Saptamanile din urma am fost insa uimit de reluarea unei teme pe care as indrazni s-o definesc de-acum drept eterna. Undeva s-a reaprins polemica pentru ca era cineva care voia sa-i dedice o strada vreunui personaj compromis de fascism sau unor figuri controversate precum cea a lui Bettino Craxi - ori sa schimbe numele unei alte strazi, probabil in provincia Emilia Romagna unde, trecand prin mici localitati, esti izbit de abundenta de strazi Karl Marx si Lenin.

Sincer, situatia a devenit insuportabila si exista un singur mod pentru a o scoate la capat: o lege care sa interzica denumirea unei strazi dupa cineva care nu a murit de cel putin 100 de ani. Desigur, cu legea celor o suta de ani, lasandu-l la o parte pe Marx, in 2045 va exista cineva care ii va dedica o strada lui Benito Mussolini, dar ce sa-i faci, nepotii nostri, ajunsi atunci la 40 de ani (ca sa nu spun de eventualii stranepoti) vor avea idei destul de neclare despre acest personaj.

Astazi, bunii catolici ai Romei se plimba linistiti pe strada Cola di Rienzo(1), ignorand nu numai faptul ca a avut propriul Piazzale Loreto(2), dar si ca cei care i-au atribuit numele unei strazi atat de importante au fost masonii dupa unificarea Italiei, pentru a-i face in ciuda Papei.

De asemenea, trebuie luat in considerare, cel putin din respect fata de persoanele defuncte, faptul ca a denumi o strada dupa numele cuiva este cel mai facil mod de a o condamna la uitarea publica si la un anonimat rasunator. In afara catorva exceptii, precum Garibaldi(3) si Cavour(4), nimeni nu stie cine sunt personajele dupa numele carora a fost botezata o strada sau un bulevard - si daca a existat un moment cand cineva stia, personajul a sfarsit prin a deveni in memoria colectiva o strada si-atat. In orasul meu natal am trecut de mii de ori pe strada Schiavina fara sa ma intreb niciodata cine o fi fost (acum stiu, a fost un arhivar din secolul 19), pe strada Chenna (stiu cine era pentru ca am acasa lucrarea lui despre episcopatele din Alexandria, 1785), ca sa nu mai vorbesc de Lorenzo Burgonzio (aflu de-abia acum de pe internet ca era autorul unei carti cu titlul “Le notizie istoriche in onore di Maria Santissima della Salve”, 1738).

Ii provoc pe multi milanezi care locuiesc pe strazile Andegari, Cusani, Bigli sau Melzi d’Eril sa spuna cine erau cei care au meritat acea onoare; probabil cine a studiat stie ca Francesco Melzi d’Eril a fost vicepresedinte al Republicii Italiene in perioada lui Napoleon, dar cred ca pietonul obisnuit, nefiind istoric de profesie, stie destul de putine despre familiile Cusani, Bigli sau Andegari (printre altele, unii sustin ca numele celui din urma provine din cuvantul celt “andeghee”, ce inseamna in limba italiana “paducel”).

Toponimia nu doar condamna la damnatio memoriae; se mai poate intampla si ca numele unui personaj onorabil sa fie asociat cu o strada rau-famata si ca apelativul nefericitului sa fie secole de-a randul prilej de aluzii obscene.

Intorcandu-ma la Torino al studentiei mele, imi amintesc ca strada Calandra era, in mod malitios (si pentru cei intelepti in mod trist), asociata cu doua case de toleranta, in vreme ce-si propunea sa-i aduca un omagiu lui Edoardo Calantra, respectabil scriitor din secolul al XIX-lea. Iar piata Bodoni, care omagia si ea un mare tipograf si unde era sediul ilustrului conservator, era pe-atunci locul intalnirilor nocturne ale homosexualilor (incercati sa va imaginati ce insemna acest lucru in anii ‘50), motiv pentru care toponimia ii indica prin metonimie (continatorul prin continut) pe aceia care se dedicau unor placeri diferite de cele ale tipografiei si ale muzicii clasice. Ca sa nu mai zic ca la Milano, bordelul preferat al soldatilor se afla pe strada Chiaravalle si nimeni nu mai putea pomeni fara un suras sarcastic numele acelei nobile si faimoase abatii.

Dar atunci ce nume sa mai dam strazilor? Administratorii publici va trebui sa faca oarece eforturi de fantezie, pentru ca nu vor putea sa pescuiasca din repertoriul familiar niste Bottai(5) sau niste Italo Balbo(6), ci va trebui sa-i redescopere, stiu eu, pe Salvino degli Armati, inventatorul probabil al ochelarilor, sau pe Bettizia Gozzadini, prima femeie care a predat intr-o universitate in Bologna medievala, ori chiar pe Uguccione della Fagiola si Facino Cane(7), care nu erau deloc niste sfinti (dar nici Balbo nu era). Pe de alta parte, New Yorkul supravietuieste bine mersi cu strazi numerotate, ceea ce nu este prea diferit de vremea in care la Milano se boteza o strada Calea Larga. Si exista in cele o suta de orase din Italia superbe Intrari ale Greierului, Cai ale Ursului sau ale Spicului, Strazi ale Colinei, si s-ar putea adauga o Strada a Teilor (in fond exista una chiar la Berlin), una a Arinilor Negri - si putem botaniza mai departe.

1. Cola di Rienzo, tribun al Romei in secolul al XIV-lea

2. Referire la linsajul “ultimului tribun al poporului”, cum se autointitula Cola di Rienzo (Piazzale Loreto este locul unde au fost expuse cadavrele lui Mussolini si al Clarettei Petacci, la 28 august 1945)

3. Giuseppe Garibaldi (1807-1882), figura marcanta a Revolutiei Italiene

4. Camillo Benso, conte de Cavour (1810-1861), politician italian dinainte de unificarea Italiei

5. Giuseppe Bottai (1895-1959), politician de frunte in timpul perioadei fasciste

6. Aviator si politician, Italo Balbo (1896-1940) a fost ministru al aeronauticii si guvernator al Libiei

7. Uguccione della Fagiola si Facino Cane sunt numele a doi aventurieri legendari