Saptamana trecuta am remarcat tendinta de deschidere in lumea retelelor de socializare si presiunea exercitata de Google prin coalizarea unor astfel de retele in jurul standardului OpenSocial. Cei mai mari jucatori in domeniu, MySpace si Facebook, nu prea au de ales. Daca refuza in continuare orice varianta de partajare a informatiilor si serviciilor cu alte retele, vor fi taxati de utilizatori, care chiar vor sa interactioneze cu persoane care au ales alte servicii de social networking. Asa ca, fara entuziasm, cei doi au pornit proiecte de deschidere. Si totusi, de unde a porneste acest curent de opinie? Dupa toate aparentele, “capul rautatilor” este Brad Fitzpatrick, creatorul retelei LiveJournal si al standardului de identitate digitala OpenID.

Anul trecut, Fitzpatrick a fost cooptat de Google, unde s-a concentrat asupra extinderii notiunii de “graf social” in spatiul virtual si standardizarea caracteristicilor acestuia, astfel incat retelele de socializare sa poata fi interconectate. Aceasta implica utilizarea unor descriptori standardizati care sa poata fi folositi de programe pentru a furniza functionalitati extrem de valoroase. De exemplu, programele vor putea decide ca “mircea” din Flickr este acelasi cu “mirceasarbu” din LiveJournal si cu “msarbu” din LinkedIn, oferindu-i astfel acestui utilizator posibilitatea de a comunica cu contactele sale din oricare serviciu si chiar cu prietenii acestora (relatii FOAF “ friend of a friend). Practic, utilizatorul isi poarta cu el propriul graf social. Este evident ca o asemenea abordare ar scadea relevanta serviciului de social networking folosit, iar batalia pentru atragerea clientilor ar porni aproape de la zero - o perspectiva nu prea atragatoare pentru liderii domeniului. Un alt aspect important al acestei abordari este ca pune accent pe semnificatia informatiilor, deci se apropie de web-ul semantic.

Nu este intamplator ca Tim Berners-Lee - principalul promotor al web-ului semantic - a postat un articol in blogul sau la scurt timp dupa ce Fitzpatrick si-a facut publice ideile. Iar cum Tim posteaza rar, articolul sau din 21 noiembrie 2007 a starnit interesul specialistilor, deoarece propune o perspectiva de ansamblu interesanta. In primul rand, autorul subliniaza diferenta dintre doi termeni utilizati adesea neglijent, Net si Web, punand in evidenta nivelurile diferite de abstractizare pe care acestia ii implica. In vreme ce net-ul (reteaua) abstractizeaza mediul de transport al datelor, fiind o legatura intre computere, web-ul leaga documente, facand abstractie de computerele pe care acestea sunt stocate. Exista si un joc al acronimelor, pornind de la Infrastructura Nationala pentru Informatii promovata de Al Gore, care intre timp a devenit internationala, asa ca net-ul devine III iar web-ul ramane WWW (World Wide Web). La un nivel superior de abstractizare, nu doar mediul de transport si computerele devin irelevante, dar chiar si documentele, viziunea concentrandu-se asupra semnificatiei informatiilor cuprinse in acestea. Iar cum atat reteaua, cat si plasa evoca notiuni din teoria grafurilor, Tim propune pentru noul nivel de abstractizare denumirea “Giant Global Graph”, adica GGG. Aici lucrurile se leaga, pentru ca din acest punct de vedere nu mai exista pozele lui “mircea” de pe Flickr si articolele lui “mirceasarbu” din LiveJournal, ci exista doar un anume utilizator si activitatea lui pe web, indiferent de computere si documente. In aceasta structura, lucrul in sine (de exemplu, o anume cursa aeriana) va capata un identificator unic si va structura in jurul sau toate informatiile relevante, culese automat din documentele companiei de transport, din ghiduri turistice sau din alte surse publice. Aceasta noua forma de agregare este de fapt web-ul semantic, iar graful social al unei persoane reprezinta doar un exemplu de materializare.

Comentatorii articolului lui Berners-Lee subliniaza ca in vreme ce WWW reprezinta punctul de vedere al celui care publica, GGG reprezinta punctul de vedere al celui care priveste. Primul vede organizarea informatiilor in termeni de situri si documente, in vreme ce al doilea vede “spatii web”, adica forme personalizate de compozitie a resurselor web. In termenii acestia, reiese foarte clar evolutia web-ului de la paginile personale ale inceputului la actualele conturi personale din retelele sociale, care ofera facilitati de agregare personalizata a informatiilor de interes.

Desigur, s-au gasit multi care sa decreteze ca GGG este de fapt Web3.0.