Daca privim putin inapoi in istoria informaticii nu e greu sa observam un sablon al schimbarilor de generatie. Intotdeauna suprematia unei platforme puternice a fost daramata de platforme mai slabe. Pare paradoxal la prima vedere, dar iata: cand au aparut "minicalculatoarele" (e vorba de computere considerate mici la vremea respectiva), producatorii de mainframes in frunte cu IBM le-au luat in ras. Ce poti face util cu niste computere atat de anemice? Si totusi, minicomputerele s-au impus in anii '70, pentru ca desi erau mai putin capabile, costau mult mai putin. Acest fapt a deschis piata computerelor pentru o gama larga de clienti (companii, desigur) care nici n-au indraznit sa viseze ca vor avea propriul lor computer. Mai slab, dar al lor. Raspandirea a atras dupa sine valul inovatiilor si curand s-a dovedit ca mai putin poate sa insemne mai mult: fiind relativ ieftine, companiile isi puteau permite sa plaseze minicomputere in zona operationala si au putut sa-si doteze functionarii cu terminale conectate direct la computer. Au aparut astfel aplicatii diverse si, mai ales, interactive.

Nu dupa multa vreme au aparut microcomputerele (acum aceasta categorie desemneaza aproape exclusiv computerele bazate pe procesoare pe opt biti) si apoi PC-urile. Am trait aceasta epoca si ma numar printre cei care, asezati la pupitrul de comanda al unui PDP-11 (ma rog, o clona de fapt), au ras de toata gama micro. Ce poti face cu jucariile astea, care n-au nici macar un sistem de operare serios? S-a vadit foarte curand ca foarte multe. Fiind mici si ieftine, le puteai pune pe birourile functionarilor, le puteai interconecta cu minicomputere si chiar mainframes, apoi s-au legat intre ele si-au format retele locale care erau capabile chiar sa preia aplicatii rulate pana atunci de computerele din "grupa mare". PC-urile au dominat lumea computerelor pentru aproape doua decenii. Daca aplicam sablonul, ar trebui sa ne asteptam ca ele sa fie detronate de niste computere mici si slabe, pe care le vom considera de-a dreptul neserioase din perspectiva procesorului multicore si a discului de 500 GB cu care ne rasfatam acum.

Si iata-le, sunt aici: netbooks, smartphones, tablete. Insist sa cred ca startul a fost dat de "laptop-ul de 100 de dolari", cel luat in ras pentru capacitatile sale reduse. Insa alti producatori au prins din zbor ideea si au inceput la randul lor sa produca "computere slabe", pe ideea ca oricum puterea de procesare va fi preluata de internet. Inca si mai slabe sunt telefoanele inteligente, iar ironiile cu care a fost primit iPad ne sunt inca proaspete in memorie. Iata cum "n-are multitasking" aplicat iPad-ului rimeaza perfect cu acelasi "n-are multitasking" aplicat primelor PC-uri din perspectiva sofisticatelor sisteme de time-sharing ale minicomputerelor. Ramasese doar problema unui nume unificator, dar de curand a inceput sa faca valuri un termen care macar in vremea tranzitiei este potrivit: "computere foarte personale".

Insa mai importante decat numele sunt cifrele. Jean-Louis Gassée - unul dintre cei mai importanti executivi de la Apple in anii '80 si apoi fondator al companiei care a creat sistemul BeOS - noteaza intr-o postare recenta pe blogul sau ca HP, cel mai mare producator de PC-uri, realizeaza de fapt foarte putini bani din PC-uri, profitul operational pe ultimul trimestru fiind de o jumatate de miliard, in vreme ce Apple realizeaza de sase ori mai mult din iPhone. Esenta observatiei este ca aceste computere foarte personale se afla la inceputul cresterii, iar PC-ul este produsul matur care se apropie de platou. Concluzia lui Gassée este ca "centrul gravitatiei financiare in lumea informatica s-a schimbat", adica banii se indreapta preponderent spre piata telefoanelor inteligente in detrimentul PC-urilor. La o concluzie apropiata ajunge si Om Malik analizand impactul foarte mic asupra bursei pe care l-a avut lansarea de catre Intel a noii familii de procesoare Atom Z6xx. Cu toate ca aceste procesoare sunt destinate dispozitivelor mobile, piata este dominata de procesoare ARM care, desi sunt mai slabe decat noile Atom, consuma mai putin.

Insa aspectul cel mai interesant in evolutiile viitoare il reprezinta libertatea in domeniul soft-urilor pentru aceste computere foarte personale. In vreme ce toate sistemele de operare pentru PC-uri poarta povara "mostenirii istorice" (compatibilitatea cu o lunga serie de inaintasi), in lumea telefoanelor inteligente si a tabletelor totul e permis. Inovatia n-are piedici.