Zilele trecute, mai toate ziarele si televiziunile au consemnat aniversarea a 20 de ani de la “nasterea web-ului”. De fapt, in martie 1989 Tim Berners-Lee a formulat doar o propunere catre conducerea CERN (Centrul European pentru Cercetari Nucleare) pentru dezvoltarea unui sistem de tip hipertext, iar web-ul nu exista decat in mintea inventatorului. Probabil ca s-ar cere sarbatorita si data cand conducerea CERN a acceptat propunerea lui Tim (din care se pare ca nu a inteles mare lucru) si, cu siguranta, o alta aniversare se prefigureaza in decembrie 2010, cand se vor implini 20 de ani de cand a fost publicata prima pagina web, care cuprindea chiar descrierea sistemului. Eu am preferat sa consider ca ceea ce azi numim World Wide Web s-a nascut abia in 30 aprilie 1993, cand conducerea CERN a decis sa cedeze domeniului public codul si specificatiile intregului proiect. Este greu de presupus ce s-ar fi intamplat daca “web-ul primordial” ar fi fost protejat prin patente si copyright - probabil ca pana la urma tot s-ar fi impus, insa cu siguranta mult mai tarziu si nu fara o multime de conflicte legate de proprietatea intelectuala.

 

La urma urmei, prin beneficiile imense pe care ni le aduce, web-ul ar merita sarbatorit in fiecare zi, asa ca 12 martie e o zi la fel de buna ca oricare alta. Ceea ce face totusi speciala aceasta aniversare este faptul ca a prilejuit o serie de aparitii publice ale lui Tim Berners-Lee, care a profitat de prilej pentru a-si expune viziunea privind viitorul web-ului. Intreaga comunitate tehnica si stiintifica este extrem de interesata de pozitia lui Tim, atat in calitate de inventator si vizionar, cat si in calitate de director al World Wide Web Consortium, forul care supervizeaza dezvoltarea web-ului din perspectiva tehnica. Iar previziunile lui Sir Berners-Lee au obiceiul sa se indeplineasca. E suficient sa ne amintim ca browserul pe care l-a conceput in 1990 era dotat si cu facilitati de editare a paginilor HTML, in ideea ca utilizatorii sa fie incurajati sa publice continut, nu doar sa vizualizeze continutul existent. Costurile si dificultatile tehnice au facut insa ca acest deziderat sa se materializeze mult mai tarziu, abia odata cu aparitia blogurilor si a retelelor de socializare. Mai mult, web-ul a ajuns sa fie echivalat cu intregul internet, preluand functiile serviciilor traditionale ale retelei. Cati dintre utilizatorii obisnuiti ai web-ului mai sunt astazi familiarizati cu telnet sau FTP? Pana si posta electronica tinde sa se integreze in web, iar statisticile spun ca mesajele schimbate in retelele de socializare vor ajunge sa le depaseasca numeric pe cele “clasice”.

 

Insa oricat de bogat si sofisticat a devenit web-ul, mai este cale lunga pana sa-si valorifice intregul potential. In discursul sau de la recenta editie a conferintei TED, Tim Berners-Lee a subliniat ca partajarea documentelor nu este suficienta si ca beneficii enorme se pot obtine din partajarea datelor primare (raw data), care la momentul actual fie nu sunt publicate in web, fie sunt publicate in formate incompatibile. Tim isi doreste insa mai mult, si anume “date conectate”, ceea ce ne aduce din nou la chestiunea web-ului semantic, caci legaturile dintre date trebuie intr-un fel sau altul formalizate pentru ca sa poate fi utilizate usor de programele de procesare.

 

Importanta conectarii datelor primare este enorma in domeniul stiintific, dar are si implicatii sociale si politice daca ne gandim ca disponibilitatea publica a datelor brute cu care lucreaza administratia poate contribui la sporirea transparentei si a controlului public asupra guvernarii. Evident, una este sa primesti statisticile primariei si alta este sa poti sa faci tu insuti evaluari pe baza datelor primare. Parintele web-ului este optimist in aceasta privinta si crede ca desi web-ul semantic nu a intrat in mainstream, metodele sale vor fi tot mai utilizate, pe masura ce utilizatorii se vor convinge de beneficiile care decurg de aici. Chiar daca nu sunt formalizate, sistemele de etichete (tags) utilizate de situri precum Del.icio.us sau Flickr sunt deja foarte utile. Alte aplicatii se apropie mai mult de viziunea lui Berners-Lee, exemplul cel mai cunoscut fiind DBpedia, care descrie formal circa 2,6 milioane de date extrase din Wikipedia.

 

Pe de alta parte, Tim Berners-Lee este constient ca evolutia in aceasta directie sporeste anumite pericole, dintre care cel mai mult il ingrijoreaza intruziunile in viata privata a utilizatorilor prin posibilitatile crescute de monitorizare a activitatii si crearea unor profiluri foarte detaliate.