Romania reuseste sa atraga producatori straini de film bazandu-se doar pe forta de munca ieftina. Daca ar oferi si subventii directe si facilitati fiscale, ar deveni cea mai atragatoare piata din zona.

Intr-o economie globala, dezvoltarea economica presupune o competitie dura pentru atragerea de resurse financiare. In ciuda tuturor aparentelor, aceasta competitie este puternic sprijinita de guverne responsabile fie prin subventii directe, fie prin facilitati fiscale. Tinand cont ca bugetul mediu al unui film produs la Hollywood este de circa 50 de milioane dolari, la o medie de 500 de filme produse de studiourile americane, ar putea rezulta o piata potentiala de peste 20 de miliarde de dolari. Atunci cand vorbim de astfel de sume, intelegem de ce competitia privind atragerea producatorilor americani este atat de mare. 

Ceea ce este important de stiut este ca in domeniul productiei de film, sprijinul statului a devenit regula si nu exceptia. Iar sprijinul nu se reduce doar la subventionarea unor productii cinematografice mediocre, ci si la atragerea marilor producatori sa filmeze in statul respectiv cu ajutorul facilitatilor fiscale. Cel mai recent exemplu il ofera tara vecina, Ungaria, care la inceputul acestui an, a adoptat o noua lege a filmului care a redus substantial fiscalitatea pentru producatorii straini care aleg sa filmeze in aceasta tara. Facilitatile constau in rambursarea unei sume de 16% din cheltuielile efectuate in Ungaria, procent care poate creste pana la 20% daca filmele sunt realizate in coproductie cu parteneri din aceasta tara.

In plus, investitorii in constructii legate de activitatea de productie de film beneficiaza de facilitati fiscale de pana la 50% din valoarea investitiei.  Aceste masuri nu sunt singulare, Irlanda si Cehia ofera, de asemenea, facilitati fiscale producatorilor care filmeaza in aceste tari. Astfel, Irlanda acorda atat rambursarea unei cote din bugetul cheltuit in aceasta tara, cat si reduceri generoase de impozite pentru artistii care isi stabilesc rezidenta in Irlanda. Cehia a scutit de TVA productia de film inca din anii ‘90 si este acum una dintre destinatiile favorite pentru producatorii americani. Iata cum prin exploatarea unei brese din legislatia comunitara privind concurenta, unele tari membre ale Uniunii Europene acorda facilitati fiscale pentru productia de film, atat din considerente financiare cat si in speranta promovarii imaginii tarii si a turismului.

Prin comparatie, principala atractie a Romaniei pentru producatorii straini o reprezinta costul redus al fortei de munca si, in unele cazuri, conditiile naturale inca neviciate de industrializare. Pentru a deveni o forta pe piata productiei de film, asa cum a reusit Cehia de exemplu, costul fortei de munca si conditiile naturale nu sunt suficiente. Este nevoie ca  statul sa intervina pentru a potenta aceste avantaje comparative. 

Spre deosebire de alte sectoare economice, industria cinematografica este exceptata de la aplicarea reglementarilor comunitare privind ajutorul de stat asa ca exista o marja de actiune importanta. Asadar, statul roman are libertatea de a stabili un regim fiscal derogatoriu pentru productia de film, in vederea incurajarii investitiilor in acest domeniu.  Facilitatile fiscale acordate productiei de film in Romania: reducerea impozitului pe profit cu 20% si posibilitatea legala pentru autoritatile locale sa reduca impozitele locale pentru companiile din Romania care activeaza in domeniul cinematografic reprezinta un bun inceput. Totusi, sunt necesare unele ajustari ale legislatiei pentru a incuraja producatorii straini sa vina in Romania. 

In primul rand, activitatea de promovare a Romaniei pe pietele cinematografice ar trebui preluata de Centrul National al Cinematografiei, dupa modelul irlandez. In al doilea rand, facilitatile fiscale oferite producatorilor straini ar trebui sa fie cel putin la nivelul Ungariei pentru surmontarea dezavantajului geografic si de imagine. In al treilea rand, exista o problema de aplicare a taxei pe valoarea adaugata pentru pachetele de servicii oferite de studiourile din Romania, care determina un tratament diferentiat, pe categorii de servicii, spre deosebire de practica comunitara care trateaza pachetele de servicii ca un tot, cu aplicarea regimului taxei pe valoarea adaugata potrivit serviciilor majoritare din punct de vedere valoric. In fine, impozitarea artistilor si a specialistilor care vin in Romania pentru filmari ar trebui revizuita. 

Toate aceste masuri nu reprezinta reinventarea rotii, ci doar utilizarea experientei altora in interesul nostru.

Emil Duca este doctor in Economie, consultant de afaceri.