Sunt de acord. Dar problema nationalizarilor suporta trei observatii. Prima: unele dintre marile banci sunt periculos de aproape de prapastie - de fapt ar fi cazut deja pana acum daca investitorii nu s-ar fi asteptat ca guvernul sa le salveze in caz de nevoie.

 

A doua: bancile trebuie salvate. Prabusirea Lehman Brothers aproape ca a distrus sistemul financiar global si nu putem risca sa lasam institutii mult mai mari, ca Citigroup sau Bank of America, sa faca implozie.

A treia: desi bancile trebuie sa fie salvate, guvernul nu-si permite - nici fiscal si nici politic - sa faca asemenea cadouri uriase actionarilor bancilor.

 

Sa fim exacti. Exista o probabilitate rezonabila - nu o certitudine - ca Citi si Bank of America vor pierde, impreuna, sute de miliarde de dolari in urmatorii cativa ani. Iar capitalul lor, excedentul de active in raport cu pasivele, nu este indeajuns de mare ca sa poata acoperi aceste potentiale pierderi.

 

Probabil ca singurul motiv pentru care bancile nu s-au prabusit inca este ca guvernul actioneaza ca o plasa de siguranta, garantandu-le implicit obligatiile. Dar de fapt sunt niste banci zombi, incapabile sa furnizeze economiei creditele de care aceasta are nevoie.

 

Ca sa puna capat unei astfel de situatii, bancile au nevoie de mai mult capital. Dar ele nu mai pot aduna bani de la investitori privati. Asa ca guvernul trebuie sa le ofere fondurile necesare. Si aici e problema: fondurile de care bancile au nevoie ca sa revina pe deplin la viata depasesc cu mult valoarea lor actuala. Citi si Bank of America au o valoarea de piata totala de sub 30 de miliarde de dolari si chiar si acea valoare este in mare parte - daca nu chiar intrutotul - bazata pe speranta ca actionarii vor prinde macar o feliuta din fondurile guvernamentale. Si daca e vorba sa dea banii, atunci guvernul ar trebui sa primeasca in schimb proprietatea asupra bancilor.

 

Totusi, nationalizarea nu e contrara spiritului american? Nu, e la fel de americana ca placinta cu mere. In ultima vreme, Fondul de garantare a depozitelor bancare (Federal Deposit Insurance Corp. - FDIC) a preluat banci pe care le considera insolvabile intr-un ritm de doua pe saptamana. Cand FDIC preia o banca, preia controlul asupra activelor neperformante ale bancilor, plateste o parte din datorii si apoi revinde institutia curatata de probleme investitorilor privati. Exact asta vor sa se intample partizanii nationalizarii temporare, nu doar cu bancile mici pe care le preia FDIC, ci si cu bancile mari, la fel de insolvabile.

 

Adevarata intrebare este de ce administratia Obama tot vine cu propuneri care par o alternativa la nationalizare, dar care se intampla sa implice cadouri grase pentru actionarii bancilor. Spre exemplu, administratia a avansat prima data ideea de a oferi bancilor garantii impotriva pierderilor rezultate din activele cu probleme. Asa ceva ar fi fost o mare realizare pentru actionarii bancilor, dar nu si pentru noi, restul: oricum ar fi, ei castiga si noi pierdem.

 

Acum, administratia vorbeste despre un “parteneriat public-privat” care sa achizitioneze activele cu probleme de la banci, iar guvernul sa imprumute bani investitorilor privati pentru acest scop. Aceasta le-ar oferi investitorilor un pariu castigator in orice scenariu: daca activele isi cresc valoarea, investitorii castiga; daca se prabusesc substantial, investitorii pleaca si lasa guvernul sa stranga mizeria. Inca o data, oricum ar fi, ei castiga si noi pierdem.

 

Dar de ce sa nu luam taurul de coarne si sa nationalizam? Ganditi-va, cu cat traim mai mult alaturi de bancile zombi, cu atat mai dificil ne va fi sa punem capat crizei economice.

 

Cum ar trebui sa se petreaca nationalizarea? Tot ce are de facut administratia este sa-si ia in serios propria propunere de a trece bancile prin testul de rezistenta la soc (stress test) si sa nu ascunda rezultatele atunci cand o banca pica testul si preluarea ei devine necesara. Da, intreaga poveste ar avea un aer melodramatic, pentru ca un guvern care a sprijinit bancile luni de zile ajunge sa se declare socat de situatia dezastruoasa din registrele contabile ale acestora. Dar nu-i sfarsitul lumii.

 

Si inca o data, scopul nu este ca guvernul sa aiba in proprietate bancile pentru o perioada lunga: ca si bancile mici pe care FDIC le preia in fiecare saptamana, marile banci trebuie returnate controlului privat cat de curand posibil. Blogul financiar Calculated Risk sugereaza ca in loc sa numim acest proces nationalizare ar trebui sa-l numim “preprivatizare”.

 

Administratia Obama, spune Robert Gibbs, purtator de cuvant al Casei Albe, crede ca “un sistem bancar care sa aiba actionariat majoritar privat este cea mai buna cale”. Si noi toti credem la fel. Dar ce avem noi acum nu e o intreprindere privata, este un “socialism al lamailor1”: bancile cu probleme se aleg cu avantajele, contribuabilii preiau riscurile, ceea ce perpetueaza sistemul bancilor zombi, blocand revirimentul economic.

 

Ce vrem noi e un sistem in care bancile sa-si asume si castigurile, si pierderile. Iar drumul spre acel sistem trece prin nationalizare.

 

1. “Lamai” - termen care desemneaza o masina ale carei defecte nu se vad decat dupa ce cumparatorul incepe s-o foloseasca; prin extensie, un produs sau un sector economic aparent sanatos, dar grevat de probleme ascunse.