Din sofer, Bill Ford - stranepot al lui Henry Ford, actionar, presedinte si CEO al Ford Motor Company - devine, incepand cu 1 octombrie, pasager in compania pe care in ultimii ani a condus-o atat ca presedinte cat si ca CEO. Atributiile executive ale incercatului producator auto american vor fi preluate, de la 1 octobrie, de un outsider: Alan Mulally, fost CEO al Boeing Commercial Airplanes.

Cu exact opt ani in urma, tot in septembrie, William Clay Ford Jr. statea - imbracat cu un costum albastru marin la doua randuri, o camasa bleu si zambind larg - in fata portretului strabunicului sau, Henry Ford. Sarbatorea atunci - implinise 41 de ani - preluarea functiei de presedinte al Ford Motor Company. Alaturi de el se afla Jacques A. Nasser, un australian de origine libaneza care devenise directorul executiv al tanarului presedinte.

In interviurile pe care avea sa le acorde in acea seara, William Clay Ford Jr. - Bill, cum ii spune toata lumea - vorbea despre ceea ce el credea ca va fi un parteneriat relaxat: el si Nasser aveau sa faca du-te-vino intre cele doua birouri, credea el. "Cu cat vom face ca acest parteneriat sa fie mai putin formal", spunea Ford la acea vreme, "cu atat va fi mai bine pentru companie".

La inceputul acestui septembrie, intr-o marti, Bill Ford a aparut la o conferinta de presa imbracat tot intr-o camasa albastra, zambind si de data aceasta, si s-a asezat langa noul director executiv al Ford Motor Company, Alan R. Mulally. Zambetul lui Bill Ford a fost, de data aceasta, mai crispat - si-a rasucit permanent verigheta, iar ochii sai obositi au spus totul despre necazurile companiei si despre pretul pe care el fusese nevoit sa-l plateasca in ultimii ani. Nu e de mirare ca Bill Ford n-a parut sa se simta in largul lui. Aducandu-l in companie pe Alan R. Mulally, fost director executiv al Boeing, Ford admite public, cu mult curaj de altfel, ca nu a fost capabil sa conduca organizatia singur.

Dar angajarea lui Mulally nu e decat primul dintre dificilii pasi pe care cei doi trebuie sa-i faca impreuna pe ceea ce s-ar putea dovedi un teren minat pentru amandoi. E de asteptat ca Ford Motor Company sa anunte saptamana aceasta noi reduceri de costuri - inca o etapa a planului de restructurare, The Way Forward, pe care Mulally trebuie sa-l implementeze imediat ce-si preia functia la 1 octombrie anul acesta.

Cat despre Bill Ford, acesta are o misiune cel putin la fel de grea: trebuie sa nu-i stea in cale lui Mulally si sa inventeze o functie-nisa in care mostenirea sa si experienta pe care a acumulat-o sa fie folositoare. Un rol dificil pentru orice fost CEO, daramite pentru unul a carui familie controleaza compania si care de altfel a avut teribile ciocniri cu ultimul CEO adus dinafara.

"Bill Ford si-a consolidat puterea, preluand pe rand diverse pozitii si asumandu-si diverse roluri. Dar a ajuns la un punct in care modul sau de a gestiona compania nu mai este fezabil", spune John A. Challenger, director general al Challenger, Gray & Christmas, o firma de consultanta care se specializeaza in chestiuni legate de forta de munca. "Problemele companiei sunt mult prea diverse."

Nu la fel statea situatia acum vreo cinci ani, cand Bill Ford l-a concediat pe CEO-ul de atunci, Jacques A. Nasser - dupa un lung sir de rezultate trimestriale proaste -, preluand el insusi functia de CEO si pastrand, in acelasi timp, si atributiile de presedinte. Ba pentru o scurta perioada, vara aceasta, a preluat si atributiile - chiar daca nu si functia - de Chief Operating Officer (COO), afundandu-se cu totul in problemele companiei tocmai pentru a avea, spunea el, acea imagine corecta pe care altii il impiedicasera pana atunci s-o vada. Ce a descoperit? Din pacate, o companie care are o disperata nevoie de a fi reinventata cu totul si care nu va functiona mai bine numai cu schimbari superficiale. "Ford are nevoie de o adevarata transformare a modelului sau de business, iar acest lucru e greu de obtinut cu forte din interior", spune John Casesa, un analist al industriei de la Casesa Strategic Advisors din New York.

Acum Bill Ford se retrage pe scaunul de presedinte al board-ului. Nu o face pentru a se da la fund, ci pentru a-si croi un nou rol, atat pentru el cat si pentru compania pe care strabunicul sau a creat-o acum 103 ani si pe care familia sa a controlat-o de-atunci si pana azi. Sunt doua cai pe care Bill Ford poate face acest lucru, spun executivii din industrie si analistii. S-ar putea lasa prada tentatiei de a se uita in permanenta peste umarul lui Mulally, agasandu-l, folosind expresia "cand eu eram CEO..." ori de cate ori vrea sa-i spuna ceva. Sau ar putea face exact ceea ce a facut unchiul sau, Henry Ford II - care, desi a ramas pe scena, nu s-a mai amestecat in treburile companiei din momentul in care s-a retras, in 1980, din functia de CEO. Batranul Ford, care a murit in 1987, a fost presedinte al comitetului pentru finante al boardului Ford, nu si presedinte al board-ului - si, altfel, a ramas consilier si reprezentant ocazional al companiei in perioada crizei financiare pe care aceasta a traversat-o in anii ‘80.

Nimeni nu se asteapta ca mai tanarul Bill Ford sa se dea la o parte intr-o asemenea masura, mai ales daca se ia in considerare rolul activ pe care l-a jucat in ultimii ani. Cei care-l cunosc spun ca oricum nu e genul lui sa se bage prea mult in treburile lui Mulally. Mai degraba, cred acestia, e de asteptat ca Bill Ford sa-si urmareasca propriile proiecte, in special pe cele legate de mediu.

Dar e de asteptat si ca Bill Ford sa se tina aproape de Mulally, in sediul companiei din Dearborn, cel putin in primul sau an de mandat, fie si pentru faptul ca noul CEO preia functia fara a avea o echipa proprie, dupa cum spune John F. Hoffecker, care conduce AlixPartners, o firma de consultanta specializata in reorganizari. "Va fi foarte important ca ei doi sa lucreze impreuna si ca Bill sa ramana un presedinte activ", spune Hoffecker. "Dupa asta, daca apar rezultatele, se poate retrage." Faptul in sine de a gasi echilibrul unei relatii de acest fel va fi dificil pentru Bill Ford, care e obisnuit sa se bazeze numai pe un grup mic de colegi in care are incredere. Intr-o vreme in care multi executivi abia devin CEO, el va trebui sa-i ofere lui Mulally, care e un outsider 100% in industrie, si autoritatea de a-si exercita functia, si sprijinul de care acesta are nevoie pentru a invata si ce se petrece in lumea auto in general, si in complexele operatiuni ale Ford Motor Company in special. E nevoie pentru asta de o maturitate care lipseste multor executivi, dar de care Bill Ford a dat dovada, comenteaza unii analisti, tocmai atunci cand a facut miscarea de la inceputul lunii. "Trebuie sa-i dam lui Bill Ford credit, pentru ca si-a pus mandria si ego-ul deoparte si ca a cautat un om in afara companiei, aducand in final pe cineva de statura lui Alan Mulally", spune Scott Hamilton, managing director al Leeham Group, o firma care analizeaza industria aviatiei.

Se poate, cu toate acestea, ca Bill Ford sa nu fi avut, de fapt, de ales. La inceputul lunii a declarat ca a discutat cu board-ul in iulie, cerandu-i sa inceapa procesul de recrutare a unui CEO. Directorii din cadrul companiei discutau deja intre ei, se pare, daca nu cumva era momentul ca Ford sa renunte la functie - si se intrebau, daca o va face, pe cine va lasa in loc, spun surse din cadrul companiei care au auzit astfel de discutii. Potrivit acelorasi relatari, Bill Ford nu s-ar fi opus unui astfel de scenariu in discutii particulare, chiar daca in public insista ca nu are de gand sa ia vreo decizie. La inceputul acestei luni, Bill Ford a pus capat speculatiilor atat printr-un memo pe care l-a trimis angajatilor cat si intr-un interviu acordat Newsweek, anuntand ca in board va aparea un chip cu totul nou. Oricat de tentat ar fi acum s-o faca, Ford nu va putea pur si simplu sa intoarca timpul inapoi, la sfarsitul anilor ‘90, cand isi incepea mandatul de presedinte si compania avea profituri de miliarde de dolari. Pe atunci, Bill Ford isi impartea timpul intre companie si echipa de fotbal a familiei, Detroit Lions, al carui teren de antrenament se vedea de la geamurile biroului sau. Si pana cand chipul lui a devenit cunoscut prin intermediul reclamelor, Bill Ford a putut intra nestingherit in cafenelele Starbucks din centrul Dearborn-ului pentru un espresso. (In cele din urma, a renuntat la Starbucks din pricina ca oamenii din cafenea veneau la el sa-i ceara bilete la meci sau sa i se planga de calitatea masinilor.) Ford a lasat deciziile de rutina in seama lui Nasser, care il tinea cu regularitate la curent cu ceea ce se intampla, de la negocierile cu sindicatele la produsele aflate in faza de proiect. Ford conducea sedintele de board si se lansa in discutii despre chestiunile legate de mediu, e drept, dar avea un program care ii lasa timp totusi pentru yoga si pescuit.

Acele zile linistite au disparut pe neasteptate in 2000, cand au inceput sa apara relatari ca automobilele Ford Explorer faceau accidente din cauza cauciucurilor. Profiturile Ford s-au prabusit, iar declinul s-a accelerat dupa atacurile teroriste din 11 septembrie. Cu o viteza alarmanta, Ford a intrat intr-o perioada tulbure, sfarsind, in cele din urma, "pe rosu". Nasser a parasit scena, iar locul i-a fost luat de Bill Ford, care si-a pastrat si atributiile de presedinte. O vreme, criza a fost tinuta sub control pentru a reizbucni mai apoi, si mai violenta, de indata ce pretul in crestere al petrolului i-a indepartat pe americani de la SUV-urile Ford si de la camionetele pe care Nasser le lasase in urma.

Mulally vine in companie intr-un an cel putin la fel de framantat ca si cei de dinainte - unul care l-a facut pana si pe presedintele George W. Bush sa-si exprime ingrijorarea fata de ceea ce se intampla la Ford. Va trebui sa conduca Ford Motor Company in vremuri si mai agitate, poate. Inchiderile de fabrici, concedierile si alte masuri care fac parte din planul The Way Forward sunt doar un preludiu la negocierile cu sindicatul United Automobile Workers programate pentru anul viitor - se asteapta, de fapt, unele dintre cele mai dificile discutii din ultima jumatate de secol.

In afara de asta, compania trebuie sa se mobilizeze si pentru a nu pierde locul al doilea pe piata auto a Statelor Unite. In iulie, Toyota a depasit Ford, devenind nr. 2 pe piata americana, dupa General Motors. Si desi in august Ford si-a revenit, recapatandu-si locul, Toyota se ambitioneaza sa creasca: si-a deschis chiar luna aceasta un centru de design si de testare in York Township, la 30 de minute distanta de cartierul general al Ford. Singura cale prin care compania poate riposta e sa creeze automobile vandabile, o sarcina pe care neexperimentatul Mulally nu o poate executa altfel decat orbeste.

E nevoie de experienta lui Bill Ford atat in negocierile cu sindicatele cat si in batalia companiei pentru cota de piata. Printre primele misiuni pe care Ford le-a avut in companie a fost o sesiune de negocieri cu sindicatele, si printre executivii din Detroit e cunoscut drept un om care intelege in profunzime orasul si traditiile lui auto. Daca Mulally va avea nevoie de ajutor in aceasta privinta, Bill Ford il poate suplini excelent, spun analistii. "Bill intelege industria, e pasionat de ea", spune Hoffecker. In acelasi timp, faptul ca Bill Ford e cel care va reprezenta compania poate insemna un scut pentru Mulally, care va putea astfel sa lucreze in liniste pentru compania pe care Bill Ford a ajuns s-o personifice - intr-adevar, Bill Ford nu poate separa rolul in companie de propria identitate. Si mai dificil pentru Mulally e faptul ca miza pentru Bill Ford este nu numai uriasa dar si foarte personala. In vreme ce compania trebuie sa ia masuri pentru a iesi din criza, mai trebuie sa-i faca pe oameni sa cumpere masinile de lux pe care Ford le produce si sa examineze idei care inainte pareau aberante - de exemplu sa redevina companie privata sau sa vanda actiunile pe care le detine la propria companie de servicii financiare.

Sunt pasi pe care compania s-ar putea vedea nevoita sa-i faca daca Bill Ford, in tandem cu Alan Mulally, nu vor gasi un alt drum spre profit. Iar profiturile - nu puterea personala ori indatoririle corporatiste - sunt principala preocupare a lui Ford.

Acesta e motivul pentru care Bill Ford, familia si directorii companiei s-ar putea dovedi destul de intelepti incat sa nu se amestece in treburile celui de-al noualea director executiv al sau, Alan Mulally, cred analistii. "Sarcina board-ului e de a masura, de a monitoriza, de a sprijini, de a angaja si de a concedia managementul", spune John Casesa de la Casesa Strategic Advisors. "Daca angajezi un bucatar-sef extraordinar, il lasi pe el sa se ocupe de bucatarie."

In trecut, familia Ford n-a ezitat sa faca asta. In cei 50 de ani de cand a devenit companie publica, doar doi CEO au fost membri ai familiei: Bill Ford si unchiul lui. Ceilalti, inclusiv Mulally, au fost angajati de board. "Familia si-a aratat pana acum disponibilitatea de a preda controlul ", spune Hoffecker. "Dar sunt de asemenea constienti, cand sar de pe sine, ca e nevoie de ei." Cat despre Bill Ford, cuvintele pe care le-a rostit in urma cu opt ani, cand a preluat functia de presedinte, par profetice. Intrebat daca va simti nevoia de mai multa putere in cadrul companiei, a raspuns asa: "Pentru ca am vazut cat de mare a devenit aceasta companie si cat de greu e de condus, cred ca e logic sa separam functiunile". Sa vedem cum se va descurca Bill Ford in singura "functiune" care i-a mai ramas.