In urma cu vreo zece ani am petrecut cateva zile la Seattle si, cu aceasta ocazie, niste prieteni care lucrau la Microsoft m-au invitat sa-i vizitez in campusul din Redmond. O astfel de ocazie nu se rateaza, asa ca am avut sansa sa simt atmosfera din birourile celui mai mare producator de software de pe planeta. Exista insa in campus si un magazin de unde angajatii si invitatii puteau sa cumpere produse Microsoft la preturi speciale, asa ca am cumparat pentru cativa dolari ultimele editii pentru Macintosh ale enciclopediei Encarta si ale resurselor aditionale Bookshelf. Un cadou minunat pentru fiica mea, de care insa s-a bucurat intreaga familie.

 

In scurt timp, Encarta a devenit referinta suprema in casa si am constatat ca toate celelalte enciclopedii si dictionare (cu exceptia DEX-ului) au devenit dintr-o data desuete. Zeci de volume tiparite incapeau acum pe un singur disc de plastic, cu avantajul major al cautarilor sofisticate, al referintelor “la un clic distanta”, al materialelor multimedia si a multor instrumente atractive si utile. Nu este intamplator ca enciclopediile si dictionarele au fost primele “carti” care s-au impus in format digital, detronandu-si echivalentele tiparite. Practic, Encarta a scos de pe piata toate enciclopediile pe care si-a bazat continutul - Funk & Wagnalls, Collier’s si New Merit Scholar’s Encyclopedia - si a fortat editura Fundatia Benton sa vanda faimoasa Britannica, care nici ea nu se simtea prea bine.

 

Insa epoca enciclopediilor pe CD sau DVD a apus si ea. Poate ca experienta mea cu Encarta explica unul dintre motive: Apple a schimbat procesorul, apoi a schimbat sistemul de operare si pentru a consulta CD-ul trebuia incarcat vechiul System 7, apoi totul a devenit prea complicat si am renuntat (Microsoft nu a mai produs variante pentru Mac). Probabil ca si utilizatorii de Windows au patit acelasi lucru, pentru ca atat Encarta cat si Windows au evoluat mereu. Insa mai important a fost avansul infrastructurii de comunicatii, astfel incat conexiunea broadband la internet a devenit comuna, iar enciclopediile si-au mutat pe rand continutul in web. Desi experienta multimedia inca nu o poate egala pe cea furnizata de DVD, varianta web are avantajul accesibilitatii si posibilitatea de a adauga mereu informatii noi. Dezavantajul evident il reprezinta posibilitatile limitate de a obtine venituri si se pare ca diversele solutii incercate nu au dat rezultatele scontate. Varianta abonamentului a fost incercata de Britannica OnLine, care acum ofera gratuit un continut minimal si serviciu platit pentru accesul la continutul complet. Conditionarea accesului de achizitionarea variantei pe suport nu mai este acceptabila, iar publicitatea nu pare foarte potrivita in acest context.

 

Insa a intervenit ceva care a dat peste cap socotelile legate de monetizarea enciclopediilor pe web. Se numeste Wikipedia, este rezultatul contributiilor aduse de mii de voluntari si nu doar ca accesul este complet gratuit, dar intregul continut este acoperit de o licenta publica (GNU Free Documentation License) care confera publicului dreptul de a folosi materialul in orice scop - de la realizarea unor prezentari scolare pana la tiparirea in scop comercial. In plus, este si chestiune cantitativa: Wikipedia se apropie de 3 milioane de articole in limba engleza, in vreme ce Britannica Online are 120.000 de articole iar Encarta are circa 42.000. Mai exista apoi proiectele aditionale precum Wiktionary (dictionare), Wikinews (stiri), Wikiquotes (citate), Wikimedia Commons (materiale multimedia) si diverse altele, toate functionand sub acelasi regim. Mai mult, Wikipedia si proiectele conexe traiesc in limbi dintre cele mai diverse, de la latina pana la esperanto (Wikipedia in limba romana are circa 123.000 de articole). Iar “traiesc” nu este o figura de stil, pentru ca Wikipedia este cu adevarat o resursa vie, a carei existenta este documentata in zona mai putin vizibila din spatele paginilor. Modelul contributiilor publice a fost incercat si de Encarta si de Britannica, insa interpunerea unui redactor profesionist care sa asigure acuratetea informatiei a tinut voluntarii la distanta, la fel ca si retinerea acestora de a contribui la produse comerciale.

 

In fata unui astfel de competitor este aproape imposibil de luptat, iar in mesajul prin care Microsoft a anuntat abandonarea produsului Encarta in toate intruparile sale admite ca modul in care publicul cauta si consuma informatie s-a schimbat. Nu e greu de identificat Wikipedia in spatele acestei schimbari.