Peste tot religii, fanatisme, manii, obsesii, superstitii, religii noi. Adica toate chestiunile alea pe care nici un scriitor SF cu simt de raspundere, de la Jules Verne la Isaac Asimov, nu le-ar fi anticipat pentru 2006. Suntem amuzant condusi de zeci de credinte oarbe care poate ne fac mai umani, dar si mai de prost gust. Nu vedeti legatura. Stiu.

Gabriel Garcia Marquez a facut o intreaga teorie pe marginea unui cuvant inventat de venezueleni: "pava". Ei bine, pava desemneaza prostul-gust si ghinionul in acelasi timp. Cu alte cuvinte, exista pe lumea asta obiecte, situatii, oameni care iti aduc un ghinion mortal. Florile de plastic, spune Marquez, aduc mare nenoroc. Si nu intamplator sunt si de un mare prost-gust. Celebrul scriitor genereaza o intreaga religie pava - are tot timpul grija sa se fereasca de fenomenele si lucrurile care i-ar putea purta ghinion. Acesta este un exemplu de religie personala. Avem fiecare dintre noi numere favorite, semne care ne anunta clar ce se va intampla, anumite conventii pe care le ghicim imediat cum am intrat intr-un grup etc. Iar asta e de cand lumea, fiecare trebuie sa aiba un set de aparare anti-pava. Intr-un singur loc greseste Marquez: spune ca o astfel de gandire magica le este specifica latino-americanilor.

Evident, neadevarat. Eu vad o gandire magica universalizata. Suntem bantuiti de reflexe ciudate, de credinte ferme in cele mai neasteptate lucruri, de halucinatii comune. Ne place sa definim individul modern ca pe o suma de realizari tehnice si de traume istorice. Dar nu ne trebuie prea multe minute de reflectie ca sa-l vedem si ca pe un neanderthalian ratacit intr-un mall.

De cate ori ati auzit intrebarea "ce zodie esti?", o chestionare directa si precisa a intimitatii celuilalt? Pentru ca fiecare raspuns are deja un set de caracteristici gata primite, pentru cunoscatorii codului astrologic. Spui "scorpion" si celalalt deja te priveste complice. Adica, aha, nu prea esti sociabil, esti gelos, curios, si cine mai stie ce. Cand deschizi o revista te opresti din reflex la paginile de horoscop si afli imediat cam care iti va fi viata pe urmatoarea saptamana. Romania a fost un adevarat cobai al acestor mini-religii de buzunar. Pentru ca a iesit din lumea anti-credinte, cea totalitara, si a invatat in timp record sa se amuze cu ghicitul in stele.

O alta mini-religie importanta este ipohondria, o cultura care "vinde", intretinuta si de reclamele la produse farmaceutice, si de pagini nenumarate in revistele de femei. Mi s-a parut intotdeauna de un maxim prost-gust sa deschid o revista glossy, cu fotografiile frumoase ale unor celebritati si sa plonjez peste niste pagini de "sanatate" in care sunt descrise experiente inspaimantatoare ale unor suferinzi de boli incurabile sau sfaturi ale medicului care te baga in sperieti. De fapt, se vand cinic la pachet doua angoase: angoasa frumusetii si angoasa sanatatii, desi cele doua nu au ce cauta impreuna. Cititorul speriat e un client mult mai fidel decat cititorul relaxat. Defectele fizice minore au fost incluse si ele in agoasa ipohondrica. Cam asta se intampla, de exemplu, cand asociezi celulita cu un monstru care-ti zace sub piele (imagine fioroasa propusa de o firma de cosmetice intr-o reclama). Avem aici un caz de pava evident, cum ar spune Marquez. Prostul-gust se serveste impreuna cu o senzatie de nesiguranta acuta. De aceea port un profund dispret celor care vand ipohondrie si frumusete in acelasi ambalaj.

Credinta oarba in oferta si reduceri de pret e, de asemenea, fascinanta. Promite sa devina o religie serioasa. Comportamentul in hypermarketuri este, de altfel, o scena care seamana mult cu cele pictate pe peretii pesterilor acum zece mii de ani. Grupuri-grupuri de indivizi ies la vanatoare cu un cos de sarma si, cu ochi ageri, vaneaza preturi prin vegetatia luxurianta alcatuita din oferte si promotii. Chiar am in cap un experiment. Si-i provoc pe artistii contemporani sa-l incerce. Daca am instala in Carrefour, de exemplu, un stand - facut dupa toate tiparele pe care le presupune o promotie in toata regula - si am pune acolo salamuri, carnuri cu 50% mai scumpe decat cele de la un stand normal, sunt sigur ca s-ar vinde necontrolat in primele zile. Pentru ca nu conteaza pretul, ci semnalul pe care il recepteaza "vanatorul". Sa oferi ceva scump ca pe ceva foarte ieftin, acesta e crezul profund al comerciantului si cumparatorului, in acelasi timp. Ce farmec are sa cumperi ceva care nu e "la oferta"? E cel mai clar semn ca esti un "vanator" jalnic. E un alt caz de pava. Cand vad "oferta", vad "bad luck"! Orasul este prin excelenta o jungla magica. Suntem, de fapt, niste fiinte extrem de vulnerabile si superstitioase. Am iesit intr-o seara pe balcon, intr-un mediu extrem de betonat, complet incompatibil cu fiorii mistici, si am auzit o bufnita. Mi-a inghetat transpiratia pe sira spinarii. Mergeam intr-o noapte pe jos prin Cotroceni si, la un moment dat, s-a ridicat un capac de canalizare si au iesit doi oameni, doi aurolaci. O senzatie fioroasa si asta, sa simti ca sub piciorele tale mai e o lume (cititi Haruki Murakami, el ii numeste "intunegri").

Avem in jurul nostru o intreaga retea de credinte si mister. Unele sunt facute sa vanda, iar acestea sunt ghinioniste prin prostul lor gust, cum am invatat de la Marquez. Altele sunt sentimente reale ale nesigurantei sau marci sigure ale vulnerabilitatii mistice. Zeci-sute de mini-religii ne fac de multe ori sa parem un "voodoo people" condamnat sa se invarta ore in sir prin mijlocul Bucurestiului dupa un loc de parcare. Numai ca prefer religiile personale celor care provoaca artificial reactii primitive.