Dar au oamenii dreptate sa fie atat de nemultumiti de performantele economice ale presedintelui Bush? Nu chiar. Avem, intr-adevar, o economie intr-o stare jalnica, lucru de care George W. Bush pare teribil de putin constient. Numai ca aceasta nu e totuna cu a spune ca starea proasta a economiei i se datoreaza lui Bush.

Pe de alta parte, exista o anume indreptatire in atitudinea publicului. Si alti politicieni, pe langa Bush, impart vina pentru situatia in care ne aflam - si cei mai multi dintre ei sunt republicani.

Sa fie clar de la bun inceput: nu-i bagati in seama pe cei care incearca sa gaseasca justificari ale starii economiei din timpul administratiei Bush. Incepand cu 2001, conditiile economice au alternat de la “asa si asa” la “mai rau nu se poate”: o recesiune, urmata de una dintre cele mai firave expansiuni de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si urmata de o noua prabusire a pietei muncii, care inca nu e oficial o recesiune, desi toti o simtim ca atare.  

In ansamblu, Bush se poate considera norocos daca reuseste sa-si incheie mandatul cu o crestere cu 5 milioane a numarului de locuri de munca, destul de putin fata de cuantumul necesar pentru a tine pasul cu cresterea populatiei. Pentru comparatie, Bill Clinton a condus o economie care a crescut cu 22 de milioane numarul locurilor de munca. Ce are de zis Bush cu privire la acest record trist? “Cred ca atunci cand oamenii vor privi inapoi la aceasta perioada din istoria noastra economica, vor recunoaste ca reducerile de taxe au functionat.” Habarnist pana la capat.

Totusi, si economistilor liberali le e greu sa argumenteze ca habarnismul lui Bush a stat la baza slabelor sale performante economice. Reducerile de taxe n-au functionat deloc, dar nu ele i-au dezumflat panzele lui Bush.

Mare parte a dezbaterii publice cu privire la sistemul de sanatate se concentreaza pe problemele celor fara asigurare medicala sau ale celor cu o asigurare medicala prea mica. Dar primele de asigurare sunt si ele un cost semnificativ de business: producatorii auto dau mai multi bani pentru asigurarile medicale decat dau pe otel. Unul dintre motoarele prea putin scoase in fata ale boom-ului din era Clinton, spun eu, a fost felul in care costul ingrijirilor de sanatate a scazut intre 1993 si 2000. Pentru o vreme, politicile inteligente de preventie au prabusit costurile asigurarilor de sanatate, incurajand companiile sa-si creasca personalul. Dar aceste asigurari au luat-o in sus din nou dupa 2000, punand o povara imensa asupra afacerilor. Eu zic ca putem pune pariu ca asta a jucat un rol important in slabirea ritmului de creare a noi locuri de munca.

Cat despre pretul materiilor prime, cele de baza au ramas la minime istorice in timpul mandatelor lui Bill Clinton. De atunci, insa, preturile la energie si alimente au explodat, reducand circa 5% din venitul real al unei familii americane si crescand costurile in intreaga economie.

O mare parte din aceste necazuri ar fi putut fi evitate. Daca tentativa lui Bill Clinton de a reforma sistemul de asistenta medicala ar fi avut succes, economia americana s-ar fi gasit astazi intr-o forma cu mult mai buna. Dar tentativa a esuat si sa ne amintim si de ce. Da, administratia Clinton n-a fost in stare sa-si aplice corect politica. Dar republicanii au fost cei care in Congres au blocat reforma, cand Newt Gingrich - fostul presedinte republican al Camerei Reprezentantilor - isi urmarea strategia de “coagulare” al carei scop era “sa-i coaguleze pe toti departe” de Clinton.

Cat despre preturile ridicate la alimente si combustibili, ele sunt in principal rezultatul cererii crescute venite din partea Chinei si a altor economii emergente. Dar preturile la petrol n-ar fi atat de mari daca Statele Unite nu ar fi fost atat de vulnerabile la cresterea lor, daca ar fi luat masuri pentru a limita consumul de petrol al americanilor.Bush are o parte din vina aici, si nu doar pentru distructiva promovare a etanolului ca raspuns la problemele noastre energetice. Dupa 11 septembrie, el putea sa impuna accize mai mari pentru combustibili, ca masura de securitate nationala, dar se pare ca aceasta idee nu i-a trecut prin cap. Totusi, atat in energie, cat si in asistenta medicala, cele mai mari oportunitati ratate au fost in urma cu 15 ani, cand Gingrich si alti republicani conservatori din Congres, ajutati de democratii cu legaturi in zona industriilor energofage, au blocat masurile de conservare.

Prin urmare, aceasta e concluzia: lui Bush i se poate imputa intr-o oarecare masura slaba performanta a economiei in timpul mandatelor sale, dar mare parte din vina cade in sarcina altora, care au sabotat sansele de reforma. Dupa cat se pare, totusi, mare parte - desi nu toti - dintre cei responsabili pentru actualele noastre probleme economice au fost republicani.

Si tineti minte ca John McCain s-a straduit din rasputeri sa-si afirme sprijinul pentru canonul economic republican. Asa ca el nu va avea niciun motiv sa se planga daca, dupa cum pare probabil, din cauza economiei o sa piarda alegerile.