Iată că, producătorii de medicamente din România, după ce au investit peste două miliarde de euro, menţin peste 10.000 de joburi calificate, contribuie la PIB şi la alţi macroparametri, plătesc taxe şi impozite în ţară şi pun România pe harta mondială a industriei ştiinţelor vieţii prin exporturi anuale de peste 100 de milioane de euro, află cu interes că mai trebuie să plătească o contribuţie pentru medicamentele pe care le comercializează.

Fără a comenta normele sau instrucţiunile de aplicare, care prin ambiguitatea lor au umplut buzunarele consultanţilor care sfătuiau industria asupra a ceea ce trebuie să facă (neinterpretându-le nici ei bine), este important să se înţeleaga de ce, în primul şi în primul rând, conceptual o măsură "claw-back" este inadecvată.

1.- este o măsură discriminatorie pentru producătorii de medicamente în general; de ce n-ar plăti o astfel de contribuţie şi ceilalţi prestatori care furnizează servicii şi bunuri decontate de fondurile CNAS şi MS;

2. - este o măsură discriminatorie pentru agenţii economici români în particular; aceştia sunt suprafiscalizaţi, ei deja plătind taxe şi impozite către statul român;

3. - este o măsură care loveşte nedrept în producătorii de medicamente generice; este dovedit faptul că utilizarea medicamentelor generice scade costurile în sistemul sanitar;

4. - este o măsură care creşte costurile de exploatare şi agravează riscul operaţional: 10% costurile de creditare ale sistemului sanitar Ă 15% costurile de operare Ă 10% contribuţie pe venituri ă 35% este mult prea mult faţă de practicile industriale din prezent;

5. - este o măsură care demonetizează operatorii locali care nu au companii "mamă" care să-i finanţeze: contribuţia trebuie plătită trimestrial, încasările contravalorii medicamentelor se fac la 360 de zile;

6. - este o măsură care decapitalizează producătorii autohtoni: normele capitalului de lucru au ieşit din parametri practicilor industriei şi riscul blocajului capitalui furnizor este imens;

7. - este o măsură care accentuează dezechilibrul fluxului de numerar: încasările la 360 de zile, creşterea TVA-ului, impredictibilitatea încasărilor au agravat pe tot parcursul anului cash-flow-ul producătorilor;

8. - este o măsură care va arunca în aer costurile în sănătate: operatorii vor vrea să comercializeze volume mici de medicamente scumpe pentru a compensa contribuţia pe venituri prin reducerea cheltuielilor operaţionale;

9. - este o măsură care reduce şansele sistematizării exporturilor: contribuţia cerută la plată se va regăsi şi în costurile produselor exportate scăzându-le astfel competitivitatea;

10. - este o măsură care descurajează investiţiile în sector: schimbarea regulilor în timpul jocului creează confuzie în rândul jucătorilor care au investit deja două miliarde de euro şi neîncredere în rândul investitorilor potenţiali.

Medicamentele sunt plătite din rectificare în rectificare, vorbim de arierate de miliarde ca de marunţiş, banii sunt cheltuiţi pe medicamente tot mai scumpe fără efecte vizibile asupra stării de sănătate, creşte ritmul insolvenţei diverşilor operatori şi riscul din exploatare, autorităţile nu au un plan concertat de sustenabilizare a sistemului sanitar şi nu dialoghează deloc cu investitorii industriali români din industria farmaceutică.

Expresia momentului este "relansare economică", o folosesc deopotrivă guvernul, oamenii de afaceri, consultanţi, băncile, politicienii. Reformarea sistemului de sănătate şi stoparea arieratelor, inclusiv prin încurajarea consumului de medicamente generice, o vor autorităţile şi o spune FMI-ul. Dacă vrem relansare economică şi în industria farmaceutică în paralel cu încurajarea utilizării genericelor, atunci măsură "ordonanţei claw-back" nu este o măsură care să fie aplicată investitorilor industriali din România.

Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.