Tabelul respectiv a evidentiat in ce universuri diferite atat moral cat si intelectual traiesc democratii si republicanii. Pe de o parte, democratii promit cu totii retragerea din Irak si ofera politici progresiste solide cu privire la taxe, sistemul sanitar si la mediu. E de inteles: publicul uraste razboiul, iar opinia publica pare sa se indrepte catre o directie progresista.

Ce pare mai greu de inteles este ce se intampla de cealalta parte - proportia in care aproape toti republicanii au ales sa se alinieze la politicile nepopulare ale unui presedinte nepopular. Si nu vorbesc aici doar despre entuziasmul lor continuu cu privire la razboiul din Irak. Candidatii republicani sustin in aceeasi masura politicile economice ale administratiei Bush.

De ce ar sustine politicienii Bush-onomia? La urma urmei, publicul e destul de nemultumit de starea economiei, pe buna dreptate. „Boom-ul Bush“, atat cat a fost, i-a ocolit pe cei mai multi dintre americani - venitul mediu pe familie, ajustat cu rata inflatiei, a stagnat in mandatul lui Bush, la fel ca si castigul real al unui angajat obisnuit. Intre timp, insecuritatea sociala a crescut, cu din ce in ce mai putini americani care beneficiaza de asigurari de sanatate din partea angajatorilor...

Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

Paul R. Krugman este comentator la The New York Times si profesor de economie si relatii internationale la Universitatea Princeton.