La prima intalnire si-a provocat studentii sa descopere minciuna ascunsa in fiecare din cursurile sale. Initial neadevarurile erau suficient de evidente incat identificarea lor sa fie distractiva si usoara, generand momentul funny al zilei. Pe masura ce timpul a trecut, minciuna zilnica devenea tot mai adanc ingropata in fraze, solicitand tot mai intens atentia studentilor; multi nu mai reuseau sa isi dea seama, sa identifice ce era gresit, iar castigatorul trebuia sa beneficieze nu numai de atentie, ci si de istetime, de sclipire. Pana in ziua in care nimeni nu a mai sclipit si nu a sarit sa demaste minciuna zilei.

A fost un moment surprinzator pentru toti studentii, salutat de clasa, la sfarsitul orelor, cu o tacere stinghera. Profesorul a jubilat: “...notitele voastre contin un neadevar, discutati, incercati sa-l descoperiti pana saptamana viitoare”. Studentii au incercat, iar la urmatoarea intalnire au tot prezentat variante, fiecare dovedindu-se gresita. Cu zece minute inainte de final profesorul i-a intrebat: “Va amintiti ce v-am spus prima oara, cum ca fiecare lectie o sa contina o minciuna?”.

Nerabdatori, studentii au incuviintat.

“Ei bine, aceea a fost o minciuna”, a suras profesorul. “Dar ma bucur ca ati studiat lectia aceasta atat de bine, o sa va foloseasca”, a continuat el.

Credeti sau nu, mi-am amintit de istorioara asta in autobuz saptamana trecuta: era vorba de imaginea unui camion care hurduca lent pe desfundata sosea a Oltenitei, inecat in praf si fum de gaze arse, in fata unui sir resemnat de masini care nu il puteau depasi, camion in care dansau, pe o muzica tipuita, cateva agente electorale semidezbracate ale unuia din candidatii la primarie. Scena de film idiot-suprarealist? Nu, realitate. Mai departe, pe bulevardul Brancoveanu: oamenii de acolo au beneficiat pana in primavara anului 2008 de un soi de spatii verzi, neamenajate, dar bune pentru copii si catei si batrani. Cineva le-a transformat in niste gropi enorme, adanci, pline de praf si gunoaie. Acum treci si vezi numai capete de copii si batrani, aflati in gropile acelea mari, la mai bine de un metru sub nivelul solului, iar pe catei numai ii auzi - oamenii si-au pastrat obiceiul de a-si plimba animalele si copiii ies in continuare la joaca pe fundul sapaturilor acelora enorme.

M-am gandit, filozof intr-o lume tipuita, ca multi dintre oamenii aceia care zaceau in masini in spatele camionului sau care isi plimbau cateii pe fundul gropilor au “trecut” la o sumedenie de materii - pluripartitism, consumism, romanism, orice alt “ism”, numai minciuna zilnica n-au invatat sa o deosebeasca. N-au invatat sau poate ca n-au avut timp, n-au fost obisnuiti sau poate si-au acceptat rolul de pacaliti. Minciuna zilnica pe care nu ne-o ofera, din pacate, un singur batran si intelept profesor, dar care, identificata, ne-ar putea ajuta sa trecem mai usor peste multe neajunsuri.

Minciuna zilnica care este oferita cetatenilor din Myanmar, muritori in numele unei mandrii stupide si minciuna zilnica pe care si-o ofera comunitatea internationala care a ingaduit si ingaduie existenta unor regimuri iresponsabile. Comunitate internationala altfel degraba saritoare in apararea altor natii care au avut norocul sau poate ghinionul sa se nasca cu un subsol bogat.

Mancarea: anul agricol 2008 ar trebui sa fie unul din cele mai faste nu numai pentru romani, ci pentru intreaga lume. Recolta de orez, de exemplu, este calculata la 666 de milioane de tone, un top of the tops, cu trei procente mai mult decat oricare alta recolta obtinuta. Dar imediat au aparut statistici innobilate cu nume de organisme oficiale care au calculat ca fiecare pamantean va consuma cate 300 de grame de orez in plus, pe langa cele 57 de kilograme obisnuite si, drept urmare, sporul de productie nu foloseste la nimic, ba o sa fie si mai rau. Totusi, 300 de grame la 57 de kilograme, nu-i ridicol de putin? Dar, desigur, ignoram, asta nu conteaza, si foametea mondiala si preturi in urcare si bla bla...

Am vorbit de minciuna pentru usurinta urmaririi textului, dar ma gandesc la separarea binelui, a interesului propriu, de rau. Si pentru asta nu trebuie decat calm, ratiune, stabilirea unor tinte clare, responsabilitate (chestii esentiale intr-un Bucuresti marcat de electoral).

Si un alt adevar: nu trebuie sa ne grabim. Spre finele anilor ‘70 americanii au impus (cu reactii consistente din partea companiilor obligate la investitii considerabile) eliminarea plumbului din benzina. In trei decenii nivelul plumbului din sangele copiilor a scazut de zece ori, iar cercetatorii au stabilit o legatura indubitabila intre nivelul de plumb din sange si rata criminalitatii. Din 1992 si pana in 2002 rata criminalitatii din SUA a scazut cu 34 de procente, scaderea expunerii la plumb fiind responsabila pentru mai bine de jumatate din aceasta (au mai contribuit legalizarea avorturilor, dar si alte masuri economice si sociale).

Cum ar fi Bucurestiul daca un numar dintre soferi ar sta sa se gandeasca ca isi servesc o minciuna cand cred ca se deplaseaza mai repede cu masina, iar un alt mijloc de deplasare i-ar ajuta sa petreaca mai mult timp cu familia sau cu prietenii, in locul osandei zilnice de a se tari in spatele unui camion in care joaca niste tipe semidezbracate?