Luati o foaie alba si faceti in mijlocul ei un punct. Sunteti dumneavoastra. Desenati apoi un cerc, care reprezinta limita vacantelor pe care vi le permiteti; aici suntem relativi - dar jocul pe care vi-l propun este doar o conventie - pentru ca in functie de vehiculul cu care mergeti si de banii de care dispuneti, cercul poate insemna fie intreaga planeta, fie distanta dintre Bucuresti si Satu Mare sau, mai rau, abia pana pe la Chitila.

Oricum, in orice situatie, cercul excursiilor pe care le puteti face este afectat, scade, cu fiecare azvarlitura a domnilor de mai sus, cu fiecare cent cu care creste pretul barilului de petrol. Fiecare dolar adunat in plus pe pietele din Londra sau New York va va indeparta cu mai mult sau mai putin de balconul Julietei, de cimitirul vesel de la Sapanta sau de insulele Pacificului. Fiecare euro pe care Aleksei Miller il adauga la mia de metri cubi de gaze va micsoreaza casa pe care planuiti sa o construiti, va indeparteaza de visul unei case de vacanta, va obliga sa lucrati mai mult, sacrificand familia sau prietenii. In jurul punctului faceti acum cel mai mic cerc pe care il puteti desena; daca lucrurile merg in continuare ca si pana acum, acolo veti/vom ajunge.

Reprezentarea grafica a neputintei actuale sau viitoare mi se pare mult mai potrivita, mai sugestiva decat alti indicatori, de genul sumelor pe care le platim in plus; trebuie sa fac eforturi serioase de gandire daca ar fi sa socotesc banii mai multi pe care trebuie sa-i dau, dar si modul in care imi voi gestiona deficitele (si nu ma deosebesc, astfel, prea mult de anumite guverne, nu-i asa?).

In timp ce noi facem cerculete pe hartie, economistii si analistii se cearta in privinta vinovatilor pentru situatia in care s-a ajuns, alimentand si demersurile politicianiste. Asa ca avem discutii mai mult sau mai putin utile la Cotroceni, precum si propuneri legislative la Washington, unde se discuta despre prevenirea manipularii preturilor (cateva date care mi se par relevante: 70% din tranzactiile cu energie se fac pe baze speculative, nivel dublu fata de ianuarie 2000, spune congressmanul Bart Stupak, initiatorul modificarii legislative; sumele investite in speculatii petroliere au crescut la 260 de miliarde de dolari, de la 13 miliarde in 2003, o infuzie masiva de cash care coincide cu majorarea preturilor petrolului, spune Michael Masters, manager de fond de investitii). Nu stiu daca speculatorii sunt sau nu tapii ispasitori in privinta cresterilor de preturi la petrol sau cereale, datele de analizat sunt mult mai multe si imaginea reala, de ansamblu o au, cred, putini oameni de pe planeta Pamant. Pe de alta parte, cercul meu nu se intersecteaza si este cel mult tangential cu cel al domnilor Hirsch, Miller, Stupak sau Masters. Asadar, ce pot face eu personal, ce putem face fiecare in situatia data?

In primul rand romanii ar trebui sa invete sa reactioneze la criza. Cresterile de preturi au fost ani de zile leacul la care au recurs multe companii romanesti pentru orice stranut iscat de la Londra, New York sau Moscova. Nu va amagiti: marketerii n-au marketat mai nimic, analistii s-au facut ca analizeaza, iar executivii ca executa; piata si cifrele de afaceri au crescut de la sine, alimentate de nevoia romanului de a trai mai bine. Iar celor care imi vor vorbi de spirit antreprenorial, retehnologizari si eficientizari, le voi raspunde ca ar fi trebuit de zece ori mai mult. Banii au venit usor si s-au dus usor, dar in zona masinilor stralucitoare, a caselor impunatoare sau a posetelor costisitoare. Acum poate ca marketerii si analistii si executivii ar trebui scuturati un pic din amorteala.

Pe de alta parte, trebuie spus ca domnului Hirsch nu-i pasa de dumneavoastra, el vrea sa isi pastreze slujba cat mai mult timp la postul sau TV; domnului Miller nu-i pasa de dumneavoastra, el va vrea numai banii; iar in cazul domnului Stupak cred ca avem un melanj cu savoare pregnanta de fotoliu de congresman, chiar daca e vandut cu aroma de dragoste de american.

Asa ca o masina cu un consum scazut de benzina este in masura sa va pastreze dimensiunea cercului la un nivel rezonabil, asa cum o reconsiderare a nevoilor de spatiu poate reface planurile casei de vacanta. Intreg cercul omenirii poate fi mentinut la actualele dimensiuni, daca afacerile se vor reorienta spre energii alternative, automobile hibrid si restul.

Si toata lumea, Hirsch, Miller, Stupak, Masters, marketerii, analistii si executivii ar trebui sa inteleaga ca a trecut vremea abordarii economic-egoiste, indiferent cum ii spun manualele de economie, in functie de epoca sau de cine a enuntat. Piata este acum dezechilibrata si nu-si va reveni (chiar daca Warren Buffett si secretarul Trezoreriei Henry Paulson sustin sus si tare ca fortele pietei lucreaza) decat in momentul in care domnul Miller de la Gazprom si seicii si managerii de fonduri vor realiza ca nu au ce face chiar cu toti banii din lume, pentru ca intr-o atare situatie ar ramane destul de putini indivizi care sa-i iubeasca, urasca, admire, deteste, laude sau vorbeasca de rau.

Retezandu-va aspiratiile, propriile lor aspiratii nu vor mai valora nimic; grafic, taiati cercul vostru cu o linie hotarata - este transversala neputintei lor.