S-ar putea ca jocurile pe computer sa va para un subiect frivol, potrivit mai degraba unei reviste pentru copii si adolescenti decat uneia de business. Si totusi, industria jocurilor este o afacere uriasa. Doar in luna februarie a acestui an s-au inregistrat in acest domeniu vanzari de 1,47 miliarde de dolari, cu 10% mai mult decat in februarie anul trecut si, totodata, un maxim istoric. Nici producatorii de console de jocuri n-au iesit rau, totalul vanzarilor de PS3 (de la Sony), Xbox (Microsoft) si Wii (Nintendo) ajungand la 1,42 milioane de unitati. Dar mai exista si o alta perspectiva din care industria jocurilor este interesanta: cea tehnologica. Nu de putine ori, jocurile au adus solutii inovatoare in materie de hardware sau de software si merita sa ne amintim ca sistemul de operare Unix s-a nascut din dorinta inventatorului sau, Ken Thompson, de a transpune pe un computer PDP-7 un joc numit “Space Travel”, pe care l-a scris initial pe un mainframe. In fine, nu trebuie sa uitam ca jocurile tot mai performante reprezinta un impuls important pentru vanzarile de echipamente de ultima generatie - e suficient sa constatati ca un computer care va satisface pe deplin pentru munca de birou este absolut inacceptabil pentru fiul dumneavoastra pasionat de jocuri.

 

Insa ceea ce se intampla zilele acestea in lumea jocurilor este extrem de spectaculos si nu putini sunt cei care nu se sfiesc sa foloseasca cuvantul “revolutie”. La conferinta dezvoltatorilor de jocuri care s-a desfasurat zilele trecute, o companie putin cunoscuta pana acum, numita OnLive, a prezentat o tehnologie care ameninta sa schimbe complet fata industriei de jocuri si chiar sa aiba impact in toata industria IT. Foarte pe scurt, conceptul s-ar putea enunta ca “jocurile ca serviciu online”, iar in spatele sau sta o metoda extrem de eficienta de compresie a datelor video la care cei de la OnLive au lucrat in cel mai mare secret vreme de sapte ani. Asadar, jocurile vor fi rulate de un conglomerat de servere - un “nor de calcul” - iar utilizatorul va primi prin internet pe computerul propriu doar informatia video. Singura piesa software care trebuie instalata este un program care sa o decomprime si sa o afiseze pe ecran. Mai mult, se poate folosi si un televizor (eventual HD), caz in care e nevoie de un adaptor (o micro-consola) de marimea unui pachet de tigari, care se leaga la internet si la periferia caracteristica jocurilor. Este adevarat ca se impune o conexiune buna (1,5 Mbps pentru rezolutie standard sau 5 Mbps pentru HD) dar, in rest, nu exista nicio alta pretentie legata de performantele perifericului jucatorului. Practic, orice computer bazat pe un procesor Intel si dotat cu Windows sau MacOS este suficient - o veste cat se poate de proasta pentru furnizorii de hardware.

 

Testele jurnalistilor de la ZDNet au constatat ca latenta este de ordinul milisecundelor, iar experienta jucatorului nu difera cu nimic de cea in sistem clasic, cu jocul instalat pe propriul sistem. Insa posibilitatile care se deschid sunt mult mai largi, mai cu seama prin caracteristicile specifice retelelor de socializare pe care acest model le faciliteaza. Nu doar ca jocurile multiplayer merg excelent, dar exista o serie de facilitati de socializare extrem de interesante, incepand cu sansa de a vedea pe viu cum joaca “maestrii” si posibilitatea de a prezenta prietenilor secvente inregistrate ale propriilor evolutii (serverele memoreaza mereu ultimele 15 secunde ale actiuni). Mai mult, se pot organiza cu usurinta concursuri si turnee.

 

OnLive nu si-a dezvaluit inca modelul de business, dar se pare ca serviciul va functiona pe baza de abonament, cu o taxa fixa pentru accesul in sistem si una variabila in functie de activitate. Foarte probabil va exista posibilitatea ca utilizatorii sa poata sa incerce jocurile si sa le “cumpere” (adica sa le poata juca oricand si oricat fara sa mai plateasca nimic in plus). OnLive a incheiat deja contracte cu 10 producatori de jocuri, printre care Electronic Arts, Ubisoft si Warner Bros, care sunt incantati mai cu seama de eliminarea pirateriei si reducerea costurilor de distributie. Mai putin incantati sunt Sony, Microsoft si Nintendo.

 

Modelul propus de OnLive poate bulversa industria jocurilor, dar ecourile sunt chiar mai largi. Daca jocurile - care sunt foarte intens computationale - se preteaza la “cloud computing”, inseamna ca distributia de video si televiziune sau rularea programelor de birotica sunt floare la ureche.