Un preşedinte jucător

Autor: Mircea Sarbu Postat la 05 septembrie 2011 8 afişări

Demisia lui Steve Jobs din funcţia de şef executiv al companiei Apple s-a dovedit ştirea cea mai importantă a verii, depăşind ca amploare mediatică alte mari evenimente, cum ar fi decizia HP de a renunţa la producţia de PC-uri. Cred că pe nedrept, pentru că urmările vor fi minime.

Dacă mai exista cineva care nu ştia cine e Steve Jobs şi ce e Apple, a avut ocazia în ultimele zile să afle cu lux de amănunte. Însă pentru cei ce ştiau deja, întrebarea care le-a pus probleme a fost una mai concretă: ce se va întâmpla de acum încolo cu Apple. Cum va evolua compania fără vizionarul care a fondat-o şi a adus-o în două rânduri pe culmile gloriei? Desigur, Apple şi Jobs par un binom indestructibil, iar Apple fără Jobs pare celor mai mulţi cam ca Stanley fără Oliver. Dacă de obicei comentariile privind ştiri legate de Apple erau pline de speculaţii, de data aceasta cele câteva zeci de analize pe care le-am citit s-au dovedit foarte rezervate, iar concluziile mi s-au părut convergente către un fel de "om trăi şi om vedea".

Totuşi, ceva mi s-a părut straniu: în majoritatea articolelor, personalitatea lui Jobs este evocată într-un stil care aduce a necrolog. Dar Jobs n-a murit. Mai mult chiar, Steve Wozniak (care îl cunoaşte foarte bine pe Jobs) e de părere că nu problemele de sănătate l-au determinat să facă acest pas, ci un soi de oboseală psihică, combinată cu decizia autoimpusă de a se desprinde de un job

care-i consumă tot timpul şi toată energia.

Însă impresia mea este că această retragere este începutul unui proces de succesiune care nu se termină cu numirea lui Tim Cook în funcţia de CEO.

Situaţia mi se pare oarecum similară cu cea în care un prim-ministru demisionează pentru a ocupa funcţia de preşedinte. Şi, într-adevăr, Jobs devine preşedinte, adică Chairman of the Board. Dar este cât se poate de clar că Jobs nu va fi un preşedinte "de onoare" şi că va conduce în continuare compania pe linia viziunii sale, chiar dacă nu va mai fi implicat în treburile de zi cu zi. De fapt, Jobs a avut lungi perioade de timp când a lipsit de la conducerea Apple şi totuşi compania a dus-o cât se poate de bine. Anul acesta lipseşte încă din ianuarie (exceptând apariţia de la conferinţa WWCD) şi Tim Cook a condus compania în tot acest timp. Aşadar, asistăm de fapt doar la oficializarea unei stări de fapt şi nimic mai mult. Totul va merge în continuare ca şi până acum: Jobs cu viziunea şi Cook cu punerea ei în practică.

Şi dacă tot viziunea lui Jobs va fi linia directoare pentru Apple, poate ar fi ceva de speculat pe tema aceasta. Mişcările viitoare ale companiei din Cupertino şi strategia de ansamblu au fost mereu secrete bine păzite, aşa că informaţiile sunt puţine. Poate vom afla mai multe când biografia lui Steve Jobs (autorizată de acesta) va vedea lumina tiparului. Bob Cringely are mari aşteptări de la această carte, mai ales datorită faptului că este scrisă de Walter Isaacson, autorul unei recent apărute biografii a lui Albert Einstein, iar faptul că Jobs a insistat ca apariţia să fie planificată pentru noiembrie anul acesta (în loc de martie 2012) pare să sublinieze importanţa pe care i-o acordă. Poate că va aduce clarificări importante, dar până atunci nu ne putem bizui decât pe ce ştim deja. Iar istoria Apple pare să dezvăluie un şablon interesant, pe care am putea să ne bazăm pentru a desluşi ce mai urmează.

În 1976 apărea Apple I, realizat din punct de vedere tehnic de Steve Wozniak. Însă ideea de a realiza şi comercializa un computer de uz personal gata asamblat a fost a lui Jobs. Existau deja computere de acest gen, dar erau destinate pasionaţilor dispuşi să le asambleze singuri. Jobs a considerat că dacă sunt gata asamblate şi dotate cu ceva software util, se vor găsi mulţi clienţi. Şi s-au găsit, mai ales pentru Apple II. În 1984 apărea Macintosh şi din nou constatăm că existau deja computere personale cu interfaţă grafică (create de specialiştii de la Xerox PARC), dar Jobs le-a intuit potenţialul comercial: compact, relativ ieftin, simpatic şi uşor de utilizat, Mac-ul a democratizat informatica. În 2001 apărea iPod şi e uşor de văzut că povestea se repetă: fără a fi o idee nouă, Apple a "reinventat-o" prin design şi ergonomie, plus un ingredient care s-o facă populară (vânzarea de piese muzicale la bucată). La fel s-a întâmplat cu iPhone (Nokia producea deja telefoane inteligente) şi apoi cu iPad şi iCloud.

Dacă acesta este tiparul, atunci probabil şi alte tehnologii existente vor fi preluate şi reinventate prin inovaţie, design, ergonomie, marketing şi "buzz". Primul candidat este televizorul, dar este vreme şi pentru prăjitorul de pâine. Jobs nu este nemuritor, însă legenda îi va supravieţui şi îi va ajuta pe cei de la Apple să convingă publicul că viaţa n-are sens fără noul frigider hi-tech cu un măr în frunte.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
opinii,
weboscop,
Mircea Sarbu,
apple,
Steve Jobs
/opinii/un-presedinte-jucator-8687429
8687429
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.