite, dar acesta nu trateaza problema in plan general: Statele Unite sunt acum atat de interconectate cu pietele din strainatate, de la Japonia la Brazilia, incat orice face America de una singura e aproape fara niciun rezultat. “Avem nevoie de o coordonare mult mai stransa la nivel global”, spune Bruce Wasserstein, presedintele bancii Lazard. “E gresit sa privim lucrurile cu ochelari de cal. Unde noi am facut dreapta, UE a facut stanga. Aceasta nu e coordonare.”

Daca Statele Unite, spre exemplu, ar limita marja de indatorare pe care bancile de investitii si fondurile speculative o pot folosi, aceasta nu ar oferi nicio protectie fata de falimentele firmelor din strainatate care nu-si mai pot plati datoriile. O implozie a unui fond cu datorii mari din China ar duce tot la o furtuna in intregul sistem.

Fondurile care folosesc intr-o proportie covarsitoare creditele pentru a-si finanta investitiile au fost principalii responsabili ai crizei actuale, pentru ca, folosind indatorarea ca sa-si amplifice profiturile, au amplificat si efectele prabusirilor in lant. (Daca nu credeti, intrebati-i pe clientii celor doua - acum prabusite - fonduri ale Bear Stearns.) Cand lucrurile incep sa mearga prost, problemele nu se opresc la granitele unei tari. Un fond din Londra s-ar putea sa fie legat de un altul din Thailanda fara macar sa stie aceasta. V-ati fi imaginat ca dentistii din Germania detin obligatiuni ipotecare secundare in Texas? Ei bine, chiar au, si cu pierderi serioase.

Explozia instrumentelor derivate a intarit legaturile transnationale si a facut mai usor de imaginat o criza la nivel mondial. Bancile si fondurile speculative din toata lumea sunt in mod obisnuit pe pozitii adverse in diverse contracte, avand la baza credite, dobanzi sau alti indicatori, mai ezoterici. Prabusirea uneia dintre parti (sau cateodata doar posibilitatea ca ea sa se prabuseasca) poate fi dezastruoasa pentru cealalta. Prabusirea Bear Stearns va induce foarte probabil noi cereri de a fi abordata spinoasa problema a “riscurilor celuilalt”. Ca sa fie mai multe decat o campanie de PR, orice asemenea efort trebuie sa aiba o dimensiune globala.