In ultima vreme, etalonul pentru retelele de socializare a devenit Facebook, detronand MySpace din punctul de vedere al referintelor din media. Schimbarea nu se datoreaza atat faptului ca Facebook a trecut in frunte ca trafic si ca numar de utilizatori inscrisi (pe plan global, pentru ca in SUA MySpace conduce detasat), ci mai ales datorita faptului ca Facebook este mult mai populara in randul publicului ceva mai matur. Un studiu mai vechi intreprins in New Jersey a scos la iveala ca Facebook este al doilea subiect de interes pentru studenti, cu putin dupa iPhone (dar la egalitate cu berea). Este evident ca Facebook este si preferatul specialistilor IT datorita faptului ca a devenit o “platforma web”. Era inevitabil ca Facebook sa devina si calul de bataie al criticilor retelelor de socializare in ansamblu.

 

 La inceputul acestui an a starnit multe comentarii initiativa baroanei Greenfield de a supune atentiei guvernului britanic si a colegilor ei din Camera Lorzilor un adevarat rechizitoriu privind efectele pe termen lung ale utilizarii unor instrumente de genul Facebook, Bebo sau Twitter, sustinand ideea ca reglementarile privind internetul ar trebui sa tina seama si de aceste efecte. Lady Greenfield este, intr-adevar, o somitate in neuro-stiinta, insa comentariile de pe bloguri i-au reprosat faptul ca nu si-a argumentat afirmatiile prin rezultatele unor cercetari aprofundate, bazate pe statistici relevante. E oarecum riscant sa afirmi ca utilizarea retelelor de socializare tinde sa “infantilizeze mintea” unei intregi generatii si sa soliciti reglementari (cu siguranta restrictive) bazandu-te doar pe o crestere a consumului de medicamente prescrise pentru probleme legate de hiperactivitate si atentie deficitara. De fapt, afirmatii la fel de alarmiste s-au lansat si in urma cu cateva decenii cu privire la televiziune.

 

De cealalta parte a oceanului, americanii pragmatici intreprind cercetari si trag concluzii bazate pe fapte. Recent a fost publicat un studiu numit “Digital Youth Project”, realizat de cercetatori de la University of Southern California si Berkeley, care au studiat un esantion de 800 de adolescenti activi in retelele de socializare. Bazandu-se pe cele peste 5.000 de ore de interactiune online studiate, autorii au ajuns la concluzii diametral opuse de cele ale baroanei Greenfield: lumea digitala creeaza noi oportunitati pentru tineri de a se obisnui cu normele sociale, de a explora domeniile pe care le considera de interes, de a-si dezvolta abilitatile tehnice si, nu in ultimul rand, de a exersa noi modalitati de a se exprima. Conducatoarea proiectului, Mizuko Ito, afirma chiar ca temerile privind faptul ca petrecerea timpului online este un obicei periculos sau care-i face pe tineri mai lenesi sunt simple mituri, in contradictie flagranta cu realitatea. Mai importante imi par insa aspectele relevate de Lisa Tripp - coautoare a studiului -, care constata ca tinerii invata nu doar sa comunice mai bine, ci si sa devina constienti de propria personalitate si sa si-o exprime intr-o forma coerenta. Totodata, sistemele de reputatii pe care retelele de socializare le creeaza implicit sunt o buna modalitate de a-i invata pe tineri sa respecte autoritatea partenerilor de conversatie care si-au probat competenta de-a lungul timpului si, mai mult, sa-si doreasca sa devina ei insisi mai competenti - “micro-experti”, cum spune Lisa Tripp in Washington Times.

 

Studiul american subliniaza un aspect important pe care europenii par sa-l ignore cu desavarsire: interactiunea prin retelele de socializare tinde sa-i invete pe adolescenti sa-si directioneze singuri studiul, dobandind cel mai adesea o libertate in gandire si o autonomie personala mai mari decat poate scoala sa le ofere. Socializarea online nu inseamna doar taclale, ci si sansa adolescentilor de a-si largi cercul social pe baza intereselor comune. O pasiune pentru un domeniu interesant, dar mai “exotic”, are toate sansele sa fie abandonata daca nu este impartasita de cativa prieteni din scoala sau din cartier. Retele de genul Facebook ofera in schimb accesul la 130 de milioane de posibili parteneri de discutie din toate colturile lumii, iar sansa de a gasi cativa cu aceeasi pasiune creste semnificativ.

 

In fine, Monica Vila - fondatoarea comunitatii theOnlineMom.com - sugereaza parintilor ca n-ar fi rau daca si-ar crea un cont in reteaua favorita a copiilor. La urma urmei, putina supraveghere discreta se practica si-n “lumea reala”, asa ca n-are cum sa dauneze nici in cea virtuala.