Momentul de sinceritate de acum o luna al unuia dintre antreprenorii romani care se pregatea sa isi lichideze afacerile din Romania si sa plece in strainatate mi-a venit brusc in minte cand am auzit declaratiile facute saptamana trecuta de guvernatorul Isarescu.

 

“Nu stiu cum este la Cluj, dar in Bucuresti parcurile de masini s-au umplut de masini fitoase in leasing. Tot mai multe persoane se intorc la societatea de leasing si cedeaza automobilul”, spunea Isarescu.

 

Da, masini fitoase le-a spus, acesta este citatul exact de pe fluxul de stiri al agentiei Mediafax, guvernatorul folosind aceeasi sintagma si pentru piata imobiliara din marile orase, in care “putem vorbi despre zona «fitoasa», unde efectiv s-a sarit calul, si aici nu vad nicio sansa de deblocare pana cand pretul nu va reveni la un nivel rezonabil”.

 

Intr-adevar, o iesire in vara anului trecut in cafenelele din zona Dorobanti sau in statiunea Mamaia completa lista fitelor de Romania cu marci de imbracaminte si incaltaminte de zeci de mii de euro sau chiar sute de mii de euro in cazul ceasurilor.

 

Pe atunci, afacerile mergeau bine, economia duduia, vorba fostului premier Tariceanu, si articolele din revista in care ne puneam intrebari despre potentiale efecte ale crizei internationale in Romania erau dezaprobate de multi dintre executivii cu care discutam (si care foloseau ca masina de serviciu modele cu un pret de 50.000-100.000 de euro), desi situatia din America si Europa se inrautatea cu fiecare zi.

 

Acum, la mai putin de un an distanta, optimismul extrem a fost inlocuit de un pesimism deplin. Totul s-a prabusit dintr-o data, chiar si preturile caselor din zonele fitoase precum Pipera Tunari, de care vorbea guvernatorul Isarescu si care si-au pierdut dintr-o data toti pretendentii.

 

Sincer, nu as fi atat de dur cu fitele din Romania, chiar daca nu de putine ori in masinile lor scumpe mi-au taiat calea in intersectii in timp ce treceau pe culoarea rosie a semaforului. Consumul acestor fitosi (si mai ales al celor care ar fi vrut sa tina pasul cu ei) a alimentat atatia ani cresterea PIB si mitul tigrului balcanic care devenise la un moment dat Romania.

 

Unii dintre analisti au argumentat ca acest consum considerat exagerat va provoca (asa cum s-a dovedit in realitate) inflatie, deficit extern si scaderea economisirii. Dar a fost acest consum exagerat (mai ales cel de produse considerate de fite) suprataxat pentru ca statul si implicit bugetul sa beneficieze cat mai mult de pe urma celei mai noi boli a romanului, shopping-mania? Bineinteles ca nu, si nu din vina celor care consumau.

 

Pe de alta parte, cum i-am fi putut pretinde romanului de rand, fie el fitos sau nu, sa economiseasca in conditiile in care isi pierduse deja economiile de mai multe ori la FNI, Caritas etc., iar de vreo opt ani se trezea pe zi ce trece cu tot mai multi bani din salarii, speculatii imobiliare, trimisi de rudele din strainatate si, bineinteles, bani din economia subterana? Sau cand, dupa anul 2005, bancherii i-au devenit cei mai buni prieteni si i-au dovedit prin oferte care de care mai “speciale” cum poate cumpara fara bani de avans nu doar un frigider, televizor cu plasma , dar chiar si o masina sau un apartament.

 

De aceea cred ca in Romania nu consumul este problema si nici macar ritmul exploziv cu care acest consum a crescut (pana la urma trebuie sa fim constienti ca mai este foarte mult de recuperat fata de media europeana). Problema cea mare a fost lipsa celorlalte componente care ar fi trebuit sa sustina cresterea economica. Sau, cum spunea tot saptamana trecuta acelasi guvernator, economia Romaniei a crescut mult si repede si s-a bazat pe anumite sectoare care ar fi trebuit sa creasca mai putin: “Toti au vazut ce inseamna sa ai masini si sa nu ai drumuri”.

 

Iata insa ca de la inceputul anului vedem si reversul acestei situatii. Lucrurile incep sa se aseze si raportul dintre masinile care circula si drumuri (ca sa iau un exemplu legat de comentariul guvernatorului) devine tot mai bun. Insa, din pacate, nu ca urmare a cresterii kilometrilor de autostrada, ci a numarului tot mai mic de masini de pe strada din cauza contractelor de leasing cu probleme sau a atentiei mai mare la bugetul familiei. Sau altfel spus, pe zi ce trece ritmul de crestere al consumului (exagerat sau nu, conteaza mai putin) scade sau chiar se plafoneaza, dar nimic nu vine din spate sa il contrabalanseze.

 

Si ca un post scriptum as avea o intrebare. Ce m-ati sfatui sa fac daca se deblocheaza pana la urma creditarea: sa imi cumpar in rate o Dacie Logan de 6.000-8.000 de euro sau sa fac un efort suplimentar (probabil de 20-30 de euro lunar in plus pret de vreo 3-4 ani) pentru o marca de import? Sau poate sa imi iau pe mai putini bani o masina second-hand din strainatate daca tot a anuntat ministrul mediului din primul moment in care a fost numit ca scade taxa auto? Va intreb pentru ca nu as vrea sa fiu considerat fitos si apoi tras de urechi ca supraincalzesc economia printr-o crestere exagerata a consumului. Dar parca nici n-as vrea sa fiu ca aceia care la indemnul presedintelui Basescu de acum vreo doi-trei ani au investit in bursa pentru a sustine economia si acum au pierdut mai mult de jumatate din bani.