Si nu m-am referit strict la notebook, precizez, inutil, cu un zambet. Ci la showul lui Jobs, la conceptia produsului, la modul de promovare, la utilitate. Sper despre mine, din toata inima, ca nu-s un incuiat caruia ii pute tot si care critica produsul pentru ca nu-i place calcatura sau modul in care se imbraca Jobs. Dar nu pot sa nu remarc ca marketingul o fi el bun si productiv si, daca strategia este buna, orice gradinar poate fi convins de calitatile castravetilor, dar nu-i asta totul. Steve Jobs, ca multi sefi de companii din lumea larga sau ca multi sefi de orice altceva din lumea larga, ignora un adevar simplu si taios, la fel de taios ca si Air-ul cel subtire: ideile bune sunt extrem de rare, produsele novatoare le numeri pe degete, iar cadenta este mult mai rara decat obiectivul de „unul pe an“.

Sa facem o paranteza: anul este 1997, luna este august. In prima jumatate a acelui an Apple era o companie care nu se simtea tocmai confortabil, cu pierderi de 816 milioane de dolari in 1996, cu o linie confuza de produse, cu un deal esuat cu reteaua de magazine Sears. Si tot in acea prima jumatate a anului, Apple cumparase NeXT si il recastigase pe Steve Jobs. Un Jobs care in acel moment se gandea cu jumatate de minte la Apple, pentru ca studiourile de animatie Pixar ii consumau o sumedenie de timp.

De la jumatatea anului Jobs se dedica companiei, iar unul din primele anunturi pe care le face priveste o investitie a gigantului Microsoft in Apple. Este vorba de un pachet de actiuni Apple in valoare de 150 de milioane de dolari cumparat de Microsoft, dar si de o serie de intelegeri privind dezvoltarea in comun de produse. A fost un soc: presa vorbea de o reuniune, cea a Mangustei (Bill Gates) cu Cobra (Steve Jobs) mai mare decat cea a lui Simon cu Garfunkel. Analistii credeau ca Microsoft incepea sa actioneze ca o banca de investitii si cauta cele mai bune plasamente pentru gramada de cash pe care statea, de noua miliarde de dolari la acea vreme.

E adevarat ca in banii de acum si nici in urma cu zece ani 150 de milioane de dolari nu reprezinta o suma exorbitanta (pretul intoarcerii lui Jobs la Apple, adica suma platita pentru NeXT, fusese de aproape trei ori mai mare), dar valoarea este relativa si depinde de momentul in care vine - un dolar este mai valoros pentru un flamand decat o mie pentru un milionar, nu?

Asa ca, beneficiind si de sprijinul financiar al Microsoft, Apple a inceput sa se redreseze, chiar daca duetul Mangusta & Cobra a cantat mult mai putin decat Simon & Garfunkel. Iar banii aceia sa-i numim, ca sa ramanem la tema, „bridge over troubled water“.

Cativa ani mai tarziu Apple era o companie de succes, marsand pe calitatea software-ului furnizat, pe aspectul produselor, precum si pe utilitatea si ineditul acestora. Undeva pe la inceputul noului mileniu Microsoft a vandut, cu profit, actiunile Apple, dar chiar si aici miscarea ar putea fi caracterizata drept neinspirata, pentru ca nu au mai prins boom-ul din ultimii ani, cu iPod-ul drept stindard.

Pana la urma alegerea lui Gates de a-si ajuta rivalii este o optiune si o miscare din care, contabiliceste, a castigat. Dar businessul nu este numai contabilitate, iar compania lui Gates a castigat numai niste bani.

Pana anul acesta.

Istorioara investitiei Microsoft in Apple mi-a venit in cap in momentul in care l-am vazut pe Jobs pe scena, prezentand cel mai subtire notebook din lume, acompaniat de aplauzele si rasetele lingusitoare ale salii; o paralela cu filmuletele debordand de entuziasm, ca sa ma exprim elegant, ale directorului executiv al Microsoft Steve Ballmer a urmat firesc. Si atitudinea „stim noi mai bine ce-i bun pentru tine“. Si repetarea insistenta a calitatii principale - subtirimea si ocolirea abila a unor amanunte tehnice.

Stiti, omul nu intelege nimic, chiar daca se numeste Ion sau Steve sau Bill. Nu intelege ca in viata creezi opere minunate 50 de ani, dar sclipesti cu adevarat o singura data, poate de doua ori. Poti picta o mie de tablouri grozave, iti va iesi o singura Gioconda. Poti scrie o mie de romane, dar numai „Pe aripile vantului“ sau „De veghe in lanul de secara“ sau „Cu sange rece“ vor ocupa podiumul.

Dupa un iPod sclipitor, Jobs a ales acum sa se concentreze pe aspecte nerelevante, folositoare numai aparent: subtirimea nu este cel mai fezabil argument intr-o lume care mai are alte doua dimensiuni si unde interconectibilitatea, lejeritatea si rezistenta sunt de baza. Asa ca poate ar fi fost de preferat cativa milimetri in plus, care sa aduca un plus de dotari tehnice adecvate vremurilor.

Sau poate, cine stie, Steve Jobs si reactia publicului si vanzarile ma vor contrazice si vor face din acest text cea mai subtire scriere a mea.