Ar putea cineva sa gaseasca o mai buna descriere a politicii energetice a presedintelui?

Bush e pe punctul de a mai irosi o criza - cea a dependentei energetice. America este in valtoarea celei mai mari crize a energiei din ultimii ani si care credeti ca e marea decizie pe care a luat-o Decidentul nostru? Sunet de tobe, pam-pam: Decidentul nostru a decis sa ridice interdictiile asupra forarilor de petrol si gaze naturale de-a lungul coastelor – desi stie ca acesta e un gest fara nicio urmare, pentru ca un moratoriu impus de Congres in 1981 ramane inca in vigoare.

Economistul Paul Romer mi-a spus la un moment dat ca “o criza este un lucru pe care e pacat sa-l irosesti”. Presedintele Bush e deja foarte aproape de a ramane in memoria noastra ca liderul care a irosit nu una, ci doua crize: 9/11 si 4/11. Pretul mediu al benzinei din SUA era la jumatatea acestei luni de 4,11 dolari pentru un galon. Dupa 11 septembrie, Bush avea sansa sa adune natiunea pentru un proiect maret concentrat pe reducerea dependentei noastre de petrol. In loc de asta, el ne-a trimis la cumparaturi. Dupa ce benzina a ajuns la 4,11 dolari, el avea sansa sa ne adune pe toti pentru un proiect maret concentrat pe obtinerea de energie verde. In loc de asta, el ne-a trimis sa facem foraje.

Ce nu intelege echipa Bush? Nu avem “o problema cu pretul benzinei”. Avem o problema de dependenta. Suntem dependenti de mizerabilii combustibili fosili si aceasta dependenta aduce cu ea o serie de tendinte toxice care ne fac rau noua si lumii in diverse feluri. Ele intensifica incalzirea globala, creeaza o cerere uriasa pentru petrol si gaze, ne slabesc moneda pentru ca sume impresionante de dolari sunt exportate pentru a plati importurile de petrol, extind “saracia energetica” din Africa, distrug plantele si animalele intr-un ritm record si le sufla in panze petro-dictatorilor din Iran, Rusia si Venezuela.

Cand o persoana e dependenta de cocaina, problema ei nu e ca pretul cocainei creste. Problema ei e ce se petrece cu corpul ei din cauza acestei dependente. Remediul nu este un pret mai mic la cocaina, care doar ar perpetua dependenta si toate problemele pe care aceasta le creeaza. Remediul este suprimarea acestei dependente. La fel si pentru noi. Remediul pentru noi nu este o benzina mai ieftina, ci un sistem energetic mai curat. Si cheia pentru a ajunge la asa ceva este sa mentinem pretul benzinei si al carbunelui – cocaina noastra - cat mai sus, nu cat mai jos, astfel incat consumatorii sa fie nevoiti sa lupte cu dependenta de acesti combustibili murdari si sa faca pasi pentru crearea de alternative mai curate.

Inteleg de ce consumatorii cred ca avem o problema a pretului benzinei – pentru ca sunt imediat afectati de preturile marite de la pompa si acesta este locul in care cei mai multi dintre oameni intra in contact cu sistemul nostru energetic. Ei tind sa nu vada imaginea in ansamblu. Dar de-asta trebuie sa ai un presedinte: ca sa explice aceste lucruri si sa ofere un raspuns.

Din nefericire, noi avem un presedinte si un vicepresedinte ce neaga ca schimbarea climei ne afecteaza mediul, refuza sa vada legaturile dintre dolarii pe care noi ii trimitem in exterior si resurgenta petro-dictatorilor. Un presedinte si un vicepresedinte carora nu le pasa de pierderea biodiversitatii si care par sa nu fie deranjati de prabusirea abrupta a dolarului, in parte si din cauza banilor pe care-i dam pentru importurile noastre de petrol. Asa ca ei au ales sa numeasca aceasta “o criza a pretului benzinei”, in loc s-o recunoasca drept dependenta-care-ne-face-foarte-mult-rau-noua-ca-natiune. Daca vreti sa vedeti cam cum ar arata o strategie alternativa, cititi discursul lui Al Gore de la 17 iulie din fata Aliantei pentru Protectia Climei. Gore, care este presedintele Aliantei, a cerut un plan pe zece ani – acelasi interval pe care John F. Kennedy l-a cerut pentru a ne duce pe Luna - ca sa indrepte toata tara spre “surse de energie regenerabila, cu adevarat verde, fara emisii de carbon” ca sa ne alimentam casele, fabricile si mijloacele de transport.

Gore a propus imbunatatirea radicala a retelei electrice nationale si eficienta energetica, concomitent cu investitii masive in energie curata solara, eoliana si tehnologii de ardere a carbunelui ce retin emisiile de carbon si despre care stim ca pot functiona, numai sa vrem sa le abordam. Ca sa facem aceasta schimbare, el a cerut taxarea emisiilor de carbon si compensarea lor prin reducerea impozitelor pe salarii: “Sa taxam ce ardem, nu ce castigam”, a spus el.

Chiar daca sunteti sau nu de acord cu planul lui Gore, cel putin el are un plan ce abordeaza problema reala cu care ne confruntam – o problema energetica/de mediu/ geopolitica cu multe aspecte si intinsa pe intervalul mai multor generatii.

Acest moment - galonul la 4,11 dolari - reprezinta ultima sansa a lui Bush sa lase o mostenire. Ma uimeste cat de inadecvat a fost raspunsul lui. Ordonand pur si simplu natiunii sa foreze pur si simplu dupa petrol, el a subestimat profund provocarile carora trebuie sa le facem fata, a interpretat gresit gama de solutii ce sunt necesare, a subapreciat dorinta americanilor de a se sacrifica pentru o cauza buna daca li se prezinta un plan realist si a ignorat maretia pe care ar avea-o tara noastra daca am conduce lumea spre energie curata.