O treime din romanii care isi cumpara masini prefera culoarea gri. O placea asa de mult griul? Pe de alta parte, tin minte ce povestea cineva despre sentimentul care te incearca atunci cand intri in Romania, cu masina, din vest: griul incepe de la granita. E un soi de patina care ne marcheaza, iata, pe toti.

Specialistii in marketing au gasit, desi-gur, explicatii savante despre cum actioneaza preferintele in materie de culori si de unde atractia cumparatorilor pentru respectiva culoare, totul detaliat pe varste, sexe, categorie sociala, statut sau reactii fiziologice. Dar rosul ce-o fi avand?, pentru ca numai 14% din romani isi cumpara o astfel de masina. Si nu e mai faina o masina rosie decat una gri? Eu cred, cu tot respectul fata de concluziile specialistilor, ca romanii sunt inca influentati de griul inconjurator, de care vorbea cel venit din vest.

Griul este o componenta majora a vietii romanului, si la propriu si la figurat. Cladiri gri, politicieni gri, campuri preponderent gri, chelneri gri care isi ofera o cafea gri, cenusiul prafului de zi cu zi, replici gri, asteptari gri. Iar eventualele pete de culoare nu fac decat sa ac-centueze griul. Griul care a cotropit albul zapezii.

Mai vreti gri? Mai am gri. Citesc, de exemplu, ca mai multe minti gri n-au gasit ceva mai bun de facut decat sa supravegheze nu numai jurnalisti, ci si inalti oficiali europeni. Retineti, am spus minti gri in intregul lor, fara nici o legatura cu un anumit soi de materie de culoarea de care vorbesc aici si care, de multe ori, se dovedeste prea putina. Aceleasi minti gri inventeaza pericole la adresa unor inalti oficiali ai statului roman, si daca nu le inventeaza, atunci le arunca pe piata prea devreme. Pentru ca asa gandesc (gandesc?) mintile gri.

Alte minti gri se joaca cu valorile. O onorabila asociatie profesionala anunta ca membrii sai au fost puternic afectati de aprecierea monedei nationale, acestia pierzand un miliard de euro si ca sunt amenintate un milion de slujbe. Problema este ca aceeasi asociatie anunta destul de recent pierderi lunare, incepand din noiembrie, luna in care BNR si-a luat mana de pe piata valutara, de numai 150 de milioane de euro.

Asta inseamna in jur de jumatate de miliard de euro, in cazul in care respectivele companii ar fi continuat sa actioneze orbeste. Lucru greu de crezut; oricine s-ar fi pus un pic la adapost, ar fi cautat posibilitati de a se proteja de influentele negative ale aprecierii monedei nationale. Mai ales ca acestea exista si despre cresterea competitivitatii si despre acoperirea riscului valutar am vorbit de nenumarate ori. Dar e mai la moda si mai gri sa te plangi de ceva si sa astepti ca altii sa-ti rezolve problemele.

Si viscolul acesta gri, cu toate ca televiziunile au vorbit despre un cosmar alb. Zeci, sute de oameni abandonati pe margi-nea drumului, dintre care unul se numeste Autostrada Soarelui (sesizati ironia, desi-gur...). Si nimeni nu a avut atata materie cenusie incat sa incerce daca nu sa-i ajute, macar sa-i imbarbateze. Nu ma refer aici la drumari sau la politisti, ei par macar sa fi incercat sa faca ceva; vorbesc de autoritatile gri ale natiei, care nu s-au facut simtite in nici un fel.

Cu totul altceva este cand te lansezi intr-un schimb de replici gri, e mai romaneste, adica fara rost. Este cazul unei inalte autoritati a statului care nu impartaseste aceleasi opinii cu sefii unei institutii media de importanta nationala. Si mai pot aminti aici toata tevatura creata in jurul unei discipline sportive care a adus romanilor unele din cele mai viu colorate bucurii si carora le-a permis evadarea din cenusiu, dar unde constatam ca au lucrat oameni care aveau si ceva apucaturi gri. 

Si nu este totul. Ma incearca temeri gri cand ma gandesc ca se termina luna de miere a Guvernului, un grup de griuri de mai multe nuante, de cele mai multe ori putin convingatoare; ca bucurestean, ma asteapta si o campanie electorala gri, pentru Primarie; si mai am si un feeling care, nu stiu de ce, dar nu mai este gri ci de-a dreptul intunecat in legatura cu perioada de monitorizare din partea Uniunii Europene ce precede data de 1 ianuarie 2007.

...Am recitit textul, este cam gri. Asa ca inchei pozitiv, spunand ca mi-a placut optimismul moderat pe care il denota prezentarea indicelui de incredere industriala, indice calculat de Grupul de Economie Aplicata.

Daca intr-o mare de gri 170 de manageri sunt optimisti, e bine.