Au existat revolutii sexuale in Romania? Au existat schimbari radicale de comportament erotic in reprezentarile publice, ceva asemanator cu miscarile hippie si alte forme de dezinhibare cu ceva coloratura de stanga din vest? E si asta un subiect. Mi-a venit in cap citind tulburatorul roman al lui Philip Roth, "Animal pe moarte".

Povestea unui Casanova, ar spune cineva grabit, dupa ce ar parcurge scurta poveste a lui Philip Roth. Nici vorba. Este istoria unui profesor dintr-un campus american, casatorit si cu un copil, care ia decizia sa profite din plin de schimbarea radicala a tinerilor din anii ‘60-’70, revolta nu doar ideologica, ci si revolutionare a spatiului intim, a viziunii asupra cuplului. In explicatia personajului - o voce altfel extrem de dura, cinica, fara urma de romantism pagubos sau de deprimare narcisista -, lucrurile stau mult mai simplu: avea de ales intre a-si insela sotia in dulcele stil clasic sau a se elibera de casatorie si a profita de eliberarea sexuala a studentelor (cu o singura regula: niciodata in timpul semestrului).

Fascinanta nu e atat istoria de dragoste din "Animal pe moarte", cat povestea schimbarii comportamentului erotic de la o generatie la alta. Un tip de vreo 40 de ani asista uimit la dezinhibarea completa a studentelor si studentilor sai. Si participa fericit la acest dans bahic de campus, inlaturand cu intelepciune hedonistica orice forma de ideologie. Sa fim intelesi, nu vorbim aici despre o evolutie organica a comportamentului sexual. Este exclusiv vorba despre o anumita imagine publica a individului, in varianta sa erotica. Inca o precizare: este aici povestea unei schimbari intr-un mediu academic aparte, cel american; evident, lucrurile stau altfel in Franta, de exemplu, care poate numara destule revolutii in perceptia sexului in societate, de multe secole incoace.

Ajungem la intrebarea de la inceput. A avut Romania astfel de schimbari majore in perceptia asupra sexului? Nu ma aventurez in secolul al XIX-lea, dar, in perioada interbelica, sigur a existat o oarecare eliberare, odata cu dezvoltarea perceptiei culturale urbane. Romanele interbelice romanesti contin scene curajoase, teoretizari relaxate ale conduitei erotice. De cealalta parte, ne amintim de patania avangardistului Geo Bogza care, pentru un volum cu imagini poetico-sexuale foarte "hard", a facut ceva puscarie.

Dupa razboi, imaginea publica a sexului a fost stearsa complet. Comunismul a obscurizat viata intima a tovarasilor. Asta in vreme ce eliberarea sexuala avea in vest forme ideologice de stanga. Imi amintesc ca am citit o marturie amuzanta a unei mari traducatoare, Antoaneta Ralian, care povestea ca, in anii ‘50, avea misiunea nu doar de a transpune in romaneste carti straine, ci si de a curata de scene de sex indraznete respectivele povesti. Traditia "pudorii comuniste" a continuat - e de ajuns sa ne uitam la un intreg limbaj al eufemismelor atunci cind se vorbeste despre sex. Romanele romanesti din anii ‘60, ‘70, ‘80 (Breban, Buzura et comp.) nu au decat foarte putine pasaje erotice "curajoase". Iar duritatea sau indrazneala unora dintre ele nu vine neaparat dintr-o dorinta reformatoare a sexului in societate. In orice caz, literatura interbelica era mult mai inventiva la acest capitol. Poate Breban sa aiba un oarecare cuvant de spus cu scene din "Bunavestire" sau "Don Juan", in care erotismul sa cunoasca o oarecare expresie libera, interesanta, socanta.

Veti spune: ce l-a apucat pe asta sa discute pasajele erotice, la ce sunt ele bune? Ce influenta pot avea paginile fara perdea asupra inaltei culturi? Ei bine, cred ca astfel de texte masoara si forta libertatii artistului si mai cred ca in anii ‘60-’70 un astfel de curaj ar fi fost util, in conditiile in care un teribil conservatorism dictatorial domina paturile conjugale si cabinetele ginecologice (avortul interzis, metode mizere de contraceptie).

In Romania nu a existat o miscare de eliberare sexuala la vedere. Abia in anii ‘90 am inceput sa luam de-a gata libertatile altora. E chiar comic sa vezi ca in perioada amintita romanul a descoperit furibund si eliberarea sexuala, si eliberarea religioasa (doua forme sufocate de regimul comunist). Sexul a izbucnit firesc, direct ca metoda de vanzare: publicitatea, muzica, televiziunea l-au folosit din plin. Discutiile despre intimitatile cuplului ("Din dragoste", multe emisiuni de pe postul Acasa etc.) au explodat intr-o forma aparent libera, dar extrem de conservatoare in modul de a vedea lucrurile. Asa se face ca avem, de exemplu, o societate destul de permisiva cu discutii, texte, filme indraznete. Dar, de cealalta parte, avem mult primitivism in interiorul cuplului, un discurs sexist puternic, o slaba evolutie a femeii in scena publica. Cam asta se intampla cand ai dezinhibare in ce priveste discutiile despre sex, fara sa fi luptat pentru emancipare.

Asa se face ca fiecare companie de cablu furnizeaza pentru sume modice programe pornografice la indemana fiecarui cetatean. Si in felul acesta credem ca nimic nu ne mai poate soca. Numai ca pornografia poate distra, dar nu poate emancipa. Poate obisnui ochiul cu practici sexuale la care bunicii nostri s-ar fi gandit mai greu, dar nu le poate deschide mintea indivizilor in ce priveste complexitatea cuplului, ca aparenta sociala si ca "celula de baza" erotica.

Cum spune Roth, pornografia e o forma decazuta de arta care are totusi un efect de anestezie, de impresie de libertate, de impresie de libertinaj pana la urma. Pornografia a intrat firesc in viata cotidiana a romanului. Fara ca acesta sa pretinda macar ca doreste sex, nu razboi. O fi bine, o fi rau?